ICCJ. Decizia nr. 1447/2010. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1447/2010
Dosar nr. 463/57/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.D. SA Hunedoara a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Hunedoara – A.F.P.C.M. Deva solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să se dispună:
- anularea în parte a deciziei de impunere nr. 356 din 09 decembrie 2008, a raportului de inspecţie fiscală din 09 decembrie 2008, precum şi a dispoziţiei privind măsurile stabilite nr. 104 din 09 decembrie 2008, până la concurenţa sumei de 1.241.367 RON solicitând totodată exonerarea societăţii de plată a acestei sume;
- în subsidiar, a solicitat obligarea D.G.F.P. Hunedoara şi/sau a organului fiscal căruia i-a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei să răspundă contestaţiei formulată de către reclamantă în termenul stabilit de către instanţă.
În motivarea acţiunii, a arătat că determinarea bazei de impunere pentru impozitul pe profit s-a făcut prin neluarea în considerare a documentelor justificative şi a evidenţelor contabile ţinute de reclamantă, precum şi prin aplicarea greşită a legii de către organele de control. Aceleaşi critici au fost aduse şi celorlalte taxe considerate de organul fiscal că ar fi datorate de reclamantă bugetului de stat.
Relativ la cererea subsidiară reclamanta a susţinut că s-a adresat cu plângere prealabilă pârâtei, însă nu i s-a răspuns în termenul de 45 de zile prevăzut de art. 70 alin. (1) C. proCod Fiscal Această împrejurare nu îi este imputabilă şi nu este de natură a-i înlătura dreptul la acţiune.
În drept s-au invocat dispoziţiile Cod fiscal şi a C. proCod Fiscal
Prin întâmpinare pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivat de împrejurarea că reclamanta a formulat acţiunea fără a parcurge procedura prealabilă şi fără a aştepta răspunsul la contestaţia depusă, ceea ce atrage inadmisibilitatea acţiunii în instanţă. Pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, actele fiscale atacate fiind emise în conformitate cu legea.
Prin sentinţa nr. 156/CA/2009 din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârâta D.G.F.P. Hunedoara – A.F.P.C.M. Deva şi în consecinţă, a fost respinsă acţiunea reclamantei SC T.D. SA Hunedoara, ca inadmisibilă pentru capătul de cerere privind anularea actelor de control fiscal atacate şi respinsă ca neîntemeiată, cererea subsidiară din acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că instanţa nu poate fi sesizată, în vederea exercitării controlului de legalitate asupra substanţei măsurilor dispuse prin actele de control fiscal atacate, decât după finalizarea procedurii administrative prin emiterea unei decizii care să analizeze fondul raportului juridic fiscal, iar în cauză nu a fost emisă o astfel de decizie.
Cu privire la cererea subsidiară, instanţa a constatat că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu D.G.F.P. Hunedoara şi/sau organul fiscal căruia i-a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei, în condiţiile în care organul competent a soluţiona contestaţia reclamantei este Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta.
În motivele de recurs s-a arătat că sentinţa este nelegală şi netemeinică.
S-a susţinut că respingerea cererii principale ca inadmisibilă este greşită, întrucât a formulat plângere prealabilă, în termenul prevăzut de art. 207 C. proCod Fiscal, prin care a solicitat anularea parţială a actelor de impunere pentru suma de 1.254.579 RON şi că nesoluţionarea acesteia în termen nu poate crea o situaţie defavorabilă contribuabilului.
S-a motivat că cererea trebuia soluţionată, potrivit prevederilor art. 70 C. proCod Fiscal în termen de 45 zile de la înregistrare, astfel că nesoluţionarea cererii este imputabilă organului fiscal competent.
Recurenta a susţinut că în baza art. 6 din Legea nr. 554/2004 jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi că persoana vătămată poate renunţa la această procedură.
Au fost invocate prevederile art. 205 alin. (2) teza a 2-a C. proCod Fiscal, potrivit cărora exercitarea contestaţiei nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ-fiscal sau în lipsa acestuia, în condiţiile legii, astfel încât se poate formula acţiune împotriva actului administrativ fiscal şi în lipsa unui astfel de act.
S-a precizat că prevederile art. 218 C. proCod Fiscal nu sunt în contradicţie cu prevederile art. 205 alin. (2) C. proCod Fiscal
Recurenta a menţionat că prin sentinţa pronunţată în Dosarul nr. 175/57/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-au suspendat în parte actele fiscale ce formează obiectul acţiunii în anulare şi că potrivit art. 14 alin. (1) teza a 2-a din Legea nr. 554/2004 era obligată să introducă acţiune în anulare, în caz contrar suspendarea încetând de drept şi fără nici o formalitate.
Înalta Curte examinând acţiunea, motivele de recurs şi legislaţia aplicabilă constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Situaţia de fapt
Reclamanta a formulat acţiune în anularea parţială a deciziei de impunere nr. 356 din 9 decembrie 2008 şi a raportului de inspecţie fiscală din 09 decembrie 2008, pentru suma de 1.254.570 RON.
A precizat că a formulat în termen plângere prealabilă împotriva acestor acte fiscale.
Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea actelor fiscale ca inadmisibilă, iar petitul privind obligarea la soluţionării plângerii ca neîntemeiat.
Criticile din recurs vizează numai respingerea acţiunii în anularea actelor fiscale, ca inadmisibilă.
În consecinţă, aceasta va fi obiectul controlului judiciar.
