ICCJ. Decizia nr. 15/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 15/2010
Dosar nr. 448/59/200.
Şedinţa publică din 12 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, SC B.T. SRL Caransebeş a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, anularea Ordinului nr. 42 din data de 21 ianuarie 2008.
În motivarea acţiunii s-a arătat că prin ordinul atacat pârâta a retras autorizaţia pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase începând cu data comunicării sale, cu motivarea că societatea ar fi încălcat în mod repetat prevederile legale privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase, prin expunerea spre comercializare a unor bijuterii nemarcate potrivit legii.
S-a mai arătat că, în sprijinul acestei măsuri, pârâta a invocat două procese verbale de constatare a contravenţiei emise de P.J.P.C. Caraş-Severin.
Reclamanta a considerat această măsură mult prea aspră, având în vedere că, aşa cum rezultă şi din procesele verbale invocate de pârâtă, cantitatea de aur şi numărul pieselor găsite ca fiind marcate necorespunzător este foarte mică în raport cu cantitatea deţinută de societate şi expusă spre comercializare.
A mai arătat reclamanta că retragerea autorizaţiei este cea mai grava sancţiune ce poate fi aplicată în această situaţie, pârâta având la dispoziţie potrivit prevederilor legale şi o altă măsură mai uşoară decât cea aplicată.
Prin sentinţa civilă nr. 315 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea Ordinului nr. 42 din 21 februarie 2008 emis de pârât.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că reclamanta a efectuat procedura prealabilă reglementată de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, la data de 29 aprilie 2008 aceasta înregistrând la A.N.P.C. - serviciul registratură, plângerea cu nr. 3057 din 29 aprilie 2008.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că măsura retragerii autorizaţiei se dispune în cazul încălcării repetate a prevederilor privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi a pietrelor preţioase, apreciind că această măsură nu poate fi dispusă însă automat, prin simpla enumerare a două procese verbale de constatare a contravenţiei.
A reţinut prima instanţă că, după cum a menţionat în numeroase rânduri Curtea Europeană de Justiţie, deciziile luate de funcţionarii publici din cadrul instituţiei europene trebuie motivate de o asemenea manieră încât să permită părţilor să-şi apere drepturile.
Împotriva sentinţei civile nr. 315 din 24 noiembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi respingerea acţiunii reclamantei ca neîntemeiată.
A învederat recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a reţinut în considerente o situaţie de fapt complet greşită, nefundamentată temeinic, şi că nu poate fi considerată valabilă susţinerea instanţei de fond care pune sub semnul egalităţii plângerea prealabilă şi actul prin care reclamanta ar fi putut face dovada îndeplinirii procedurii prealabile în raport de dispoziţiile înscrise în art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Chiar dacă reclamanta a înţeles să-şi întemeieze cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 23 din HG nr. 1344/2003 aceste dispoziţii trebuie interpretate în raport de dispoziţiile generale referitoare la acţiunile promovate în materia contenciosului administrativ.
Pe de altă parte, recurenta a precizat că prima instanţă s-a aflat într-o gravă eroare atunci când şi-a întemeiat hotărârea dată pe motive ce nu corespund cadrului legislativ incident în speţă. Astfel, s-a reiterat că emiterea Ordinului nr. 42 din 21 februarie 2008 a apărut ca o consecinţă firească a deselor nereguli constatate în activitatea acesteia, nereguli pe care, deşi a fost sesizată, reclamanta-intimată nu a dorit niciun moment să le ia în considerare, apreciind cu vădită rea-credinţă că e în măsură a eluda, în mod repetat, legea. Mai mult, s-a subliniat, însăşi instanţa de judecată, în cadrul considerentelor, recunoaşte că ordinul contestat a avut drept temei legal dispoziţiile art. 18 alin. (2) din HG nr. 1344/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea OUG nr. 190/2000. Asupra reclamantei, în calitatea acesteia de operator economic, s-au efectuat mai multe controale ce au avut drept scop verificarea legalităţii realizării activităţii de bază a acestuia, respectiv cea de efectuare de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase, aşa cum rezultă din autorizaţia emisă pe numele SC B.T. SRL sub nr. 195 din 3 martie 2004. Urmare acestor controale au fost întocmite mai multe procese-verbale de constatare a contravenţiei (necontestate), mare parte din acestea conţinând la capitolul destinat observaţiilor atât menţiuni cu privire la o serie de nereguli constatate, cât mai ales recomandările agenţilor constatatori de îndreptare, în regim de maximă urgenţă, a acestor nereguli. Ordinul contestat se poate considera perfect valabil, acesta având enunţate expres motivele emiterii lui, documentele doveditoare fiind ataşate actului în cauză, respectiv cele două procese de constatare a contravenţiei amintite.
Instanţa de fond a reţinut în mod judicios, prin considerentele sentinţei atacate cu recurs, că excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ decurgând din neîndeplinirea procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ nu este întemeiată, întrucât într-adevăr reclamanta a făcut dovada că, anterior introducerii cererii de chemare în judecată pentru anularea actului administrativ contestat, a formulat recursul administrativ, la care a primit răspunsul cu nr. 1/676 din 8 mai 2008.
