ICCJ. Decizia nr. 1456/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1456/2010
Dosar nr.3808/2/2009
Şedinţa publică din 12 martie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin sentinţa nr. 3201 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admisă excepţia lipsei de obiect a cauzei şi a fost respinsă acţiunea reclamantului B.G. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti ca fiind rămasă fără obiect. Instanţa a dispus obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa învestită cu soluţionarea acţiunii introductive a reţinut că cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată de reclamant şi înregistrată sub nr. 584/RD/2004 a fost examinată şi avizată pozitiv în şedinţa Comisiei pentru cetăţenie din 18 mai 2009.
Instanţa a constatat că cererea reclamantului a fost aprobată prin Ordinul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nr. 1635/C din 12 iunie 2009 publicat în M. Of. nr. 427/3.06.2009 astfel că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant privind obligarea pârâtului la soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române a rămas fără obiect.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul, criticând sentinţa pronunţată ca netemeinică şi nelegală în privinţa obligării instituţiei pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, recurentul a susţinut că nu se justifică acordarea cheltuielilor de judecată, întrucât instanţa de fond nu a reţinut nicio culpă procesuală a recurentului, mai mult instanţa a reţinut că pârâtul şi-a îndeplinit obligaţia de a soluţiona cererea reclamantului.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul că va respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) din C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Înalta Curte analizând actele şi lucrările dosarului a constatat că la data de 18 mai 2009 cererea reclamantului a fost examinată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie, care a întocmit raportul prevăzut de art. 17 şi 18 din Legea nr. 21/1991 în care s-a menţionat că sunt îndeplinite condiţiile pentru dobândirea cetăţeniei române, raport care a fost înaintat ministrului justiţiei pentru emiterea ordinului de dobândire a cetăţenie române, care prin Ordinul Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti nr. 1635/C din 12 iunie 2009 publicat în M. Of. nr. 427/3.06.2009 a dispus acordarea cetăţeniei române.
Înalta Curte a constatat că cererea reclamantului a fost soluţionată mai înainte de stabilirea primului termen de judecată, astfel încât nu este justificată acordarea cheltuielilor de judecată în cauza de faţă, motiv pentru care Înalta Curte a constatat întemeiat recursul formulat şi va modifica sentinţa atacată în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Văzând dispoziţiile art. 274 din C. proc. civ. în conformitate cu care partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, Înalta Curte a constatat că pârâtul nu este în culpă procesuală întrucât, mai înainte de a fi pus în întârziere, a soluţionat cererea reclamantului.
Pentru aceste considerente, văzând că sunt motive de modificare a sentinţei atacate, în temeiul art. 312 din C.proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 3201 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în parte, în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1455/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
