ICCJ. Decizia nr. 1537/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1537/2010
Dosar nr. 2839/54/2009
Şedinţa publică din 17 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei.
Prin încheierea din 18 februarie 2010 a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de contestatoarea I.S., privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 554/2004 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002.
2. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei.
S-a reţinut că obiectul cauzei îl formează contestaţia în anulare îndreptată împotriva deciziei nr. 4110 din 20 octombrie 2009 a Curţii de apel Craiova, motivată de necompetenţa materială a instanţei de fond, incidente fiind dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Contestatoarea I.S. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 554/2004 şi a art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, raportat la dispoziţiile art. 21, art. 44 şi art. 53 din Constituţia României.
S-a reţinut că etapa procesuală a contestaţiei în anulare e limitată la anumite motive strict prevăzute de lege, situaţie în care obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ar trebui să privească dispoziţii legale care să aibă legătură cu soluţionarea contestaţiei în anulare, în contextul acestor limite.
S-a apreciat că în raport cu motivul invocat, respectiv art. 317 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., contestaţia fiind îndreptată împotriva unei decizii pronunţate în recurs, pentru a avea legătură cu soluţionarea cauzei, dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei ar trebui să privească competenţa materială a instanţei de recurs.
Reţinând că prevederile ce fac obiectul excepţiei stabilesc competenţa materială a instanţei de fond, instanţa a apreciat că acestea nu au legătura cu soluţionarea cauzei.
3. Recursul formulat de contestatoarea I.S.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
3.1. În mod greşit instanţa de fond a respins sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 554/2004 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002, ca inadmisibilă, întrucât potrivit art. 18 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 554/2004, atunci când obiectul convenţiei îl formează un contract administrativ, în funcţie de starea de fapt, instanţa poate suplini consimţământul unei părţi, când interesul public o cere.
Altfel, posibilitatea instanţei este limitată doar la situaţia interesului public, încălcându-se prevederile art. 21 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
3.2. Coroborat cu dispoziţiile sus-menţionate, art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 prevede posibilitatea persoanei vătămate de a ataca în justiţie, în condiţiile art. 8 alin. (3), refuzul de a încheia contractul de vânzare-cumpărare.
În speţă, acţiunea recurentei-reclamante prin care se solicită să se constate valabilitatea convenţiei de vânzare-cumpărare, a fost respinsă ca inadmisibilă, ceea ce demonstrează că excepţia de neconstituţionalitate ridicată are legătură cu cauza.
4. Considerentele instanţei de recurs.
4.1. Recursul este nefondat.
4.2. Excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 18 lit. d) din Legea nr. 554/2004 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 a fost ridicată în cadrul contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 4110 din 20 octombrie 2010.
Contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 317 alin. (2) C. proc. civ. şi priveşte cazul în care „hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă".
4.3. Pentru a fi îndeplinite condiţiile de admisibilitate stabilite de art. 29 din Legea nr. 47/1992 este imperios necesar ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.
Or, în speţă, prevederile art. 18 lit. d) din Legea nr. 554/2004 şi art. 10 alin. (2) din Legea nr. 550/2002 nu ajută la soluţionarea contestaţiei în anulare, în ceea ce priveşte reglementările cuprinse la art. 317 alin. (2) C. proc. civ. (competenţa instanţei).
4.4. Prevederile legale considerate neconstituţionale de către recurentă pot fi analizate numai cu ocazia soluţionării fondului cauzei, de unde rezultă că instanţa a interpretat corect legea, respingând ca inadmisibilă excepţia.
4.5. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.S., împotriva încheierii din 18 februarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1527/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1544/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