Recursul este întemeiat însă sub aspectul motivelor de fond invocate de recurentă astfel că această cale extraordinară de atac va fi admisă, cu consecinţa modificării sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC B.T. SRL Caransebeş ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit prevederilor art. 31 din OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor poate suspenda, pe o perioadă cuprinsă între o lună şi 6 luni, autorizaţia pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase, cu aliajele acestora, cu pietre preţioase, în cazul încălcării prevederilor legale privind operaţiunile cu metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase. (2) Repetarea încălcării prevederilor legale privind operaţiunile cu metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase duce la retragerea definitivă a autorizaţiei."
În condiţiile art. 18 alin. (1) şi (2) din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin HG nr. 1344 din 18 noiembrie 2003, „(1) Suspendarea autorizaţiei se dispune în următoarele situaţii: a) neîntocmirea evidenţelor operaţiunilor cu metale preţioase, aliajelor acestora şi pietre preţioase, în condiţiile prevederilor legale în vigoare; b) comercializarea sub orice formă a bijuteriilor şi obiectelor din metale preţioase sau aliaje ale acestora, cu ori fără pietre preţioase, fără ca acestea să fie marcate, în condiţiile prevăzute de lege; c) marcarea incorectă a titlurilor, faţă de limitele admise de reglementările legale în materie; d) lipsa notificării Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor cu privire la schimbările intervenite în datele de identificare ale titularului autorizaţiei; e) folosirea incorectă, sub orice formă, a poansoanelor de titlu şi de garanţie proprie, de către persoanele fizice şi juridice autorizate să efectueze operaţiuni de marcare a metalelor preţioase şi aliajelor acestora; f) în cazurile în care Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor constată că avizele acordate potrivit art. 11 lit. c) şi art. 12 fit. d) nu sunt conforme cu realitatea sau contravin unor dispoziţii legale în vigoare. (2) Retragerea autorizaţiei se dispune în următoarele situaţii: a) în cazul încălcării repetate a prevederilor legale în vigoare privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi a pietrelor preţioase; b) în cazul în care persoana autorizată nu mai îndeplineşte una sau mai multe din condiţiile necesare în vederea autorizării; c) în cazul condamnării definitive pentru o infracţiune în legătură cu operaţiunile cu metale preţioase, aliaje ale acestora sau pietre preţioase a persoanei fizice autorizate sau a unui angajat al persoanei juridice autorizate".
Suspendarea sau retragerea autorizaţiei se dispune, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 190/2000, din oficiu ori la cererea organelor cu atribuţii de control în materie, în baza constatărilor acestora. în caz de retragere a autorizaţiei, reautorizarea este posibilă, cu îndeplinirea procedurilor iniţiale de autorizare prevăzute de normele metodologice şi cu achitarea taxelor de autorizare corespunzătoare [art. 18 alin. (4) din Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor OUG nr. 190/2000, aprobate prin HG nr. 1344/2003].
Cât priveşte măsura retragerii autorizaţiei pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase, cu aliajele acestora, cu pietre preţioase, în temeiul dispoziţiilor art. 31 alin. (2) din OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, cu modificările şi completările ulterioare, şi a prevederilor art. 18 alin. (2) lit. a) din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, cu modificările şi completările ulterioare, aprobate prin HG nr. 1344 din 18 noiembrie 2003, se observă că ea se poate lua, prin act administrativ unilateral cu caracter individual al Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, în cazul încălcării repetate a prevederilor legale în vigoare privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi a pietrelor preţioase.
S-a probat, în cauză, cu cele consemnate în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXX nr. 0048689 din data de 30 octombrie 2007 şi în procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria XXX nr. 0103227 din data de 5 februarie 2008 - ambele emise de Oficiul judeţean pentru protecţia consumatorilor Caraş-Severin şi necontestate de către reclamantă - că intimatului i s-au aplicat sancţiuni contravenţionale pentru încălcarea, în mod repetat, a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din OUG nr. 190/2000, care,prevăd că „în vederea prevenirii unor acte de comerţ sau fapte de comerţ ilicite, metalele preţioase trebuie să fie marcate înainte de comercializare sau, după caz, înainte de expunerea spre comercializare constantă.
În aceste condiţii, recurenta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorului, din oficiu, reţinând încălcarea repetată de către reclamanta SC B.T. SRL Caransebeş a prevederilor legale în vigoare privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi a pietrelor preţioase, a dispus în mod întemeiat, prin Ordinul nr. 42 din 21 februarie 2008, urmare exercitării în limitele legii a dreptului de apreciere recunoscut autorităţii publice competentă să emită actul administrativ în discuţie, retragerea autorizaţiei pentru efectuarea de operaţiuni cu metale preţioase şi pietre preţioase nr. 195 din 3 martie 2004. Actul administrativ atacat de către reclamantă este motivat, atât în drept cât şi în fapt, rezultând cu evidenţă, sub aspectul motivării în fapt, că reclamantei i s-a imputat împrejurarea încălcării în mod repetat a prevederilor legale privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase prin expunerea spre comercializare a unor bijuterii nemarcate, şi că la această concluzie s-a ajuns prin trimiterea făcută la conţinutul proceselor verbale de contravenţie încheiate pe numele intimatei de Oficiul judeţean pentru protecţia consumatorului Caraş-Severin în anul 2007 şi în anul 2008.
În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că sunt întemeiate, în parte, motivele de recurs invocate în cauză şi că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, admiterea recursului declarat de pârâta Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor şi modificarea sentinţei civile nr. 315 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii acţiunii reclamantei SC B.T. SRL Caransebeş ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor împotriva sentinţei civile nr. 315 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantei SC B.T. SRL Caransebeş, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1499/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 150/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
