ICCJ. Decizia nr. 1505/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1505/2010
Dosar nr. 9539/1/200.
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 1889 din 29 octombrie 2009, ce formează obiectul prezentului recurs, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins, ca inadmisibile, cererile formulate de G.C.A. şi de G.C.N., judecători la Tribunalul Dolj, de promovare la Curtea de Apel Craiova prin valorificarea rezultatului obţinut la concursul de promovare în funcţii de execuţie (pe loc) din 31 mai 2009.
În motivarea hotărârii, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
În ce îl priveşte pe G.C.A., acesta a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 31 mai 2009, optând pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Craiova şi a obţinut media generală 9,35, clasându-se pe poziţia a 6-a.
Pentru promovarea pe loc la Curtea de Apel Craiova au fost scoase la concurs 4 posturi, d-nul judecător G.C.A. fiind declarat respins, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate concursului.
Din interpretarea teleologică a prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006 (denumit în continuare „Regulamentul de concurs"), Plenul C.S.M. a reţinut că valorificarea ulterioară a rezultatelor obţinute la concurs este posibilă numai în cazul opţiunii de promovare efectivă, fiind exclusă posibilitatea de valorificare a rezultatelor concursului în cazul opţiunii de promovare pe loc, situaţie în care se află G.C.A. care, cu respectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi (4) din acelaşi Regulament, a formulat o singură opţiune, şi anume aceea de promovare pe loc.
Împotriva Hotărârii nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului C.S.M., petentul G.C.A. a declarat recurs, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Prin cererea de recurs, recurentul solicită anularea Hotărârii nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce îl priveşte; să se dispună promovarea pe loc a acestuia şi să fie obligat intimatul să emită o nouă hotărâre în acest sens.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul susţine în esenţă, că Hotărârea Plenului este dată cu aplicarea greşită a legii, deoarece:
Îndeplineşte condiţiile din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, putând fi promovat în posturile vacante la nivelul Curţii de Apel Craiova pentru care a optat la înscriere în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului;
Potrivit interpretării Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 1889 din 29 octombrie 2009, are calitatea de candidat admis la concursul organizat din 31 mai 2009, având astfel posibilitatea valorificării rezultatelor obţinute la concurs;
Prevederile art. 30 din Regulamentul de concurs nu fac nicio distincţie între „promovarea pe loc" şi „promovarea efectivă", posibilitatea de valorificare ulterioară fiind recunoscută pentru ambele opţiuni, în condiţiile în care în cuprinsul Regulamentului nu se menţionează expres faptul că nu pot să-şi valorifice rezultatul candidaţii care au optat pentru promovarea pe loc.
Recurentul mai susţine că prin respingerea cererii sale de valorificare a rezultatului, ca inadmisibilă, nu se respectă finalitatea şi principiile organizării concursului, respectiv competenţa profesională, în condiţiile în care au fost promovaţi prin valorificare candidaţi care au obţinut medii mai mici, pentru simplul motiv că au optat pentru promovarea efectivă deşi se aflau în aceeaşi situaţie cu a sa.
Se invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 2 din Regulamentul de concurs.
Recurentul este de părere că, întrucât procedura de examen pentru promovarea pe loc nu a permis ca un candidat să concureze pentru toate locurile scoase la concurs, la nivel naţional, fiind obligat să candideze numai pentru locurile atribuite curţii de apel aferente instanţei la care funcţionează, precum şi faptul că un candidat nu a putut să se înscrie pentru locurile atribuite altei curţi de apel, a avut drept consecinţă inechitabilă şi inacceptabilă promovarea în grad a unor judecători cu medie mult mai mică decât cea obţinută de recurent.
In concepţia recurentului, aceste consecinţe vin în contradicţie cu principiul promovării candidaţilor care înregistrează performanţe profesionale, prevăzut de art. 2 din Regulament.
Totodată, recurentul consideră că, prin întreaga procedură de organizare şi desfăşurare a examenului, au fost încălcate dispoziţiile art. 2 din Regulamentul adoptat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2006, dispoziţiile art. 41 din Constituţia României şi dispoziţiile art. 16 din Constituţia României - privind tratamentul juridic egal în situaţii juridice identice, similare.
In plus, recurentul consideră că se află într-o situaţie similară celei dispuse de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin deciziile nr. 3289/2007 şi 2038/2007.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte reţine următoarele:
În raport cu obiectul cererii de recurs, prin care instanţa a fost învestită cu recursul împotriva Hotărârii nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului C.S.M., în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, Înalta Curte constată că exced limitelor cadrului procesual astfel delimitat criticile formulate cu privire la nelegalitatea dispoziţiilor Regulamentului de concurs, aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului CSM, formulată în raport cu reglementările cu forţă juridică superioară.
Astfel fiind, instanţa, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ., având în vedere cererea de recurs, va analiza legalitatea şi temeinicia Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 1889 din 29 octombrie 2009, prin prisma criticilor din recurs, în raport cu dispoziţiile Regulamentului de concurs.
Cu referire la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 1889 din 29 octombrie 2009, instanţa de recurs constată că prin aceasta a fost respinsă cererea petentului de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul de promovare în funcţii de execuţie organizat la data de 31 mai 2009, în raport cu dispoziţiile art. 30 din Regulamentul de concurs şi cu opţiunea de promovare pe loc formulată de petent, conform art. 6 alin. (3) şi (4 ) din Regulamentul de concurs.
