ICCJ. Decizia nr. 1625/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1625/2010
Dosar nr. 7348/2/200.
Şedinţa publică din 23 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul A.G.F. a solicitat in contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D. anularea Hotărârii nr. 285 din 27 septembrie 2007 şi să se constate că este o persoană discriminată în raport de d-na V.A. pentru care Consiliul Superior al Magistraturii a pronunţat Hotărârea nr. 474 din 28 iunie 2006
În motivarea cererii s-a arătat că prin Hotărârea nr. 474 din 28 iunie 2006 a CSM s-a produs fapta de discriminare prin numirea în funcţie în bază de concurs de intrare în magistratură-secţiunea judecător, în baza examenului din 30 aprilie 1997 a d-nei V.A., nu acelaşi tratament fiind aplicat şi reclamantului.
De asemenea, reclamantul a solicitat să se constate că, în prezent, având în vedere starea de definitivat în care se află, urmare a promovării şi validării de către CSM a examenului de capacitate, este o persoană discriminată în comparaţie cu alţi magistraţi care sunt propuşi pentru numire în baza aceluiaşi examen.
Reclamantul a mai solicitat obligarea CSM să înainteze către Preşedintele României propunerea de numire în funcţia de judecător, având în vedere promovarea şi validarea examenului de capacitate, la fel cum s-a procedat şi cu alţi colegi aflaţi în situaţia sa.
Pârâtul CSM a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de inadmisibilitate, excepţia autorităţii de lucru judecat, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, depunând la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 1379 din 31 martie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţiile de inadmisibilitate şi puterii de lucru judecat şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A.G.F.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că excepţia de inadmisibilitate este neîntemeiată, reţinând că obiectul cauzei îl reprezintă Hotărârea nr. 285 din 27 septembrie 2007 a C.N.C.D., împotriva căreia petentul poate face plângere la instanţa de contencios administrativ.
De asemenea instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată şi excepţia autorităţii de lucru judecat, nefiind identitate de obiect, chiar dacă reclamantul a solicitat obligarea pârâtului CSM de a înainta către Preşedintele României propunerea de numire în funcţia de procuror, acest capăt de cerere a fost formulat ca o consecinţă a constatării discriminării, fiind un capăt de cerere accesoriu, motiv pentru care a respins această excepţie.
S-a mai reţinut de către judecătorul fondului că prin Hotărârea nr. 285 din 27 septembrie 2007 a Colegiului Director al C.N.C.D. s-a hotărât, cu unanimitate de voturi a membrilor prezenţi la şedinţă, respingerea plângerii ca tardiv formulată şi clasarea dosarului.
Pentru a hotărî astfel Colegiul Director al C.N.C.D. a reţinut, în raport cu prevederile art. 20 alin. (1) din OG nr. 137/2000, că plângerea a fost depusă cu depăşirea termenului de 1 an, de la data la care a luat la cunoştinţă de săvârşirea ei, faptele sesizate de petent referindu-se la Hotărârea Plenului CSM din data de 08 decembrie 2005, iar plângerea a fost înregistrată la data de 17 iulie 2007.
Prin această hotărâre a CSM s-a respins cererea de numire în funcţia de judecător sau procuror, întrucât reclamantul nu îndeplinea condiţiile legale pentru a fi numit fără concurs, conform art. 33 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 303/2004, cererea de numire în funcţia de procuror în baza examenului de capacitate din anul 1997 a fost respinsă cu motivarea că reclamantul a demisionat din funcţia de procuror stagiar şi a fost transferat în afara sistemului, în baza art. 69 C. muncii, iar cererea de numire în funcţia de judecător a fost respinsă cu motivarea că reclamantul nu îndeplinea condiţia prevăzută de art. 46 lit. a)-j) din Legea nr. 92/1992, cu privire la cerinţa bunei reputaţii, fiind sancţionat cu mustrare pe vremea când era procuror stagiar.
Prin sentinţa civilă nr. 72/CA din 12 aprilie 2006 Curtea de Apel Oradea a respins irevocabil plângerea formulată împotriva acestei hotărâri.
