ICCJ. Decizia nr. 1721/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1721/2010
Dosar nr. 928/57/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba-Iulia reclamanta H.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.P.I.A. anularea deciziei nr. 614 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al A.P.I.A. şi anularea adresei nr. 12913 din 4 iunie 2009 a aceleiaşi pârâte constituind răspunsul la plângerea prealabilă; anularea măsurii acordării preavizului şi a eliberării din funcţia de director executiv al A.P.I.A. - Centrul Judeţean Alba; reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior emiterii deciziei.
Reclamanta a mai solicitat şi acordarea drepturilor salariale aferente, însă în concluziile scrise a arătat că nu mai susţine acest capăt de cerere întrucât în urma suspendării executării deciziei a îndeplinit funcţia de director executiv pentru care a fost remunerată corespunzător.
În motivarea acţiunii, se susţine de către reclamantă că până la emiterea deciziei atacate a deţinut funcţia publică de director executiv al A.P.I.A. - Centrul Judeţean Alba.
Se arată că actele atacate sunt netemeinice şi nelegale, fiind în contradicţie cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 ce reglementează cazurile de modificare, suspendare ori încetare a raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici.
Se formulează critici referitoare şi la OUG nr. 37/2009, susţinându-se neconformitatea acesteia cu Constituţia, invocându-se iniţial şi excepţia de neconstituţionalitate a acesteia. Prin încheierea din 20 octombrie 2009 Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor OUG nr. 37/2009, invocată de reclamantă, faţă de Decizia Curţii Constituţionale din 7 octombrie 2009.
Prin sentinţa nr. 211/CA din 27 octombrie 2009, Curtea de Apel Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta H.F., a anulat Decizia nr. 614 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al A.P.I.A., a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia publică de conducere deţinută anterior, a luat act de renunţarea la judecarea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata către aceasta a drepturilor salariale aferente şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele.
Prin Decizia din 7 octombrie 2009, pronunţată de Curtea Constituţională, în cadrul controlului anterior promulgării legii de aprobare a ordonanţei, s-a constatat că această lege de aprobare a OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a încălcării normelor privitoare la adoptarea ordonanţei de urgenţă prevăzute de art. 115 alin. (6) din Constituţie. Astfel, se presupune că potrivit Deciziei Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995 este declarată ca neconstituţională şi OUG nr. 37/2009.
Instanţa reţine că OUG nr. 37/2009 a fost declarată neconstituţională, astfel că efectele Deciziei Curţii Constituţionale se extind şi asupra litigiilor aflate pe rolul instanţelor.
Prin urmare, având în vedere cele hotărâte de Curtea Constituţională, se reţine că este lipsită de fundament legal Decizia nr. 614 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al A.P.I.A.
Împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a declarat recurs pârâta A.P.I.A., care a invocat ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009 care, la art. III alin. (l) a preluat reglementările respective, prevăzând în mod expres că „funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale, precum şi ale celorlalte servicii publice prevăzute la anexa 1, precum şi adjuncţii acestuia, sunt şi rămân desfiinţate sau, după caz, se desfiinţează".
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009 a fost publicată în M.Of. nr. 758 din data de 06 noiembrie 2009, astfel că efectele acesteia nu se puteau răsfrânge asupra sentinţei nr. 211/CA din data de 27 octombrie 2009, încălcându-se principiul neretroactivităţii legii în timp.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a combătut criticile recursului şi a cerut respingerea acestuia susţinând, în esenţă, că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Recursul este nefondat.
În cauză este necontestat că Decizia nr. 614 din 24 aprilie 2009 a fost emisă de către Directorul General al A.P.I.A. ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice care, la art. III alin. (1) şi (3) a stabilit că: „(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezenta ordonanţă de urgenţă, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în limita numărului de posturi care se desfiinţează".
De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/ 2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului(...)".
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/ 2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art.I pct.1-5 şi 26, art.II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstitutionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
În esenţă, instanţa de fond a motivat că actul administrativ atacat - Decizia nr. 614 din 24 aprilie 2009 a Directorului General al A.P.I.A., este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate.
De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanţa de fond, a susţinut, în esenţă, că legalitatea unui act administrativ trebuie să fie verificată în raport cu cadrul legal în vigoare la data emiterii actului administrativ şi nu în funcţie de evenimente survenite ulterior, precum declararea neconstituţionalităţii sau abrogarea actului normativ în temeiul căruia a fost emis actul administrativ respectiv, ceea ce este parţial adevărat.
Într-adevăr, având în vedere că actul administrativ este emis pentru organizarea executării legii sau aplicarea în concret a legii, deci în baza şi în limitele legii, rezultă că instanţa trebuie să-şi limiteze verificarea conformităţii actului administrativ cu legea, raportându-se la data emiterii sau adoptării actului administrativ.
Art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările şi modificările ulterioare, au instituit o soluţie juridică nouă, de natură să lipsească de efecte juridice un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţă care au fost declarate ca fiind neconstituţionale.
Astfel, potrivit art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004 „1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.
2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.
3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.
4) în situaţia în care Decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în M.Of. al României, Partea I".
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţie dintr-o ordonanţă declarată ulterior neconstituţională, poate fi lipsit de efectele sale, dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004, cum s-a procedat, de altfel, în cauza de faţă.
In concluzie, Înalta Curte va menţine soluţia instanţei de fond, urmând să respingă recursul formulat ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.P.I.A. împotriva sentinţei nr. 211/CA din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1720/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1726/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
