ICCJ. Decizia nr. 1520/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1520/2010
Dosar nr. 547/54/200.
Şedinţa publică din 17 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 februarie 2009, reclamantul P.F. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. să se dispună anularea hotărârii comisiei de soluţionare a contestaţiilor, prin care a fost respinsă contestaţia sa formulată împotriva rezultatului probei de interviu din cadrul concursului organizat în perioada 28 august – 1 septembrie 2008 pentru ocuparea funcţiei de comisar şef secţie adjunct în cadrul Gărzii Financiare Olt, precum şi a hotărârii comisiei de concurs.
Reclamantul a solicitat de asemenea să se constate că la proba interviu a întrunit condiţiile necesare pentru acordarea punctajului minim de 70 de puncte şi să fie declarat admis pentru ocuparea acestei funcţii publice.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că proba interviului din cadrul concursului la care a participat în perioada 28 august – 1 septembrie 2008 a fost nelegal organizată sub forma unui examen oral, pentru care nu au fost avute în vedere testele specifice prevăzute de metodologia de desfăşurare şi nu i-au fost acordate cele 70 de puncte pentru activitatea managerială, CV şi mod de prezentare, care erau suficiente pentru a depăşi baremul minim.
Reclamantul a mai arătat că la această probă i-au fost acordate în mod greşit numai 49 de puncte, iar în cadrul contestaţiei a obţinut un punctaj de 56 de puncte şi cu toate acestea, contestaţia i-a fost respinsă, cu motivarea că nu a existat o diferenţă de minimum 10 puncte între punctajul acordat de comisia de analiză şi cel acordat de comisia de concurs.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamantul nu a obţinut punctajul minim necesar pentru a fi admis, deoarece comisia de soluţionare a contestaţiilor nu i-a acordat cel puţin 10 puncte peste punctajul comisiei de concurs, potrivit dispoziţiilor art. 21 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor prevăzut ca anexă la HG nr. 1209/2003.
Potrivit acestor dispoziţii legale, s-a reţinut că dacă între punctajul acordat de comisia de concurs şi cel apreciat de comisia de soluţionare a contestaţiilor nu este o diferenţă mai mare de 10 puncte, contestaţia va fi respinsă.
Din acest motiv, instanţa de fond a considerat că evaluarea probei de interviu susţinută de reclamant s-a efectuat cu respectarea prevederilor regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursurilor.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
În primul motiv de recurs, s-a susţinut că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde considerente străine de natura pricinii, cum sunt cele referitoare la contestarea procedurii de desfăşurare a probei de interviu, deşi contestaţia a fost formulată numai sub aspectul notării.
În dezvoltarea acestei critici, recurentul a arătat că prin contestaţia sa a solicitat să fie notat în mod obiectiv, în sensul acordării punctajelor stabilite în anunţul şi planul de interviu, conform cărora trebuia să obţină cel puţin 70-80 de puncte şi să fie declarat admis pentru ocuparea funcţiei publice pentru care s-a organizat concursul.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond nu a precizat motivele pentru care nu s-au acordat punctaje în baza înscrisurilor depuse pentru activitatea profesională desfăşurată, pentru competenţe/aptitudini manageriale, pentru modul de prezentare şi pentru bibliografia stabilită pentru concurs. În raport de aceste criterii, recurentul a arătat că rezulta un punctaj superior celui de 50 de puncte care era minim necesar pentru admiterea sa la concursul de ocupare a funcţiei de comisar şef secţie-adjunct la Garda Financiară, secţia Olt.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a constatat corect că recurentul-reclamant nu a dovedit îndeplinirea condiţiilor legale pentru a fi declarat admis la concursul organizat de A.N.A.F. pentru ocuparea funcţiei publice de conducere de Comisar Şef Secţie adjunct la Garda Financiară, secţia Olt.
Conform dispoziţiilor art. 11 din HG nr. 1.209/2003, pentru a fi declaraţi admişi la concurs, candidaţii trebuie să promoveze proba scrisă şi proba de interviu, cu un punctaj de minimum 50 de puncte.
Recurentul-reclamant nu a promovat proba de interviu, iar contestaţia sa a fost respinsă, deoarece punctajul acordat de comisia de soluţionare a contestaţiilor, deşi a fost superior celui acordat de comisia de concurs, nu a fost cu cel puţin 10 puncte mai mare pentru a determina admiterea contestaţiei.
Această soluţie a fost menţinută de instanţa de fond în conformitate cu dispoziţiile art. 21 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor, prevăzut ca anexă la HG nr. 1209/2003 privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare. Potrivit acestei reglementări, contestaţia va fi respinsă dacă între punctajul acordat de comisia de concurs şi cel apreciat de comisia de soluţionare a contestaţiilor nu este o diferenţă mai mare de 10 puncte /probă.
De asemenea, instanţa de fond a constatat corect că atribuţiile de notare a candidaţilor aparţin comisiei de concurs, potrivit dispoziţiilor art. 4 din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursurilor prevăzut de HG nr. 1209/2003.
În exercitarea controlului de legalitate, instanţa de fond a verificat respectarea condiţiilor legale de organizare şi desfăşurare a concursului, neavând însă competenţa modificării notării candidaţilor de către membrii celor două comisii.
Astfel, s-a avut în vedere că rezultatul recurentului-reclamant la proba de interviu a fost obţinut din totalul punctajelor obţinute pentru activitatea profesională, pentru bibliografie, pentru competenţe manageriale şi pentru modul de prezentare, fără a fi posibilă acordarea altor punctaje pentru fiecare criteriu, în limita maximă prevăzută în planul de interviu.
Pentru acest considerent, se dovedeşte a fi vădit neîntemeiată susţinerea recurentului privind dreptul său de a obţine cel puţin 70-80 de puncte la proba de interviu, dat fiind că acest punctaj a fost stabilit de către candidat, prin totalizarea punctajelor maxime prevăzute în planul de interviu pentru fiecare criteriu şi prin încălcarea competenţei exclusive a comisiilor de concurs în activitatea de notare.
Soluţia instanţei de fond s-a întemeiat corect pe aceste atribuţii recunoscute de lege comisiilor de concurs şi a fost motivată în conformitate cu dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că au fost expuse argumentele de fapt şi de drept pentru care a fost respinsă acţiunea şi pentru care au fost înlăturate apărările formulate de recurentul-reclamant.
Faţă de motivele expuse, constatând că hotărârea atacată este legală şi temeinică, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.F. împotriva sentinţei nr. 152 din 28 aprilie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 150/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 154/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
