ICCJ. Decizia nr. 1610/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1610/2010
Dosar nr. 963/54/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Judecata în prima instanţă
Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2009 sub nr. 154/95/2009 pe rolul Tribunalului Gorj, secţia civilă, reclamanta F.P.F.A. a solicitat instanţei de judecată obligarea pârâtei Cancelaria Primului Ministru, Compartimentul de aplicare a Legii nr. 9/1998, la plata contravalorii terenului în suprafaţă de 1100 mp care a făcut obiectul Protocolului din 14 septembrie 1940, teren ce i-a aparţinut antecesorului său, C.I., care a deţinut un loc de casă în suprafaţă de 2100 mp pe teritoriul comunei Opancea, jud. Caliacra, dar care în urma acestui Protocol, a devenit parte a teritoriului bulgar.
în drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.
Prin încheierea de şedinţă din data de 23 ianuarie 2009, Tribunalul Gorj, secţia civilă, constatând că, potrivit dispoziţiilor art. 7 pct. 4 din Legea nr. 9/1998 soluţionarea cererilor având ca obiect acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, este de competenţa secţiei de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul reclamantului, a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acesteia la Secţia contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Gorj.
Prin sentinţa nr. 851 din 18.03.2009 Tribunalul Gorj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând în acest sens, faptul că potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
2. Soluţia primei instanţe
Astfel investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 322 din 24 septembrie 2009 a respins acţiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă faptul că reclamanta a beneficiat deja de prevederile reparatorii ale Legii nr. 9/1998, din actele dosarului, respectiv sentinţa nr. 306 din 27 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 989 din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, rezultând faptul că reclamanta a uzat deja de procedura reglementată de această lege, obţinând despăgubiri pentru suprafaţa de 1.000 mp teren aferent casei de locuit, conform Hotărârii Comisiei Judeţene Gorj nr. 14/2000.
Cum limita maximă de 1000 mp teren aferent locuinţei pentru care reclamanta a primit despăgubiri este o limită legală stabilită de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 9/1998, coroborate cu cele ale Legii nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 50/1991, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei prin care se solicită, pe cale separată, întemeiată pe prevederile Constituţiei şi ale Protocolului nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. obligarea Cancelariei Primului Ministru - Compartimentul de aplicare a Legii nr. 9/1998 la despăgubiri pentru diferenţa de 1100 mp, cât timp acesta a beneficiat deja de dispoziţiile Legii nr. 9/1998, este neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei civile nr. 322 din 24 septembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.
Recurenta nu şi-a structurat criticile formulate în motivele de recurs, fiind reluate solicitările cu care a învestit instanţa de judecată.
Înalta Curte reţine că, din modul în care au fost expuse acestea vizează greşita respingere a cererii prin care se solicită ca pe cale separată întemeiată pe dispoziţiile Constituţiei şi ale Protocolului nr. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului să fie obligată pârâta să-i acorde despăgubiri pentru diferenţa de 1100 mp teren care a aparţinut autorului său.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, aşa încât va fi menţinută.
1. Argumentele de fapt şi de drept corespunzătoare motivelor de recurs formulate
Recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei-intimate să-i acorde diferenţa de 1.100 mp teren ce a aparţinut autorului său, ca bun trecut în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria semnat la Craiova în anul 1940.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt expusă anterior, şi în pe baza materialului probator administrat în cauză a reţinut că reclamanta-recurentă a uzat de procedura reglementată de Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar. Astfel, prin sentinţa civilă nr. 306 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Gorj rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 989 din 16 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova s-a dispus admiterea contestaţiei formulată de reclamanta P.A., a fost desfiinţată Hotărârea nr. 539 din 5 iulie 2008 emisă de Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 şi a fost menţinută Hotărârea nr. 14/2000 emisă de Prefectura judeţului Gorj, Comisia de aplicare a Legii nr. 9/1998.
Prin această ultimă hotărâre, reclamantei în calitate de moştenitoare a autorului C.N.I. i s-au acordat compensaţii în valoare totală de 922.485.581 RON reprezentând contravaloarea locuinţei, anexelor construcţiei şi a terenului agricol aferent.
În cuprinsul sentinţei anterior menţionată, s-a făcut referire la argumentele legale şi de fapt privind evaluarea terenului aferent construcţiei, a terenului agricol cât şi locuinţei ce au aparţinut autorului său.
Referitor la întinderea terenului aferent construcţiei s-au avut în vedere prevederile art. 12 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998 şi art. 13 din Legea nr. 50/1991.
Prin Hotărârea Comisiei judeţene nr. 14/2000 necontestată de reclamantă, au fost stabilite despăgubiri pentru suprafaţa de 1000 mp teren, în concordanţă cu actele depuse şi prevederile legale incidente în cauză. Această hotărâre judecătorească a fost recurată numai de pârâtă în litigiu şi prin Decizia nr. 989/2004, Curtea de Apel Craiova a respins recursul ca nefondat.
În acest context, apare ca neîntemeiată solicitarea reclamantei-recurente ca pe cale separată şi cu încălcarea puterii de lucru judecat să solicite diferenţa de 110 mp teren, deşi această solicitare a făcut obiectul prevederilor reparatorii ale Legii nr. 9/1998.
Mai mult, s-a reţinut în mod corect în hotărârea recurată, că prevederile din normele metodologice nu contravin Legii nr. 9/1998 şi nu limitează nelegal despăgubirile ci dimpotrivă detaliază situaţiile în care se acordă despăgubiri şi prevăd modalitatea concretă de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul aferent locuinţei ce a aparţinut autorului reclamantei.
A da părţii posibilitatea ca pe cale separată să solicite compensaţii care au făcut obiectul unei legi speciale şi de care aceasta a şi beneficiat conform actelor depuse la dosar, înseamnă a încălca puterea de lucru judecat şi principiul lex specialis generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.P.F.A. împotriva sentinţei civile nr. 322 din 24 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1593/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1613/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
