ICCJ. Decizia nr. 1720/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1720/2010
Dosar nr. 713/57/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia reclamanţii F.M.L., P.C.L., T.M.E., T.D.I., G.D., G.T.C., B.D., V.T.N., D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A., C.A.I., T.A.L., C.A.C., B.A., B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Politiei de Frontieră şi Ministerul Administraţiei şi Internelor obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a majorărilor salariale cu 5 % începând cu 01 ianuarie 2007 în raport cu nivelul din luna decembrie 2006, cu 2 % începând cu data de 01 aprilie 2007 în raport cu nivelul din luna martie 2007 şi cu 11 % începând cu data de 01 octombrie 2007 în raport cu luna septembrie 2007, precum şi la plata dobânzilor legale începând cu data de 01 ianuarie 2007 şi până la plata efectivă.
Reclamanţii solicită de asemenea şi indexarea sumelor datorate prin aplicarea coeficienţilor de inflaţie, începând cu data de 01 ianuarie 2007 şi până la plata integrală a sumelor.
În motivarea acţiunii se arată că reclamanţii sunt funcţionari publici cu statut special - poliţişti, astfel că de majorările de salarii ce au avut loc în anul 2007 şi de care au beneficiat funcţionarii publici se impune să beneficieze şi ei, fiind tot funcţionari publici.
Pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a solicitat prin întâmpinare respingerea acţiunii ca inadmisibilă, în principal, considerând că prin a da curs cererii reclamanţilor instanţa ar intra în sfera de atribuţii a puterii legiuitoare creând drept acolo unde legea nu a dorit s-o facă, şi ca nefondată, în subsidiar, apreciind că exceptarea de la majorări salariale ale poliţiştilor prin actele normative invocate este evidentă şi nu sunt de natură să creeze discriminări.
Prin sentinţa nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanţii F.M.L., P.C.L., T.M.E., T.D.I., G.D., G.T.C., B.D., V.T.N., D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A., C.A.I., T.A.L., C.A.C., B.A., B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că reclamanţii fiind funcţionari publici cu statut special nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile funcţionarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de muncă, nici personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, categoria funcţionarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte reclamanţii.
S-a mai reţinut că în art. 39 alin. (2) din OG nr. 6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcţionarii publici preluaţi de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei şi Finanţelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % faţă de decembrie 2006 începând cu 01 ianuarie 2007 şi respectiv 11 % faţă de septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007.
Ori, aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege.
Împotriva sentinţei nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanţii solicitând modificarea ei în tot şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
În opinia recurenţilor exceptarea de la creşterile salariale intervenite pe parcursul anului 2007 contravine cu prevederile directivei 2000/78/CE, de creare a unui cadru general în favoarea tratamentului egal privind ocuparea forţei de muncă şi condiţiile de muncă, unde se defineşte discriminarea directă ca fiind tratamentul diferenţiat prin prisma unor persoane aflate în situaţii comparabile şi nu în situaţii similare.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi criticile ce i-au fost aduse, prin prisma dispoziţiilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, şi cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte retine următoarele.
Reclamanţii sunt funcţionari publici cu statut special fiind numiţi în funcţie conform Legii nr. 360/2002. Salarizarea acestora s-a realizat până în 2004 în temeiul Legii nr. 138/1999 aplicabilă personalului militar, iar începând cu 01 ianuarie 2004 conform OG nr. 38/2003.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, poliţistul este funcţionar public, cu statut special.
În acest context, trebuie precizat faptul că funcţionarii publici cu statut special au lege de salarizare proprie, respectiv OG nr. 38/2003, cu modificările şi completările ulterioare.
Or, în condiţiile în care, în actele normative la care se face referire în cuprinsul acţiunii poliţiştii sunt exceptaţi de la majorarea salarială, este de evidenţă faptul că nu poate fi pusă în discuţie o eventuală acordare a acestor drepturi băneşti fără ca actele normative respective să fi fost declarate nelegale sau neconstituţionale.
