ICCJ. Decizia nr. 1726/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1726/2010
Dosar nr. 172/1/2010
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta R.N.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale suspendarea aplicării şi executării de îndată şi fără trecerea vreunui termen a Ordinului Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nr. 1400 din 23 iunie 2009, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a hotărârii instanţei de fond cu privire la contestaţia aflată pe rolul acestei instanţe, respectiv cererea de suspendare formulată în dosarul nr. 565/35/2009 al Curţii de Apel Oradea şi anularea în totalitate a Ordinului nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de pârât.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat, cu privire la primul capăt de cerere, pe de o parte faptul că prin sentinţa nr. 102/CA-P.I. din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendarea formulată de aceasta în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 419 din 23 aprilie 2009 emis de pârât până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a acţiunii în anularea acestui act administrativ, iar prin sentinţa nr. 146/CA-P.I. din 19 august 2009 aceeaşi instanţă a respins cererea reclamantei având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 1400 din 23 iunie 2009 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi a constatat că ordinul în discuţie este suspendat de drept.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere s-a arătat că Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de pârât este netemeinic şi nelegal.
A mai arătat reclamanta că Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009, emis de Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale are acelaşi conţinut cu Ordinul nr. 419 din 23 aprilie 2009 emis de acelaşi pârât.
Prin sentinţa nr. 225/CA-P.I. din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a dispus anularea Ordinului nr. 1400 din 23 iunie 2009 emis de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a apreciat că Decizia Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii Legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice produce efecte cu privire la fondul litigiului din speţă, în care se solicită anularea actului administrativ emis în temeiul unei ordonanţe de urgentă declarată neconstituţională.
Drept urmare, actul administrativ atacat - Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale este nelegal, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
Raportat la considerentele expuse, instanţa de fond a apreciat că nu mai este necesară examinarea motivelor de fond invocate de reclamantă în acţiune vizând încălcarea prevederilor Legii nr. 188/1999.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- funcţia publică deţinută de reclamantă a fost desfiinţată prin art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009, care urma să devină efectivă în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă;
- instituţia publică pârâtă nu a avut un drept de opţiune în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. III alin. (1) din OUG nr. 37/2009;
- legalitatea unui act administrativ se apreciază prin raportarea la cadrul legal existent la data emiterii sale, or, la data emiterii Ordinului nr. 1400 din 23 iunie 2009, OUG nr. 37/2009 nu fusese declarată neconstituţională, deciziile Curţii Constituţionale producând efecte doar pentru viitor;
- OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 care, la art. III alin. (1) a preluat reglementările respective, prevăzând în mod expres că „funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi ale celorlalte servicii publice prevăzute la anexa 1, precum şi adjuncţii acestuia, sunt şi rămân desfiinţate sau, după caz, se desfiinţează".
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a combătut criticile recursului şi a cerut respingerea acestuia susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
În cauză este necontestat că Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009 a fost emis de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice care, la art. III alin. (1) şi (3) a stabilit că: „(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezenta ordonanţă de urgenţă, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în limita numărului de posturi care se desfiinţează".
De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/ 2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului(...)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
In plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
In esenţă, instanţa de fond a motivat că actul administrativ atacat - Ordinul nr. 1400 din 23 iunie 2009, este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate.
De cealaltă parte, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, emitentul actului administrativ anulat de instanţa de fond, a susţinut, în esenţă, că legalitatea unui act administrativ trebuie să fie verificată în raport cu cadrul legal în vigoare la data emiterii actului administrativ şi nu în funcţie de evenimente survenite ulterior, precum declararea neconstituţionalităţii sau abrogarea actului normativ în temeiul căruia a fost emis actul administrativ respectiv, ceea ce este parţial adevărat.
Într-adevăr, având în vedere că actul administrativ este emis pentru organizarea executării legii sau aplicarea în concret a legii, deci în baza şi în limitele legii, rezultă că instanţa trebuie să-şi limiteze verificarea conformităţii actului administrativ cu legea, raportându-se la data emiterii sau adoptării actului administrativ.
Art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările şi modificările ulterioare, au instituit o soluţie juridică nouă, de natură să lipsească de efecte juridice un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţă care au fost declarate ca fiind neconstituţionale.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004 „1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
(2) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
În situaţia în care Decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţie dintr-o ordonanţă declarată ulterior neconstituţională, poate fi lipsit de efectele sale, dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004, cum s-a procedat, de altfel, în cauza de faţă.
In concluzie, Înalta Curte va menţine soluţia instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale împotriva sentinţei nr. 225/CA-P.I. din 18 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1721/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 173/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
