ICCJ. Decizia nr. 154/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 154/2010
Dosar nr. 673/33/2008
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 641 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, dispunând anularea hotărârii nr. 22757 din 21 februarie 2008 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat, în perioada martie 1941-06 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000, începând cu data de 01 ianuarie 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în baza probelor administrate în cauză, că reclamanta şi familia sa s-au refugiat, în primăvara anului 1941 - din cauza persecuţiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de Nord către Ungaria - din localitatea de domiciliu Sucutard, judeţul Cluj, în localitatea Geaca, acelaşi judeţ.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând că este netemeinică şi nelegală şi invocând prevederile art. 3041 C. proc. civ. În motivarea recursului, pârâta arată, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada persecuţiei etnice în conformitate cu prevederile legale aplicabile, în sensul că la dosarul cauzei nu se află nici un act oficial care să ateste susţinerile reclamantei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Or, din declaraţiile notariale ale martorilor J.L. şi M.B., audiaţi nemijlocit de instanţa de judecată (f.35-36 – dosar fond), rezultă într-adevăr că, din cauza persecuţiilor etnice, reclamanta şi familia sa s-au refugiat, în luna martie a anului 1941, din localitatea Sucutard, în care îşi aveau domiciliul, în localitatea Geaca.
În cauză, dovada refugiului reclamantei s-a făcut, aşadar, conform legii, instanţa de fond în mod corect admiţând acţiunea şi obligând-o pe pârâtă să-i recunoască şi să-i acorde reclamantei drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei nr. 641 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1520/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1547/2010. Contencios → |
|---|