Potrivit art. 43 din această ordonanţă „salariile stabilite în raport cu coeficienţii de ierarhizare, prevăzute în prezenta ordonanţă sunt brute şi se vor indexa în baza reglementărilor care privesc salarizarea personalului din sectorul bugetar". Pentru anul 2007 salarizarea personalului din sectorul bugetar a fost reglementată distinct, astfel pentru funcţionarii publici s-a aplicat OG nr. 6/2007, iar pentru personalul contractual OUG nr. 10/2007.
În articolul 1 al OUG nr. 10/2007 se prevede că în anul 2007, salariile de bază ale personalului contractual din sectorul bugetar, stabilite potrivit OUG nr. 24/2000, precum şi indemnizaţiile personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, stabilite potrivit anexelor nr. II şi III la Legea nr. 154/1998 avute la data de 31 decembrie 2006, se majorează în 3 etape, astfel: a) cu 5% începând cu data de 1 ianuarie 2007, faţă de nivelul din luna decembrie 2006; b) cu 2 % începând cu data de 1 aprilie 2007, faţă de nivelul din luna martie 2007; c) cu 11% începând cu data de 1 octombrie 2007, faţă de nivelul din luna septembrie 2007.
Astfel, cum a reţinut şi instanţa de fond, este evident că recurenţii-reclamanţi, fiind funcţionari publici cu statut special nu pot solicita aplicarea altor prevederi legale din domeniul bugetar, decât cele aplicabile funcţionarilor publici, nu personalului contractual încadrat cu contract de muncă, nici personalului care ocupă funcţii de demnitate publică, categoria funcţionarilor publici fiind genul proxim celei din care fac parte recurenţii-reclamanţi.
Pe de altă parte, aşa cum corect a apreciat şi Curtea de Apel Alba-Iulia nu poate fi vorba de o discriminare între recurenţii-reclamanţi şi funcţionarii publici ai Ministerului Economiei şi Finanţelor preluaţi de la Ministerul Integrării Europene, întrucât este evident că aceştia au atribuţii diferite şi statut diferit.
În art. 39 alin. (2) din OG nr. 6/2007 modificată se prevăd dar numai pentru funcţionarii publici preluaţi de la Ministerul Integrării Europene la Ministerul Economiei şi Finanţelor indexări ale salariilor de bază cu 7 % faţă de decembrie 2006 începând cu 01 ianuarie 2007 şi respectiv 11 % faţă de septembrie 2007 începând cu 01 octombrie 2007.
Prin urmare, aceste prevederi nu se pot aplica decât categoriei expres prevăzută de lege. Aplicarea acestei prevederi prin extindere şi categoriei funcţionarilor publici cu statut special a poliţiştilor este interzisă de chiar principiul separării puterilor în stat, având în vedere că puterea judecătorească nu are competenţă legislativă şi nu se poate substitui puterii legislative sau celei executive.
Mai mult decât atât, prin Deciziile nr. 818, 819, 820 şi 821 din 2008, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale prevederile art. 1 din OG nr. 137/2000 în măsura în care din acestea se desprinde înţelesul că instanţele judecătoreşti au competenţa să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Or, aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din OG nr. 6/2007 şi în cazul altei categorii decât aceea pe care legiuitorul a stabilit-o expres şi limitativ, ar constitui tocmai încălcarea normelor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) din Constituţia României şi ale art. 61 alin. (1) din actul normativ menţionat.
În consecinţă, nu sunt încălcate nici reglementările internaţionale care interzic discriminarea, respectiv art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din C.E.D.O. şi nici Directiva nr. 2000/78/CE.
Faţă de cele de preced, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de F.M.L., P.C.L., T.M.E., T.D.I., G.D., G.T.C., B.D., V.T.N., D.G., T.C.S., I.V., G.A., M.I.M., I.V.D., H.A.A., C.A.I., T.A.L., C.A.C., B.A., B.M.P., T.A.G., E.I.D., P.D., M.I. împotriva sentinţei nr. 193/F/CA din 6 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 172/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1721/2010. Contencios → |
|---|
