ICCJ. Decizia nr. 1420/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1420/2010
Dosar nr. 9362/1/200.
Şedinţa publică din 11 martie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti reclamanta H.E.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor obligarea la emiterea titlului de plată şi la plata sumei de 250.000 lei reprezentând prima tranşă din măsurile recuperatorii în numerar ce i se cuvin potrivit Legii nr. 10/2001.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în urmă cu opt ani a formulat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001 şi în urmă cu 3 ani a fost emisă Dispoziţia Primăriei Ploieşti nr. 7775/2005 prin care s-a stabilit dreptul său de a primi despăgubiri băneşti pentru casa de locuit şi terenul expropriate nelegal de către Statul Român.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată.
Prin sentinţa nr. 85 din 11 mai 2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi pe fond a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta H.E.M., obligând pârâta să plătească reclamantei suma de 250.000 lei, reprezentând prima tranşă din măsurile reparatorii în numerar, cuvenite conform Legii nr. 20/2001.
Cu privire la excepţia prematurităţii introducerii cererii de chemare în judecată, Curtea a reţinut că termenul de 15 zile de la existenţa disponibilităţilor financiare, nu este de natură a determina prematuritatea introducerii acţiunii, având în vedere că reclamanta este, în posesia dispoziţiei nr. 7775 din 2 noiembrie 2005 a Primăriei Municipiului Ploieşti de aproximativ patru ani.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut în esenţă că reclamanta are o vârstă înaintată de peste 80 de ani şi suferă de diferite afecţiuni, iar încasarea efectivă a sumei solicitate reprezintă fără discuţie o necesitate. In cazurile speciale şi temeinice prevăzute de HG nr. 128/2008 se poate enumera şi vârsta înaintată a reclamantei.
Împotriva sentinţei civile nr. 85 din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantei H.E.M. ca neîntemeiată.
Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, că sentinţa pronunţată de prima instanţă este netemeinică şi nelegală.
Prin Decizia nr. 4887 din 5 noiembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, ca nefondat.
S-a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 18 punctul 4 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, introduse prin HG nr. 128 din 6 februarie 2008, „în vederea acordării despăgubirilor băneşti şi/sau în acţiuni, Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va emite titlurile de plată şi, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opţiune a persoanelor îndreptăţite a primi despăgubiri, cereri însoţite de toate documentele necesare, prevăzute de prezentele norme metodologice la art. 18". Cu toate acestea, în condiţiile art. 18 pct. 5 din aceleaşi norme metodologice, de asemenea introdus prin HG nr. 128/2008, „prin derogare de la prevederile pct. 18.4, în cazuri excepţionale, temeinic motivate (cazuri medicale, cazuri sociale etc, dovedite prin înscrisuri), Direcţia pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor va putea emite cu prioritate titluri de plată şi/sau titluri de conversie".
Împotriva acestei decizii, Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, conform cărora constituie motive de revizuire, care să adauge la cele prevăzute de codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României republicată.
In motivarea cererii, revizuenta expune situaţia de fapt şi motivele de recurs, cu care a fost învestită Înalta Curte, împotriva sentinţei civile nr. 85 din 11 mai 2009 a Curţii de Apel Ploieşti.
In acest sens recurenta face o analiză a dispoziţiilor cuprinse în legea internă aplicată de instanţa de recurs apreciind că prevederile legale aplicate sunt contrare dispoziţiilor comunitare şi jurisprudenţei europene în materie, astfel încât instanţa era obligată să nu le aplice, ceea ce nu a făcut, încălcând astfel principiul priorităţii.
Cererea de revizuire este inadmisibilă şi va fi respinsă pentru următoarele considerente.
Legiuitorul naţional al contenciosului administrativ a dorit să impună un remediu intern în cazurile în care s-a pronunţat o hotărâre intrată în puterea lucrului judecat, dar care încalcă principiul priorităţii dreptului comunitar.
Astfel în art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ a fost prevăzut un nou motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de codul de procedură civilă, respectiv pronunţarea unei hotărâri rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar.
Această nouă prevedere îşi găseşte fundamentul atât în jurisprudenţa comunitară, cât şi în prevederile constituţionale, care constituie la nivel de principiu constituţional aplicarea cu prioritate a dreptului comunitar.
Această cale de atac nu deschide însă părţii calea unui recurs la recurs, respectiv reluarea aceloraşi critici cu care a învestit instanţa în Decizia supusă revizuirii. Aceasta în condiţiile în care motivele invocate nu privesc aplicarea dreptului comunitar şi nu se încadrează în ipoteza prevăzută de lege „încălcarea priorităţii dreptului comunitar".
Despre principiul priorităţii dreptului comunitar C.J.C.E. a decis că acesta nu impune unei jurisdicţii naţionale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei hotărâri, chiar dacă astfel ar fi reparată o încălcare a dreptului comunitar săvârşită prin hotărârea în cauză.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare care potrivit art. 322 C. proc. civ. poate avea ca obiect numai hotărârile definitive precum şi hotărârile date de instanţele de recurs, atunci când evocă fondul.
Evocarea fondului de către instanţa de recurs presupune ca în cadrul soluţionării căii de atac, instanţa de control judiciar să facă o analiză proprie a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de fond, fie prin aplicarea unor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Prin Decizia a cărei revizuire se solicită Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul ca nefondat.
Din interpretarea dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ. care se completează cu dispoziţiile art. 21 alin. (2) ca urmare a aplicabilităţii art. 28 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, rezultă că pot fi obiect al revizuirii deciziile pronunţate în recurs atunci când evocă fondul, astfel că şi sub acest aspect cererea de revizuire este inadmisibilă.
Examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii conform art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge cererea de revizuire formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva Deciziei nr. 4887 pronunţată la data de 5 noiembrie 2009, ca fiind inadmisibilă în raport de motivele invocate şi hotărârea atacată cu această cale extraordinară de retractare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor împotriva deciziei nr. 4887 din 5 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 148/2010. Contencios → |
|---|
