ICCJ. Decizia nr. 1453/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1453/2010
Dosar nr. 675/35/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, S.E. a chemat în judecată pe pârâtele C.N.P.D.A.S. şi Curtea de Conturi a României, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate nulitatea absolută parţială a dispoziţiilor art. 8 şi 11 din Convenţia privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992 republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României, Convenţie încheiată la 19 decembrie 2008 între Curtea de Conturi a României şi C.N.P.D.A.S.
S-a arătat că prin această convenţie s-au stabilit o serie de criterii pentru acordarea pensiei de serviciu care au fost adoptate cu nesocotirea prevederilor Legii nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008.
Prin sentinţa nr. 180/CA/2009 – PI din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, au fost admise excepţiile de necompetenţă materială şi teritorială a Curţii de Apel Oradea invocate de pârâta Curtea de Conturi a României şi a fost dispusă declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulate de S.E. în contradictoriu cu C.N.P.D.A.S. şi Curtea de Conturi a României în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu acţiunea introductivă a reţinut că excepţiile invocate în cauză privind competenţa materială şi teritorială sunt întemeiate, întrucât reclamanta a îndeplinit funcţia de consilier de conturi în perioadele menţionate, iar această categorie de consilieri nu sunt funcţionari publici în sensul Legii nr. 188/1999, ci exercită o funcţie de demnitate publică.
Instanţa a reţinut că obiectul pricinii priveşte o convenţie între părţile litigiului, care nu poate fi calificată ca act administrativ.
De asemenea, instanţa a constatat că a fost sesizată pentru a cenzura modul în care este determinat dreptul la pensie, care este un drept la asigurări sociale, iar competenţa de soluţionare a unei astfel de cauze aparţine instanţei specializate în conflicte de muncă şi asigurări sociale şi nu instanţei de contencios administrativ.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
În motivele de recurs s-a arătat că soluţionarea cererii aparţine Curţii de apel, întrucât actul este emis de două autorităţi publice centrale şi are caracterul unui act administrativ.
A susţinut recurenta că nu a solicitat stabilirea dreptului la pensie de serviciu, iar acţiunea nu are legătură cu drepturile salariale sau calitatea de funcţionar public.
S-a precizat că actul a cărui anulare a pretins-o este un act administrativ pentru că este emis în regim de putere publică de două autorităţi publice centrale, are ca scop executarea în concret a legii, are caracter normativ şi produce efecte juridice.
Referitor la competenţa teritorială s-au invocat prevederile art. 10 şi 12 din Legea nr. 554/2004, în sensul că reclamanta are facultatea de a alege între mai multe instanţe deopotrivă competente.
Pârâtele au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât Convenţia încheiată nu este act administrativ în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004, deoarece prin acesta nu s-au născut, modificat sau stins drepturi şi obligaţii.
Înalta Curte examinând acţiunea, motivele de recurs şi legislaţia aplicabilă reţine că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.
Situaţia de fapt
Curtea de Conturi a României şi C.N.P.D.A.S. au încheiat o convenţie privind aplicarea unitară a prevederilor referitoare la pensiile de serviciu potrivit Legii nr. 94/1992 modificată prin Legea nr. 217/2008.
Din examinarea conţinutului convenţiei rezultă că părţile au înţeles să reglementeze modul de stabilire a pensiei de serviciu pentru controlorii financiari/auditorii publici externi, pentru consilierii de conturi şi reguli procedurale comune pentru pensia de serviciu.
Aşadar, convenţia conţine reguli, respectiv dispoziţii cu caracter normativ.
Legislaţia aplicabilă
Legea nr. 554/2004, art. 2: alin. (1): În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii
b) autoritate publică - orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public;
c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;
În vederea calificării naturii juridice a actului denumit Convenţie, Înalta Curte va proceda la analiza acestuia din perspectiva prevederilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Legea nr. 554/2004, a doctrinei şi practicii judiciare în materie administrativă.
Convenţia în litigiu este încheiată între două autorităţi publice, respectiv Curtea de Conturi a României şi C.N.P.D.A.S., care au acţionat în regim de putere publică.
Actul are caracter normativ fiind adoptat în vederea organizării executării Legii nr. 94/1992 republicată.
Caracterul normativ decurge din conţinutul acestuia, respectiv stabilirea unor reguli general valabile pentru stabilirea pensiilor de serviciu ale personalului din cadrul Curţii de Conturi a României.
Dispoziţiile acestei convenţii produc efecte juridice, prin modul în care prevederile legii în baza căreia s-au adoptat sunt interpretate, ca urmare a acordului comun al celor două autorităţi publice.
Această convenţie are valoarea unui act regulă, normativ, adică a unui act prin care autorităţile statului elaborează o regulă juridică, norme de conduită obligatorii, generale şi impersonale.
La stabilirea caracterului actului respectiv de act de drept civil sau de drept administrativ nu prezintă relevanţă denumirea actului, convenţie, norme, regulament, ramura de drept în cadrul căreia produce efecte, ci conţinutul acestuia.
Astfel, un act administrativ normativ poate produce efecte în diferite ramuri de drept, dar aceasta nu constituie o cauză în temeiul căreia competenţa materială de soluţionare a acţiunii în anulare să fie determinată după obiectul litigiului ce se poate naşte prin aplicarea respectivului act administrativ normativ.
În sistemul nostru de drept actual cercetarea legalităţii unui act administrativ normativ se poate face fie direct, pe calea unei acţiuni în anulare, fie indirect, în cadrul unui alt litigiu, pe calea excepţiei de nelegalitate, aşa cum rezultă din prevederile art. 8, 10 şi art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Înalta Curte precizează că prin Legea nr. 554/2004 au fost introduse în sfera contenciosului obiectiv toate litigiile care au ca obiect acte administrative normative.
Întrucât prin actul denumit convenţie au fost instituite reguli general valabile, obligatorii pentru o anumită categorie de persoane, actul are caracter normativ, de drept public şi nu de drept privat.
În determinarea naturii juridice a actului nu prezintă relevanţă scopul elaborării, ramura de drept în cadrul căreia se vor produce efectele, ci conţinutul acestuia, care în cazul de faţă este evident normativ.
Cu privire la competenţa teritorială, aceasta se stabileşte în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în sensul că legiuitorul a reglementat dreptul de opţiune al reclamantului între a alege să se adreseze instanţei de la domiciliul său şi cea de la domiciliul pârâtului.
În speţă, alegerea a fost făcută de reclamantă, prin introducerea acţiunii la Curtea de Apel Oradea, astfel că această instanţă urmează să soluţioneze cauza.
Având în vedere considerentele de mai sus, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va casa sentinţa atacată şi se va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.E. împotriva sentinţei nr. 180/CA/2009-PI din 12 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 1454/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1451/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
---|