ICCJ. Decizia nr. 1581/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1581/2010
Dosar nr. 8249/2/2008
Şedinţa publică din 18 martie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1572 din 8 aprilie 2009 a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul B.M. având ca obiect constatarea calităţii acestuia din urmă de lucrător al Securităţii, în temeiul OUG nr. 24/2008.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut ca premise că deşi în reglementarea actuală nu se mai regăseşte sintagma „poliţie politică", sensul acesteia a fost păstrat în Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar, iar raţiunea actului normativ aplicabil în speţă este de a evalua fiecare caz în parte, în raport de competenţele şi atribuţiile persoanei respective, raţiune ce se desprinde şi din argumentarea expusă de Curtea Constituţională în Decizia nr. 51/2008.
De asemenea, s-a reţinut, cu privire la situaţia concretă a speţei, că pârâtul nu a făcut parte din structurile operative ale securităţii, cele care înfăptuiau poliţia politică, fiind ofiţer şi şef al UM 0620, unitate USLA cu profil antiterorist, toate măsurile propuse sau adoptate de acesta având drept obiectiv general identificarea cetăţenilor români sau străini, precum şi organizărilor şi grupărilor extremiste din străinătate care ar fi putut acţiona, prin acte teroriste, împotriva statului, folosind în acest scop metode de lucru specifice pentru verificări care ţineau exclusiv de „profilul compartimentului 0620".
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul.
Recurentul a susţinut că în acţiunea de constatare sunt evidenţiate clar măsurile informativ-operative luate de către intimatul pârât, sub acoperire, fără legătură directă cu profilul antiterorist al compartimentului pe care îl conducea, aspect pe care instanţa de fond nu l-a observat, măsurile dispuse, deşi au fost calificate ca obiective generale de domeniul siguranţei naţionale, constituind, fără putinţă de tăgadă, instrumente de represiune, prin înăbuşirea oricărei activităţi sau acţiuni îndreptate împotriva sistemului totalitar comunist, astfel cum s-a întâmplat în cazul dosarului fond informativ nr. l.82584, îndeplinirea condiţiilor impuse de prevederile art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 fiind indiscutabilă.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 2 lit. a) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, are calitate de lucrător al securităţii „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţii sau Miliţiei, cu atribuţii pe linie de securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
În acest sens se constată că, aşa cum rezultă din nota de constatare şi din înscrisurile ataşate intimatul a avut funcţia de şef al Compartimentului 0620 din cadrul Inspectoratului Judeţean Mureş, calitate în care a desfăşurat activităţi de natura celor reglementate de dispoziţiile legale mai sus menţionate, în sensul că: a dirijat reţele informative, a recrutat informatori din anturajul obiectivului, cu posibilităţi de pătrundere în intimitatea acestuia, a folosit mijloace tehnice de ascultare şi a interceptat corespondenţa etc., îngrădind astfel dreptul la liberă asociere, dreptul la libertate de exprimare şi libertatea opiniilor, precum şi dreptul la viaţă privată, suprimând astfel şi îngrădind drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte motivarea instanţei de fond că planurile de măsuri aprobate nu au vizat decât protejarea siguranţei naţionale şi prin urmare nu se impune verificarea îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale care au derivat din punerea în practică a acestor măsuri, se reţine că această concluzie este lipsită de temei legal în raport de textul de lege mai sus citat, din care rezultă că este suficient ca informaţiile furnizate să fi vizat doar îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale.
În concluzie, având în vedere aceste considerente, recursul va fi admis şi se va modifica sentinţa atacată în sensul că, admiţând acţiunea formulată, Curtea va constata calitatea intimatului de lucrător al Securităţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii împotriva sentinţei civile nr. 1572 din 8 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi constată calitatea lui B.M. de lucrător al Securităţii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1575/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1593/2010. Contencios → |
|---|
