ICCJ. Decizia nr. 1493/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
- SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL .
Decizia nr. 1493/2010
Dosar nr. 777/59/2009
Şedinţa publică din 16 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.304 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Caraş-Severin competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Consiliul Local al comunei Ciclova Română, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, având ca obiect anularea deciziei nr. 6017 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâtă, suspendarea executării acestei decizii şi exonerarea de la restituirea sumei de 227.104,18 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele.
În cauză sunt aplicabile prevederile art. 3 alin. (4) şi (6) şi art. 4 alin. (2) din OG nr. 79/2003, potrivit cărora titlul de creanţă este asimilat actului administrativ fiscal, de vreme ce cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, împotriva acestui titlu de creanţă debitorul putând formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Or, se arată în considerentele sentinţei atacate, conform art. 218 alin. (2) C. proCod Fiscal, deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
Reţine prima instanţă că, în raport cu solicitarea reclamantei, care are ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanţă bugetară care nu depăşeşte 500.000 lei, creanţă bugetară asimilată unei creanţe fiscale, conform art. 4 alin. (2) din OG nr. 79/2003, litigiul este de competenţa Secţiei de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În motivarea recursului, se arată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, întrucât sumele în litigiu nu intră în categoria celor care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei, ci fac parte din categoria creanţelor bugetare, reglementate de OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, astfel cum a fost modificată şi completată.
Susţine recurentul că Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură este o instituţie publică centrală iar, în raport cu criteriul rangului autorităţii publice pârâte, stabilit de art. 10 din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Timişoara.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
În speţă, suma în litigiu a fost calculată în urma verificării modului de utilizare de către reclamant a unor fonduri avansate din Fondul European de Garantare Agricolă, în temeiul OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform art. 4 alin. (2) din acest act normativ, „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor".
Or, potrivit art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Rezultă, aşadar, că, fiind vorba de recuperarea unei creanţe fiscale asimilate, competenţa materială a instanţei se stabileşte prin aplicarea criteriului valoric prevăzut de textul legal citat.
Cum solicitarea reclamantului are ca obiect anularea unor acte administrative ce privesc o creanţă al cărei cuantum nu depăşeşte 500.000 lei, în mod corect a stabilit prima instanţă că litigiul este de competenţa Secţiei de contencios administrativ a tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al comunei Ciclova Română împotriva sentinţei nr. 304 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1477/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1504/2010. Contencios → |
|---|
