ICCJ. Decizia nr. 1555/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1555/2010
Dosar nr. 3518/2/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta T.L. a chemat în judecată Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei obligarea pârâtului să analizeze/soluţioneze în maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cererea privind redobândirea cetăţeniei române.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că în anul 2008 a adresat Ministerului Justiţiei, Comisia pentru Probleme de Cetăţenie, o cerere în vederea redobândirii cetăţeniei române, însă timp de un an nu a primit niciun răspuns.
La data de 11 februarie 2009 s-a adresat Direcţiei cetăţenie pentru a i se comunica stadiul soluţionării, însă, cererile tot nu au fost soluţionate, comunicându-i-se verbal că volumul cererilor este foarte mare astfel că, la data de 15 martie 2009 a revenit cu o nouă cerere, la care de asemenea, nu a primit răspuns.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2831 din 1 iulie 2009 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a constatat refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea.
Totodată, l-a obligat pe pârât să procedeze la soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, precum şi la cheltuieli de judecată în cuantum de 150 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că durata de 1 an de la depunerea dosarului nu poate constitui în niciun caz un termen rezonabil în sensul Convenţiei Europene asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, iar din punct de vedere al Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu care Legea nr. 21/1991 se completează în mod corespunzător, prin nesoluţionarea cererii reclamantei de redobândire a cetăţeniei române într-un termen rezonabil, aceasta a fost vătămată în drepturile sale privind redobândirea cetăţeniei.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti (în prezent Ministerul Justiţiei, conform OUG nr. 115/2009).
Recurentul a susţinut în esenţă că:
Prin cererea de recurs a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciindu-se că devin incidente dispoziţiile art. 312 alin. (3) teza I C. proc. civ.
În esenţă s-a arătat că în mod greşit prima instanţă a considerat că este vorba de un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, că nu este posibil ca în termen de 30 de zile să fie adusă la îndeplinire obligaţia stabilită în sarcina autorităţii recurente şi că au fost ignorate dispoziţiile art. 141 din Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română (modificată prin OUG nr. 36/2009), cu accent pe lit. c) a alin. (2) al acestui text legal.
În acelaşi timp, în mod greşit recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată întrucât nu a fost pus în întârziere conform art. 275 C. proc. civ. şi având în vedere că, de altfel, cererea reclamantei a fost şi soluţionată ulterior pronunţării sentinţei recurate. În acest sens s-a depus la dosar actul nr. 9566/DC din 22 octombrie 2009 în care menţionează că cererea petentei T.L. a fost analizată şi avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie în şedinţa din 12 octombrie 2009.
Examinând cauza prin prisma criticii formulate de recurentul Ministerul Justiţiei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că aceasta nu se subsumează art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi ca atare nu există temei pentru modificarea sentinţei atacate.
În mod corect instanţa fondului, raportându-se la momentul declanşării demersului judiciar - 14 aprilie 2009 - şi la probatoriul administrat în baza căruia a şi pronunţat sentinţa nr. 2831/2009, a constatat că cererea de redobândire a cetăţeniei române ce a făcut obiectul dosarului nr. 1135/ED/2009 al Direcţiei pentru Cetăţenie a Ministerului Justiţiei nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil în accepţiunea dată acestei sintagme de art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.
În acest context s-au aplicat dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind obligată autoritatea pârâtă la soluţionarea cererii într-un termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Faptul că ulterior pronunţării sentinţei, respectiv după data de 1 iulie 2009, mai exact la 12 octombrie 2009, cererea intimatei-reclamante a fost avizată pozitiv nu prezintă relevanţă juridică şi nu este de natură a atrage desfiinţarea hotărârii judecătoreşti, aceasta fiind în mod evident legală şi temeinică.
De altfel, prin avizarea ulterioară a solicitării reclamantei, se observă că practic a fost executată deja obligaţia stabilită în sarcina autorităţii reclamante, ceea ce dă o conotaţie pozitivă activităţii de soluţionare a cererii formulate în temeiul Legii nr. 21/1991.
În privinţa cheltuielilor de judecată, în mod corect şi în acord cu dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Consideraţiile recurentului referitoare la împrejurarea că Ministerul Justiţiei nu a fost pus în întârziere nu vor fi primite, deoarece în aplicarea art. 28 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte consideră că, de altfel, instituţia punerii în întârziere/norma de procedură în discuţie nu este compatibilă cu specificul raporturilor de putere dintre autoritatea publică, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor, pe de altă parte.
În acest context, văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva sentinţei civile nr. 2831 din 1 iulie2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1557/2010. Contencios → |
|---|
