ICCJ. Decizia nr. 1454/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1454/2010
Dosar nr.779/59/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 305 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local T.R. şi pârâta A.P.I.A., în favoarea Tribunalului Caraş-Severin.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că obiectul cererii introductive priveşte un act administrativ fiscal, pentru care competenţa materială se stabileşte prin raportare exclusiv la criteriul valoric prevăzut de dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a constatat că suma din actul contestat se situează sub pragul de 500.000 RON, motiv pentru care a dispus în consecinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
A arătat că în mod greşit Curtea de Apel a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului, întrucât pârâta este o instituţie publică centrală, care atrage competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel. A precizat că sumele în discuţie nu intră în categoria celor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora, ci fac parte din categoria creanţelor bugetare reglementate de OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Analizând actele şi lucrările cauzei, Înalta Curte a constatat că, în urma unui control efectuat de echipa de verificare a A.P.I.A. privind condiţiile de eligibilitate şi plată pentru acordarea sprijinului direct pe suprafaţă pentru anul 2007, a fost încheiat procesul verbal de constatare din 27 ianuarie 2009, stabilindu-se în sarcina reclamantului un debit în valoare de 47.256,57 RON.
Împotriva acestui proces-verbal a formulat contestaţie reclamantul, care a fost respinsă prin Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 4848 din 11 martie 2009, obiect al cauzei de faţă.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proCod Fiscal, în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de RON, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate centrală.
Soluţia decurge şi din aplicarea prevederilor art. 3 din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, potrivit căruia sumele provenite din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi din fondurile de cofinanţare care sunt rezultatul unor nereguli sau fraude reprezintă creanţe bugetare, a căror constatare urmează procedura din legislaţia în vigoare privind contestarea de plată a creanţelor bugetare.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare sau casare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Consiliul Local al comunei T.R. împotriva sentinţei nr. 305 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1455/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1453/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
