ICCJ. Decizia nr. 156/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 156/2010
Dosar nr. 672/39/2008
Şedinţa publică de la 19 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 73 din 30 martie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Carcalete Petru, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, şi a anulat raportul de evaluare nr. 43646 din 9 octombrie 2008, prin care reclamantului i s-a acordat calificativul „bine”.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Raportul de evaluare este act administrativ, fiind emis în executarea Ordinului ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5113 din 25august 2008 şi este producător de efecte juridice, întrucât de evaluarea respectivă depinde cariera profesională a reclamantului.
Dovada îndeplinirii procedurii prealabile a fost făcută cu adresa nr. 18158 din 20 octombrie 2008.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5113 din 25august 2008, în temeiul căruia s-a desfăşurat întreaga procedură de evaluare, nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, contrar prevederilor art. 10 şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, necorespunzând, aşadar, exigenţei de „accesibilitate” şi „previzibilitate”, aşa cum sunt acestea definite de jurisprudenţa CEDO.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, că în mod greşit a apreciat instanţa de fond, pe de o parte, că actul contestat ar fi un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, şi pe de altă parte că Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5113 din 25august 2008 nu ar fi fost publicat, de vreme ce acesta a fost comunicat tuturor inspectoratelor şcolare.
De asemenea, prin înscrisul înregistrat la această instanţă la data de 15 ianuarie 2010 (f.22), intimatul-reclamant a declarat că renunţă la judecată, întrucât autoritatea pârâtă, prin adresa nr. 397 din 17 decembrie 2009, i-a comunicat că a revenit asupra evaluării iniţiale, acordându-i calificativul „foarte bine”.
Cum, potrivit prevederilor art. 246 alin. (4) C. proc. civ., „Când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi”, iar, în speţă, acordul recurentului lipseşte, Curtea nu poate lua act de declaraţia intimatului-reclamant de renunţare la judecată, urmând să procedeze la analiza pe fond a recursului.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În ceea ce priveşte critica referitoare la natura juridică de act administrativ a actului contestat, se va reţine că este neîntemeiată, aşa cum corect s-a reţinut şi prin sentinţa recurată.
Astfel, obiectul acţiunii îl constituie anularea raportul de evaluare nr. 43646 din 9 octombrie 2008, prin care reclamantului i s-a acordat calificativul „bine”.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin „act administrativ” se înţelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice.
În raport cu dispoziţiile legale susmenţionate, în speţa de faţă nu poate fi primită critica recurentului, în sensul negării naturii juridice de act administrativ a adresei contestate.
În mod evident, raportul în discuţie este producător de efecte juridice în ceea ce îl priveşte pe intimat, adoptând o măsură de care, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, depinde cariera profesională a reclamantului.
De asemenea, actul contestat a fost emis în regim de putere publică, în vederea organizării executării unui act administrativ normativ, respectiv Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5113 din 25august 2008.
Rezultă, deci, că nu pot fi primite susţinerile recurentului, potrivit cărora actul contestat ar fi un simplu act preparator, lipsit de efecte juridice.
Nici cea de-a doua critică, invocată de recurent, potrivit căreia Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5113 din 25august 2008 nu trebuia publicat în Monitorul Oficial, fiind suficientă comunicarea acestuia inspectoratelor şcolare, nu este întemeiată.
Astfel, conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legiSIativă pentru elaborarea actelor normative, „În vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
De asemenea, potrivit art. 11 alin. (3) din acelaşi act normativ, „Actele normative prevăzute la art. 10 alin. (1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I …”.
De la regula publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, prevăzută la alin. (1) al art. 10 din Legea nr. 24/2000, mai sus citat, alin. (2) al aceluiaşi articol menţionează, expres şi limitativ, următoarele excepţii: a) deciziile primului-ministru clasificate, potrivit legii şi b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum şi cele cu caracter individual, emise de autorităţile administrative autonome şi de organele administraţiei publice centrale de specialitate.
Or, Ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi tineretului nr. 5113 din 25august 2008 nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de acte exceptate de la publicare şi, cum acesta nu a fost publicat conform prevederilor art. 10 şi art. 11 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, în mod corect a reţinut instanţa de fond că întreaga procedură de evaluare desfăşurată în temeiul acestuia, inclusiv cea a intimatului-reclamant, realizată prin actul contestat, este nulă, intrarea în vigoare a actului în discuţie fiind condiţionată legal, aşa cum s-a arătat, de publicarea sa în Monitorul Oficial al României, Partea I.
De altfel, aşa cum rezultă din adresa nr. 397/B.O. din 17 decembrie 2009 (f.24
| ← ICCJ. Decizia nr. 1559/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1560/2010. Contencios → |
|---|