Legislaţia aplicabilă:
C. proCod Fiscal, art. 41: În înţelesul prezentului Cod, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislaţiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor fiscale.
C. proCod Fiscal, art. 70 Termenul de soluţionare a cererilor contribuabililor
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului Cod se soluţionează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situaţiile în care, pentru soluţionarea cererii, sunt necesare informaţii suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării şi data primirii informaţiilor solicitate.
C. proCod Fiscal, art. 205: Posibilitatea de contestare
(1) Împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit legii. Contestaţia este o cale administrativă de atac şi nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condiţiile legii.
C. proCod Fiscal, art. 207 Termenul de depunere a contestaţiei
(1) Contestaţia se va depune în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii.
C. proCod Fiscal, art. 218 Comunicarea deciziei şi calea de atac
(1) Decizia privind soluţionarea contestaţiei se comunică contestatorului, persoanelor introduse, în condiţiile art. 44, precum şi organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
(2) Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, în condiţiile legii
Legea nr. 554/2004, art. 6 alin. (1) Jurisdicţiile administrative speciale sunt facultative şi gratuite.
Legea nr. 554/2004 art. 2 alin. (1) lit. d) act administrativ-jurisdicţional - actul emis de o autoritate administrativă învestită, prin lege organică, cu atribuţii de jurisdicţie administrativă specială;
Analiza legislaţiei aplicabile în materia anulării actelor administrativ-fiscale relevă că obiectul controlului judiciar îl constituie potrivit art. 218 C. proc. civ., Decizia privind soluţionarea contestaţiei, alături de actele fiscale privind stabilirea şi modificarea obligaţiilor fiscale.
Potrivit art. 205 C. proCod Fiscal împotriva titlului de creanţă, care reprezintă titlul prin care se constată creanţa bugetară, precum şi a celorlalte acte administrativ-fiscale se poate formula contestaţie care este o cale administrativă de atac.
Contestaţia ca şi cale administrativă de atac este sinonimă plângerii prealabile reglementate de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Decizia adoptată în soluţionarea contestaţiei este un act administrativ, care se pronunţă în cadrul unui recurs administrativ şi nu un act administrativ jurisdicţional, întrucât procedura contestaţiei nu se circumscrie noţiunii de jurisdicţie administrativă, reglementată de art. 6 din Legea nr. 554/2004, aşa cum greşit susţine recurenta.
În acest context, Înalta Curte precizează că jurisdicţia administrativă este definită ca fiind acea activitate de soluţionare cu putere de adevăr legal, de către un organ de stat independent faţă de părţile în litigiu a unor conflicte juridice ce le-au fost date în competenţă prin lege, activitate care se finalizează printr-un act jurisdicţional, împotriva căruia sunt prevăzute căi de atac.
Actul administrativ jurisdicţional se emite de o autoritate administrativă independentă, învestită cu atribuţii de jurisdicţie administrativă.
În cazul deciziilor adoptate în soluţionarea contestaţiei, organul administrativ nu îndeplineşte cerinţa de independenţă faţă de părţi, procedura soluţionării contestaţiei fiind atribuită însuşi organului care a emis actul fiscal sau organului ierarhic superior.
În consecinţă procedura de contestare reglementată în C. proCod Fiscal este o procedură administrativă prealabilă, iar parcurgerea acestei căi administrative de atac reprezintă o condiţie de admisibilitate a acţiunii în contencios administrativ.
Contestaţia administrativă nu înlătură dreptul la acţiune, aşa cum prevede art. 205 C. proCod Fiscal, dar acelaşi text face trimitere la exercitarea acţiunii în condiţiile legii.
Ori, una dintre condiţiile de exercitare a acţiunii reglementate în legea contenciosului administrativ este aceea a îndeplinirii procedurii prealabile şi mai mult în cazul actelor administrativ-fiscale obiectul controlului judiciar îl constituie deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor, aşa cu, rezultă din dispoziţiile art. 218 C. proCod Fiscal
În ceea ce priveşte reglementarea cuprinsă în art. 14 alin. (1) teza a 2-a din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia suspendarea actului administrativ dispusă de instanţă încetează de drept dacă persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, Înalta Curte precizează că acest termen curge de la data când partea era în drept să introducă acţiune.
Ori, în ipoteza existentă în cauză, termenul de introducere a acţiunii curge de la comunicarea deciziei emise în soluţionarea contestaţiei.
Soluţia de mai sus este rezultatul interpretării art. 14 alin. (1) teza a 2-a din Legea nr. 554/2004 prin prisma art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, privind procesul echitabil.
Dacă nu s-ar proceda la examinarea textului prin prisma art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, s-ar ajunge în situaţia în care partea aflată în imposibilitate de a introduce acţiune, întrucât autoritatea fiscală nu a răspuns la plângerea prealabilă, prin neemiterea deciziei, să fie sancţionată în sensul încetării de drept a suspendării, fără a fi în culpă.
Înalta Curte mai precizează că în cazul actelor administrativ-fiscale partea ce se pretinde vătămată nu poate introduce acţiune înainte de soluţionarea prin decizie a contestaţiei, spre deosebire de alte situaţii reglementate în Legea nr. 554/2004 când termenul de introducere a acţiunii curge de la data expirării termenului de soluţionare a plângerii prealabile [art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004].
Având în vedere considerentele de mai sus, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este fondată, acţiunea fiind inadmisibilă, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T.D. SA Hunedoara împotriva sentinţei nr. 1567CA din 30 iunie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1446/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1458/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