Dispoziţiile incidente din Regulamentul de concurs sunt următoarele:
- art. 6 alin. (3) şi (4), conform cărora:
„(3) în termen de 15 zile de la data publicării datelor prevăzute la alin. (1), cei interesaţi pot depune cereri de înscriere la concurs la Consiliul Superior al Magistraturii, în care se menţionează felul promovării, efectivă sau pe loc, instanţa ori parchetul la care se solicită promovarea, specializarea şi, pentru promovarea la curţile de apel, secţia pentru care optează. (4) Fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării, instanţa ori parchetul la care solicită promovarea, respectiv secţia pentru care optează în cazul promovării la curţile de apel, precum şi specializarea pentru care optează, în vederea stabilirii materiilor de concurs."
- art. 30, conform cărora:
„Art. 30. - (1) Judecătorii şi procurorii care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovaţi ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovaţi în posturile ce se vacantează la instanţele şi parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.
(2) Dispoziţiile art. 28 alin. (3) şi ale art. 29 se aplică în mod corespunzător."
- art. 28 alin. (3), conform cărora:
„(3) Promovarea în funcţii de execuţie vacante sau pe loc a candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea mediilor obţinute, în limita numărului de posturi aprobate."
G.C.A., judecător la Tribunalul Dolj a participat la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 31 mai 2009, formulând opţiunea de promovare pe loc la Curtea de Apel Craiova, aspect necontestat de către recurentă.
Recurentul a formulat opţiunea de „promovare pe loc" cu respectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi (4) din Regulamentul de concurs, în deplină cunoştinţă de cauză şi fără a contesta la momentul respectiv legalitatea acestor dispoziţii în raport cu reglementările cu forţă juridică superioară, în speţă cele ale Legii nr. 303/2004.
Hotărârea nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului C.S.M. prin care a fost respinsă cererea recurentului de valorificare a rezultatelor obţinute la concursul din 31 mai 2009 cu motivarea că valorificarea este posibilă numai pentru candidaţii care au formulat opţiune de „promovare efectivă" este legală şi temeinică.
Este corectă interpretarea dată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii dispoziţiilor art. 30 din Regulament, dacă se are în vedere însăşi scopul introducerii instituţiei „valorificării rezultatelor concursului de promovare", acela de a crea posibilitatea ocupării posturilor vacante la instanţele superioare, imediat după vacantarea efectivă, fără a mai fi necesară organizarea unui nou concurs de promovare.
Cum potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (3) şi (4) din acelaşi Regulament, prin cererea de înscriere la concurs fiecare candidat poate formula o singură opţiune cu privire la felul promovării (efectivă sau pe loc), opţiune care nu poate fi modificată ulterior, în scopul valorificării, iar recurentul şi-a exprimat opţiunea de promovare pe loc la Curtea de Apel Craiova, este cert că nu are posibilitatea valorificării rezultatelor concursului.
De altfel, contrar celor susţinute de recurent, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are o jurisprudenţă constantă şi unitară cu privire la interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 30 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006, stabilind cu caracter de principiu şi reţinând cu regularitate, că este inadmisibilă cererea de valorificare a rezultatului obţinut la concursul de promovare a judecătorilor şi procurorilor, atunci când este formulată de candidaţii care au participat la concurs pentru promovarea pe loc.
Posibilitatea promovării pe posturile care se vacantează în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale o au doar candidaţii care au optat pentru promovarea efectivă, în limita posturilor existente, pentru că numai în privinţa acestor candidaţi se poate pune problema vacantării ulterioare a unor posturi.
Faptul că are calitatea de candidat admis la concursul din 31 mai 2009, îndeplinind condiţiile instituite de art. 27 din Regulament, nu creează pentru intimat obligativitatea de a dispune promovarea, astfel cum pretinde recurentul, pentru că este cunoscut faptul că reprezintă atributul exclusiv al Consiliului Superior al Magistraturii în a lua măsurile ce se impun pentru ocuparea posturilor vacante, raportat la raţiunile şi necesităţile sistemului judiciar, stabilitatea în sistem, precum şi parcurgerea etapelor de formare, perfecţionare şi promovare a judecătorilor în sistem.
Recurentul se prevalează de cele două soluţii anterioare ale Înaltei Curţi, respectiv Decizia nr. 2038/2007 şi 3289/2007 însă argumentarea şi soluţiile reţinute în deciziile amintite nu-şi au valabilitate şi în prezenta cauză, fiind anterioare stabilirii unei jurisprudenţe constante şi unitare în privinţa valorificării rezultatelor concursului pe posturile care se vacantează ulterior.
Cât priveşte aşa zisa discriminare între candidaţii care au optat pentru promovarea în funcţii de execuţie efectivă şi cei pentru promovare în funcţie de execuţie pe loc, aceasta trebuie analizată în raport de definiţia dată noţiunii de discriminare prin art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, în cuprinsul acesteia fiind folosită sintagma „în condiţii de egalitate", sintagmă care nu poate fi interpretată la rândul ei decât prin raportare la principiul constituţional al egalităţii în drepturi, consacrat de dispoziţiile art. 16 din Constituţia României.
Principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitate de soluţii numai pentru situaţii identice, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate stabili norme diferite pentru persoane aflate în situaţii diferite.
Or, este evident că recurentul, care a optat pentru promovarea pe loc, nu se află într-o situaţie identică cu cei care au optat pentru promovarea efectivă.
Astfel, respingerea de către C.S.M. a cererii petentului are la bază o justificare obiectivă şi rezonabilă decurgând din existenţa situaţiilor diferite în care se situează candidaţii care au formulat opţiuni diferite şi din împrejurarea că procedura valorificării rezultatelor este posibilă, potrivit dispoziţiilor Regulamentului de concurs, în măsura vacantării unor posturi de execuţie ce pot fi ocupate prin promovarea efectivă, iar nu prin promovarea pe loc.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C.A. împotriva Hotărârii nr. 1889 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1503/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1590/2010. Contencios → |
|---|
