ICCJ. Decizia nr. 1554/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1554/2010
Dosar nr. 3355/2/2009
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.C.A.E., prin procurator I.G. a chemat în judecată pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. solicitând obligarea pârâtului să emită Decizia referitoare la acordarea despăgubirilor pentru imobilele aparţinând C.J. şi să plătească despăgubirile potrivit procedurii prevăzute de art. 1 şi urm. din titlul VII al Legii nr. 247/2005.
În motivarea acţiunii, a arătat că a mai solicitat în instanţă obligarea la plata acestor despăgubiri, dar acţiunea a fost respinsă.
Reclamanta a mai susţinut că depăşirea termenului de 60 de zile prevăzut de art. 1 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu poate avea loc nejustificat, la aprecierea discreţionară a autorităţii.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la primul petit al cererii, în raport de sentinţa civilă nr. 1044/2008 prin care Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă acţiunea reclamantei de obligare a A.N.R.P. la restituirea, potrivit procedurii prevăzute de art. 1 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, a imobilelor aparţinând C.J. şi de emitere a titlului de despăgubire.
De asemenea, a fost invocată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la capătul doi al acţiunii întrucât atribuţia achitării despăgubirilor în numerar către persoanele îndreptăţite revine A.N.R.P. şi nu pârâtului.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2964 din 29 septembrie 2009 a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la pct. 1 al acţiunii, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive cu privire la pct. 2 al acţiunii şi a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâta să emită în favoarea acesteia, Decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Pentru a pronunţa această sentinţa instanţa a reţinut că excepţia autorităţii de lucru judecat este neîntemeiată, întrucât acţiunea a fost soluţionată pe cale de excepţie, fără a se examina fondul cauzei şi temeinicia motivelor invocate d reclamantă.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei cu privire la cel de-al doilea punct al acţiunii, s-a reţinut că aceasta este întemeiată întrucât potrivit pct. 20 din OUG nr. 81/2007, A.N.R.P. coordonează procesul de acordare a despăgubirilor realizând activităţile prevăzute în acte normative speciale, precum şi activităţile necesare implementării prezentei legi, incluzând emiterea titlurilor de plată, titlurilor de conversie, realizarea conversiei în acţiuni şi achitarea despăgubirilor în numerar.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că prin dispoziţia nr. 255 din 30 iulie 2008 emisă de P.C.J., judeţul Vrancea, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamantei şi N.G.T. pentru construcţiile demolate ce au fost situate în C.J., judeţul Vrancea şi care au aparţinut autorului N.M.
S-a mai reţinut că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen pentru emiterea deciziei, reprezentând titlu de despăgubiri, dar instituie o procedură complexă pentru stabilirea şi plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În lipsa unei dispoziţii exprese sub acest aspect, instanţa este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorităţii administrative pentru a asigura o protecţie reală drepturilor fundamentale ale cetăţenilor consfinţite prin Constituţia României şi C.E.D.O.
Împotriva sentinţei civile nr. 2964 din 29 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal Statul român prin C.C.S.D., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A.C.A.E. ca nefondată.
A învederat recurentul că în speţă etapa transmiterii şi înregistrării dosarelor a fost parcursă în ceea ce priveşte dosarul înregistrat la C.C.S.D. din 23 octombrie 2008 şi că dosarul de acordare a despăgubirilor în favoarea reclamantei a fost înaintat unei societăţi de evaluare desemnată în mod aleatoriu de către C.C.S.D., în vederea efectuării raportului de evaluare. La data de 15 octombrie 2009 societatea de evaluare SC C.E. SA Bacău a comunicat C.C.S.D. raportul de evaluare întocmit în dosarul cu nr. 19451/FFCC/2009, acesta fiind înregistrat la secretariatul C.C.S.D. la 15 octombrie 2009. În aceste condiţii, reclamanta va avea posibilitatea de a formula obiecţiuni la raportul de evaluare întocmit, obiecţiuni ce vor fi comunicate şi recurentei, această etapă fiind caracterizată prin contradictorialitate, pentru a se asigura o evaluare cât mai apropiată de preţul pieţei.
C.C.S.D. a mai precizat că în cauza dedusă judecăţii va fi emisă Decizia privind titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedură ce presupune evaluarea imobilului revendicat de reclamantă şi aprobarea acestui raport de către C.C.S.D., iar în măsura în care reclamanta nu formulează obiecţiuni sau după răspunsul la aceste obiecţiuni se va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 stabilesc exact etapele ce trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire de către C.C.S.D., fără a exista alte alternative legale de soluţionare a dosarelor privind acordarea de despăgubiri.
Recursul este nefondat.
În mod corect şi în acord cu prevederile legale incidente în cauză instanţa de fond a constatat că este întemeiată, în parte, acţiunea reclamantei A.C.A.E. de obligare a Statului Român, prin C.C.S.D., şi a dispus obligarea acestei comisii să emită în favoarea reclamantei Decizia reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Dispoziţiile capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispoziţiile legale mai sus menţionate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluţionată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorităţii publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare şi până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti irevocabile. Principiul „termenului rezonabil" se referă aşadar atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea sistemului puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 din C.E.D.O.
În speţă dosarul de despăgubire al reclamantei a fost înregistrat la secretariatul C.C.S.D. la 23 octombrie 2008 şi nu a fost soluţionat până la pronunţarea instanţei de fond, iar în aceste condiţii în mod corect prima instanţă a apreciat că nu a fost respectată cerinţa rezolvării dosarului intimatei într-un termen rezonabil şi a obligat C.C.S.D. la emiterea în favoarea reclamantei a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În raport de cele mai sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că hotărârea recurată este legală şi temeinică, astfel că se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de Statul Român, prin C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 2964 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 2964 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1551/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1569/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
