ICCJ. Decizia nr. 1450/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1450/2010
Dosar nr. 38017/3/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin sentinţa nr. 1293 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului M.P. în contradictoriu cu C.N.S.A.S.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 1563 din 22 mai 2007 a Colegiului C.N.S.A.S., adoptată în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, s-a stabilit că reclamantul a fost agent al poliţiei politice comuniste, având gradul de locotenent major în 1981 la I.J., biroul 3, apoi maior în 1989 în cadrul I.J. Călăraşi, serviciul 3.
Instanţa a reţinut că, pe parcursul soluţionării cauzei, Legea nr. 189/1997 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 51/2008 a Curţii Constituţionale, iar urmare a acestui fapt a fost adoptată OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii.
Instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 34 alin. (1) din OUG nr. 24/2008 care reglementează situaţiile tranzitorii şi a analizat actele şi lucrările dosarului constatând că toate acţiunile reclamantului, pe care fie le-a iniţiat supunându-le spre aprobare, fie le-a aprobat nemijlocit, vizând punerea sub observare a întregii vieţi a unor persoane şi urmărirea acestora pentru opiniile lor şi pentru simpla dorinţă de exercitare a unor drepturi, constituie activităţi de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, respectiv dreptul la viaţă privată şi de familie, la inviolabilitatea corespondenţei şi dreptul la libera circulaţie.
Instanţa de fond a constatat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, întrucât activităţile reclamantului au constituit acte de poliţie politică, în sensul că au vizat instaurarea şi menţinerea puterii totalitar comuniste, precum şi suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul.
În motivele de recurs s-a susţinut că prin declararea ca neconstituţională a Legii nr. 187/1999, actele emise de C.N.S.A.S. îşi pierd valabilitatea juridică, întrucât legea ulterioară a modificat însăşi calitatea, respectiv s-a introdus noţiunea de lucrător al securităţii în locul cele de agent al poliţiei politice.
A mai arătat că pe fond, nu s-a demonstrat că a adus atingere drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti consacrate în Constituţie şi Pactele Internaţionale la care România este parte, că şi în prezent sunt reglementate aceleaşi interdicţii şi cu toate acestea, în interesul justiţiei sau al altor instituţii fundamentale se fac interceptări telefonice şi ale corespondenţei.
Recurentul a motivat că în exercitarea activităţii sale s-a supus legilor ţării, în vigoare la data respectivă şi că eventual instanţa trebuie să constate că acţiunea sa a rămas fără obiect din moment ce legea în baza căreia au fost emise actele a căror anulare s-a cerut a fost declarată neconstituţională şi ca urmare nu mai produce efecte.
Din examinarea acţiunii, a probelor administrate şi a legislaţiei aplicabile, prin prisma motivelor de recurs, Înalta Curte reţine:
Situaţia de fapt
Prin Decizia nr. 1563 din 22 mai 2007 C.N.S.A.S. a stabilit, în baza Legii nr. 187/1999, că reclamantul M.P. a fost agent al poliţiei politice comuniste.
Contestaţia formulată de acesta a fost respinsă prin Decizia nr. 2752 din 11 septembrie 2007, cu motivarea că reclamanta a întreprins măsuri care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului garantate de Constituţia din 1965 şi Pactul privind drepturile civile şi politice.
Legislaţia aplicabilă
- Legea nr. 187/1999, art. 5 alin. (1) - Prin poliţie politică se înţelege toate acele structuri ale Securităţii, create pentru instaurarea şi menţinerea puterii totalitar-comuniste, precum şi pentru suprimarea sau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
- Legea nr. 187/1999, art. 5 alin. (2) Este agent al organelor de securitate, ca poliţie politică, în sensul prezentei legi, orice persoană care a îndeplinit calitatea de lucrător operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate în perioada 1945-1989.
- Constituţia României, art. 15, alin. (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile
- OUG nr. 24/2008, art. 34 - Cauzele aflate pe rolul instanţelor civile la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se trimit instanţelor de contencios administrativ competente. Acestea, la primul termen de judecată, verifică dacă părţile stăruie în continuarea judecăţii, iar în caz afirmativ continuă judecata potrivit prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, examinând cauza sub toate aspectele şi apreciind care acte şi lucrări efectuate rămân valabile.
- Constituţia României, art. 147 alin. (1) Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea Deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept.
- Constituţia României, art. 147 alin. (2) În cazurile de neconstituţionalitate care privesc legile, înainte de promulgarea acestora, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziţiile respective pentru punerea lor de acord cu Decizia Curţii Constituţionale.
Din examinarea actelor contestate şi a legislaţiei aplicabile rezultă că cele două decizii ce formează obiectul analizei au fost adoptate în anul 2007, când domeniul era reglementat de Legea nr. 187/1999.
Această lege a fost declarată integral ca neconstituţională prin Decizia nr. 51/2008 a Curţii Constituţionale.
Potrivit legislaţiei române respectiv art. 1 C. civ. şi art. 15 din Constituţia României, legea produce efecte de la data intrării ei în vigoare şi până la abrogare sau declarare ca neconstituţională, în acest din urmă caz în condiţiile reglementate de art. 147 alin. (1) din Constituţia României.
Principiul neretroactivităţii legii civile reprezintă regula juridică în temeiul căreia o lege civilă se aplică numai situaţiile ce se ivesc în practică după adoptarea ei, iar nu şi situaţiilor anterioare, trecute.
Altfel spus, o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei, regulă cristalizată în principiul tempus regit actum.
Declararea ca neconstituţională a unei legi produce efecte viitoare nu şi pentru situaţiile juridice concrete petrecute anterior, afară de cazul în care textul legii a fost declarat neconstituţional în baza unei excepţii de neconstituţionalitate ridicaţi într-o cauză determinată, aşa cum rezultă din interpretarea logică a prevederilor art. 29 – 31 din Legea nr. 47/1992.
În aceste condiţii constatarea calităţii de agent al poliţiei politice comuniste de către C.N.S.A.S. nu este influenţată de noua reglementare, care a prevăzut calitatea de lucrător al securităţii.
De altfel, pe fond, cele două noţiuni au acelaşi înţeles, calitatea respectivă având acelaşi izvor faptic.
Înalta Curte mai arată că legea nouă conţine dispoziţii tranzitorii, astfel că prima instanţă a făcut aplicarea corectă a legii.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, recurentul a susţinut că a respectat legile şi regulamentele în vigoare, însă trebuie menţionat că acest aspect este nerelevant, întrucât urmare a constatării calităţii de agent al poliţiei politice nu a fost supus unei sancţiuni juridice.
Ceea ce legiuitorul a reglementat a fost manifestarea în timpul exercitării funcţiei a unor atitudini bazate chiar pe lege şi regulamente prin care se tindea la îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Autoritatea pârâtă a demonstrat cu actele depuse că activităţile profesionale ale reclamantului au condus la îngrădirea unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor.
Având în vedere prezenta motivare, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.P. împotriva sentinţei nr. 1293 din 25 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1451/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1448/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
