ICCJ. Decizia nr. 1584/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1584/2010
Dosar nr. 9386/1/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii , prin hotărârea nr. 1851 din 29 octombrie 2009 a respins cererea formulată de petentul R.M.R., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, privind numirea acestuia în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti sau Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti.
În acest sens s-a reţinut că petentul a susţinut un interviu în faţa Secţiei pentru judecători, astfel cum prevăd dispoziţiile Legii nr. 303/2004, în urma căruia, prin hotărârea nr. 839/2009 s-a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru numirea acestuia în funcţia de judecător, cererea fiind totodată avizată favorabil de către Curtea de Apel Bucureşti, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti dând aviz nefavorabil.
S-a mai reţinut că, potrivit evidenţei direcţiei de resort a Consiliul Superior al Magistraturii încărcătura de dosare/persoană este mai mare decât media naţională atât la parchetul în care petentul îşi desfăşoară activitatea cât şi la instanţele mai sus enumerate unde acesta doreşte să fie numit în funcţia de judecător.
Apreciind, în acest context, că aprobarea transferului solicitat de R.M.R., ar perturba activitatea parchetului în care activează în prezent, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea acestuia.
Împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a declarat recurs petentul, criticând-o pentru faptul că a fost dată cu încălcarea legii. S-a arătat în recurs că prin hotărârea atacată Plenul Consiliului Superior al Magistraturii s-a bazat pe un singur argument şi anume pe acela că încărcătura pe procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti se situează peste media naţională, ceea ce ar fi de natură să afecteze activitatea acestei instituţii, dacă s-ar vacanta un post de procuror prin numirea recurentului ca judecător. Precizează deasemenea că el îndeplinea toate criteriile prevăzute de lege la data emiterii hotărârii contestate, numirea sa în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, respectând şi condiţiile de oportunitate existente la acea dată.
Recursul este nefondat şi va fi respins.
Examinând actele dosarului şi cererea de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată următoarele:
Recurentul procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti a formulat conform art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1851/2009, solicitând anularea acestuia şi obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o nouă hotărâre prin care să propună Preşedintelui României numirea sa în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti.
În speţă, sunt aplicabile prevederile art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, cu procedura stabilită de această lege pe care recurentul a urmat-o, susţinând interviul în faţa Secţiei pentru judecători a Consiliul Superior al Magistraturii, cu propunere de avizare pozitivă la acest nivel.
Prin Hotărârea contestată nr. 1951/2009 Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins însă cererea recurentului apreciind că urmare a studierii evidenţelor Direcţiei Resurse Umane şi Organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, că la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, încărcătura de dosare pe procuror este foarte mare faţă de media naţională, numirea recurentului ca judecător, afectând activitatea parchetului la care acest funcţiona.
Este adevărat că recurentul a invocat ca practică judiciară Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 4318/21009 prin care a fost admis recursul declarat de B.R. şi a fost anulată hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2009 prin care a fost respinsă cererea acesteia de numire în funcţia de judecător la Tribunalul Bucureşti, dar situaţia de fapt nu este identică.
Acea recurentă de care face vorbire R.M.R. a avut aviz pozitiv din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, care a apreciat că nu există consecinţe negative cu privire la activitatea acestei instituţii şi nici riscul ca activitatea să fie perturbată.
Recurentul de faţă nu a fost avizat pozitiv de conducerea Parchetului, şi am precizat în această motivare care a fost argumentaţia instituţiei.
Instanţa de judecată nu se poate subroga în dreptul Consiliului Superior al Magistraturii, care a analizat în Hotărârea contestată având la dispoziţie toată documentaţia, consecinţele numirii recurentului în funcţia de judecător şi a concluzionat că soluţionarea favorabilă a cererii sale, în raport de numărul de dosare pe procuror înregistratla Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, ar conduce fără dubiu la perturbarea semnificativă a activităţii unităţii respective.
Desigur toate aceste aspecte esenţiale cât şi avizul nefavorabil al Parchetului, au condus Plenul Consiliului Superior al Magistraturii la concluzia respingerii cererii de numire în funcţia de judecător formulată de R.M.R.
Toate aceste considerente de fapt şi de drept, au fost avute în vedere şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care apreciază că Hotărârea nr. 1851/2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii este legală.
Aşa fiind se va respinge recursul declarat de R.M.R., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M.R. împotriva hotărârii nr. 1851 din 29 octombrie 2009 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1504/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 159/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