Din punct de vedere al termenului de un an prevăzut de art. 20 alin. (1) din OG nr. 137/2000, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a luat cunoştinţă despre presupusa faptă de discriminare o dată cu emiterea Hotărârii nr. 582/2005 a Consiliului Superior al Magistraturi, de care a luat cunoştinţă la acel moment şi pe care de altfel a contestat-o, petiţia fiind adresată C.N.C.D. cu depăşirea termenului de un an.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul A.G.F. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că în mod greşit a apreciat o stare de fapt generată doar de emiterea unor acte administrative, hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii nr. 582/2005 şi hotărârea nr. 474/2006 şi nu o stare de fapt mai amplă care şi astăzi persistă în mod continuu şi creează discriminare între recurent pe de o parte şi toţi ceilalţi foşti colegi procurori numiţi de Preşedinte în baza aceluiaşi examen de capacitate pe care şi recurentul l-a promovat şi care a fost validat definitiv de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii.
S-a mai precizat de recurent că şi în prezent prin abuz de drept Plenul Consiliului Superior al Magistraturii refuză să facă propunere de numire în funcţie către Preşedintele României, în ceea ce-l priveşte pe recurent.
În drept cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 304 şi urm. C. proc. civ.
Intimaţii Consiliul Superior al Magistraturii şi C.N.C.D. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Consiliul Superior al Magistraturii a arătat că recurentul reclamant a participat la concurs în condiţiile unui aviz nefavorabil, că deşi s-a adresat Ministrului Justiţiei solicitând o recomandare acestuia pentru numirea în funcţia de judecător, aceasta nu s-a formulat, cererile de numire în funcţia de judecător nu au fost avizate favorabil de conducerile Curţii de Apel Oradea şi Tribunalului Bihor, pentru neîndeplinirea condiţiei bunei reputaţii.
Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 582/2005 a fost menţinută ca legală şi temeinică de către instanţele judecătoreşti.
Situaţia învederată de recurent prin raportare la d-na V.A. nu este identică sau similară prin prisma circumstanţelor de fapt şi de drept avute în vedere la fiecare caz în parte.
C.N.C.D. a arătat că plângerea formulată de reclamantul A.G. este tardivă deoarece nu se încadrează în termenul expres stipulat în OG nr. 137/2000, neputându-se reţine efectul continuu al Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 582 din 8 decembrie 2005.
Analizând cererea de recurs, Înalta Curte constată prin prisma motivelor invocate precum şi în conformitate cu art. 3041 C. proc. civ. că este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 582 din 8 decembrie 2005 - s-a respins cererea de numire în funcţia de judecător sau procuror formulată de recurentul A.G.F.
La data de 17 iulie 2007, recurentul a sesizat C.N.C.D., cu fapta de discriminare determinată de Hotărârea C.N.C.D. nr. 582 din 8 decembrie 2005.
Prin Hotărârea C.N.C.D. nr. 285 din 29 septembrie 2007 – s-a respins ca tardiv formulată plângerea recurentului, constatându-se că aceasta a fost depusă cu depăşirea termenului de 1 an de la data de la care a luat cunoştinţă de săvârşirea faptei de discriminare, respectiv 8 decembrie 2005.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. (1) din OG nr. 137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare „persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de 1 an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei". Înalta Curte apreciază că în mod corect instanţa de fond a analizat situaţia de fapt prin raportare la dispoziţiile sus arătate.
Chiar şi în ipoteza raportării la data emiterii Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 474 din 28 iunie 2006 pentru d-na V.A. – se constată că termenul de 1 an este depăşit, situaţie reţinută şi de instanţa fondului.
Împrejurarea că discriminarea săvârşită are caracter continuu nu poate fi primită, în cauză fiind corect aplicate dispoziţiile art. 20 alin. (1) din OG nr. 137/2000 în raport de Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 582 din 8 decembrie 2005 – de care se plânge recurentul – aceasta constituind în fapt obiectul sesizării.
În condiţiile în care s-a respins ca tardiv formulată plângerea recurentului privind Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 582 din 8 decembrie 2005 nu s-a analizat fondul cererii în conformitate cu art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 iar instanţa de fond şi Înalta Curte nu va putea face aprecieri privind existenţa sau nu a discriminării formulate fără a încălca „principiul separării puterilor".
De altfel instanţele judecătoreşti au analizat aspectele de nelegalitate invocate de recurent în privinţa Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 582/2005 şi au respins cererile acestuia.
Faţă de cele arătate mai sus, constatând că nu există motivele de modificare sau casare a sentinţei atacate, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.G.F., împotriva sentinţei civile nr. 1379 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1613/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2010. Contencios → |
|---|
