ICCJ. Decizia nr. 1451/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1451/2010
Dosar nr. 2059/87/2008
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 26 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost emisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei în soluţionarea cauzei privind pe reclamanta SC T.U. SA în contradictoriu cu C.J. Teleorman, A.R.R., A.S.S.I., Ministerul Administraţiei şi Internelor şi cu intervenienţii SC T. SRL şi SC A. SRL şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că obiectul acţiunii reclamantei, aşa cum a fost precizată, priveşte anularea licitaţiei din 30 aprilie 2008 iar, din interpretarea dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, a rezultat că atribuirea traseelor judeţene în urma licitaţiei s-a realizat de A.S.S.I., instituţie publică situată în cadrul autorităţii administraţiei publice la nivel central, fapt ce atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Prin sentinţa nr. 3586 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia contencios administrativ şi fiscal.
De asemenea, Curtea a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă şi a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prevederile legale dispun că traseele cuprinse în programele de transport judeţene se atribuie operatorilor de transport rutier în cadrul unei şedinţe de atribuire, de către Comisia paritară, iar licenţele de traseu în transport public judeţean de persoane prin curse regulate, se acordă de A.R.R., în baza hotărârii Comisiei paritare, formate din reprezentanţii C.J. şi reprezentanţii A.R.R. din judeţul respectiv.
Instanţa a reţinut că atribuirea traseelor se va face electronic, prin sistemul naţional, pentru fiecare judeţ, urmând ca pe baza rezultatelor acestea, Comisia paritară să emită o hotărâre privind traseele atribuite.
Curtea a apreciat că actul administrativ care produce efecte juridice şi care poate forma obiectul acţiunii în contencios administrativ este hotărârea Comisiei paritare, constituită prin hotărâre a Consiliului Judeţean, iar lista cu rezultatele atribuirii electronice emisă de A.S.S.I. reprezintă doar un act premergător emiterii hotărârii paritare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta SC T. SRL care a solicitat modificarea sa şi menţinerea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
În motivarea căii de atac, recurenta arată că prima instanţă a aplicat greşit prevederile legale incidente în materie, respectiv art. 13 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 51/1006, art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Recurenta precizează faptul că reclamanta a solicitat prin cererea dedusă judecăţii obţinerea licenţei de transport pe traseele 28 şi 33, iar aceste acte se acordă numai de către A.R.R., pe baza rezultatelor licitaţiei organizate de A.S.S.I. Măsura contestată aparţine unei autorităţi centrale şi nu locale, câtă vreme suspendarea licenţei ce a stat la baza depunctării societăţii a fost dispusă de către A.R.R., iar transmiterea acestei informaţii la A.S.S.I., pentru introducerea în baza de date, aparţine tot A.R.R.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat şi că instanţa competentă în soluţionarea cauzei în primă instanţă este Tribunalul Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorităţii publice care emite sau, după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administraţiei publice.
Intimata-reclamantă SC T. SA a învestit instanţa de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei din 30 aprilie 2008 privind rezultatele etapei de atribuire electronică a traseelor de transport public de persoane în judeţul Teleorman, de anulare parţială a hotărârii nr. 1 din 9 mai 2008 adoptată de Comisia paritară pentru atribuirea traseelor din cadrul C.J. Teleorman şi de atribuire a traseelor nr. x (Alexandria - Plosca - Roşiorii de Vede), alături de SC T. SRL, şi nr. y (Alexandria -Mavrodin - Paru Rotund).
Legea nr. 92/2007 stabileşte cadrul juridic privind autorizarea şi organizarea serviciilor de transport public judeţean.
Conform art. 1 alin. (2) din această lege şi art. 3 din Ordinului M.I.R.A. nr. 353/2007 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 92/2007, consiliile judeţene sunt obligate să înfiinţeze prin hotărâre autorităţi judeţene de transport prin care să asigure, să organizeze şi să coordoneze serviciul de transport public local de persoane.
Potrivit art. 19 alin. (1) din ordinul anterior menţionat, traseele cuprinse în programele de transport judeţene se atribuie operatorilor de transport rutier, în cadrul unei şedinţe de atribuire, de către Comisia paritară, iar licenţele de transport public judeţean de persoane prin curse regulate se acordă de A.R.R., în baza hotărârilor Comisiei paritare formate din reprezentanţii consiliului judeţean şi reprezentanţii A.R.R. din judeţul respectiv.
În aplicarea acestor dispoziţii normative a fost constituită şi Comisia paritară pentru atribuirea traseelor din cadrul C.J. Teleorman care a emis actul administrativ contestat în cauză.
Autoritatea publică este definită, de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.
În materia contenciosului administrativ nu are relevanţă personalitatea juridică a autorităţii publice astfel definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării şi executarea în concret a legii.
Transpusă în plan procesual, capacitatea administrativă conferă autorităţii publice capacitatea de a sta în proces, indiferent dacă are sau nu personalitate juridică şi prin urmare, capacitate juridică în sensul civil al noţiunii. Acest fapt produce efecte asupra modului de aplicare a criteriului rangului autorităţii emitente în determinarea instanţei competente.
Conform art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, şi art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc. civ., în competenţa tribunalelor, în primă instanţă, sunt date procesele şi cererile în materia contenciosului administrativ privind actele autorităţilor sau instituţiilor locale sau judeţene.
Or, în speţa de faţă, actul administrativ contestat a fost emis de o autoritate publică locală, respectiv Comisia paritară din cadrul C.J. Teleorman.
În consecinţă, în raport de prevederile art. 22 C. proc. civ şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul şi va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SRL Roşiorii de Vede împotriva sentinţei civile nr. 3586 din 29 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Teleorman, secţia contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1453/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1450/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
