ICCJ. Decizia nr. 1552/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1552/2010
Dosar nr. 1962/54/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
prin sentinţa civilă nr. 61 din 20 februarie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea deciziei nr. 260 din 25 iulie 2008 a A.N.A.F. - D.G.S.C.
Totodată, a obligat pârâta să soluţioneze pe fond contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 167 din 27 martie 2008.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că pentru a se putea dispune suspendarea soluţionării contestaţiei împotriva actului administrativ fiscal în procedura administrativă se cer îndeplinite cumulativ două condiţii respectiv: a) organul care a efectuat controlul să fi sesizat organele în drept cu privire la existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni şi 2) infracţiunea constatată să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată, or, în cauză organul administrativ jurisdicţional a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei fără a fi întrunite condiţiile legale pentru a putea dispune această măsură.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs D.G.F.P. Dolj în numele şi pentru A.N.A.F., criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât a fost dată cu aplicarea greşită a legii. Se precizează în recurs, că în mod greşit instanţa fondului a apreciat că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 214 C. proCod Fiscal, întrucât singura condiţie prevăzută de lege pentru aplicarea acestui text, era sesizarea organelor de urmărire penală şi nu începerea acesteia.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Din analiza actelor dosarului şi a motivelor de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Corect instanţa fondului a precizat că organul fiscal nu a sesizat organele în drept în legătură cu săvârşirea infracţiunii, în motivarea soluţiei de suspendare a soluţionării contestaţiei, recurenta invocând o adresă nr. 57262/2008 prin care au fost înaintate acte administrativ-fiscale contestate de SC P. SRL Craiova, către Direcţia Naţională Anticorupţie. Această adresă nu poate reprezenta o sesizare a organelor de urmărire penală conform art. 214 C. proCod Fiscal, din conţinutul acestui act nerezultând nimic care să conducă instanţa la faptul că au fost sesizate organele de urmărire penală.
Dealtfel această adresă nici nu îndeplineşte condiţiile exprese prevăzute de art. 222 - 223 C. proc. pen. , motivarea de fapt şi de drept a Deciziei contestate a A.N.A.F. nefăcând nicio menţiune privitoare la o sesizare penală.
Organul administrativ fiscal în motivarea soluţiei de suspendare a judecării contestaţiei a apreciat că se impune această soluţie, deşi organele de cercetare penală erau sesizate după aproape 4 luni de la momentul controlului, iar faptul că s-a adus la cunoştinţa poliţiei raportul inspecţiei fiscale nu echivalează cu sesizarea unei infracţiuni economice.
Nu există o înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei care s-ar fi dat în procedura administrativă, atâta vreme cât recurenta nu a identificat infracţiunile, astfel încât corect a apreciat instanţa de fond în raport de aceste considerente că Decizia nr. 26/2008 pronunţată de A.N.A.F. - D.S.C. este nelegală şi a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 214 C. proCod Fiscal, întrucât din conţinutul acestui act administrativ nu rezultă care sunt infracţiunile pentru care ar fi fost sesizate organele de cercetare penală, astfel încât să existe o puternică înrâurire asupra procedurii administrative.
Aşa fiind avându-se în vedere cele mai sus invocate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, apreciază că organul administrativ jurisdicţional a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei formulată de reclamantă fără a fi întrunite condiţiile prevăzute de lege, motiv pentru care instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată, legală şi temeinică.
Se va respinge recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. prin D.G.F.P. Dolj împotriva sentinţei civile nr. 61 din 20 februarie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1550/2010. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1555/2010. Contencios → |
|---|
