ICCJ. Decizia nr. 1767/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1767/2010
Dosar nr. 5614/2/2009
Şedinţa publică de la 09 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 iunie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul R.R., cetăţean moldovean, a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C. obligarea acestuia la soluţionarea cererii sale de redobândire a cetăţeniei române; obligarea pârâtului să dispună, de îndată, publicarea cererii de redobândire a cetăţeniei române aprobată, în M. Of., ca parte integrantă din Ordinul M.J.L.C. şi totodată, să dispună în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitor, invitaţia la solemnitatea depunerii jurământului de credinţă.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că s-a adresat, încă din anul 2005, Direcţiei cetăţenie din cadrul M.J.L.C., solicitând redobândirea cetăţeniei române în temeiul Legii nr. 21/1991.
Începând cu toamna anului 2008, s-a adresat autorităţii pârâte cu petiţii prin care a solicitat urgentarea soluţionării dosarului său, dar nu a primit niciun răspuns.
Având în vedere că au trecut 4 ani de la data depunerii primei cereri, reclamantul a apreciat că a fost încălcat termenul rezonabil de soluţionare a cererii sale, mai ales că practica curţii de apel stabileşte că un termen rezonabil în soluţionarea cererii nu poate depăşi 6 luni de la data depunerii cererii, iar prin O.U.G. nr 36/2009 se instituie un termen maxim de 5 luni înlăuntrul căruia trebuie soluţionate cererile privind redobândirea cetăţeniei române.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că cererea reclamantului a fost înaintată Comisiei pentru cetăţenie în vederea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 101 din Legea nr. 21/1991, urmând a fi analizată la data de 16 octombrie 2009.
Prin sentinţa civilă nr. 3358 din 20 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia prematurităţii formulării cererilor având ca obiect: obligarea pârâtului la publicarea cererii de redobândire a cetăţeniei române aprobată, în M. Of., ca parte integrantă din Ordinul M.J.L.C., respectiv să dispună în termen de 30 de zile de la publicarea în Monitor, invitaţia la solemnitatea depunerii jurământului de credinţă; a admis în parte acţiunea formulată de reclamant; a obligat pârâtul la soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii şi a respins ca premature celelalte cereri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că termenul de 4 ani care a trecut de la înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române nu poate fi considerat rezonabil, chiar şi în condiţiile în care legea cetăţeniei române nu prevedea la data formulării prezentei cereri un termen în care pârâtul să analizeze aceste cereri.
De altfel, şi termenul de 5 luni prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991 după modificările dispuse prin O.U.G. nr. 36/2009 a fost depăşit.
În plus, instanţa de fond a apreciat că potrivit art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
A mai apreciat că dificultăţile organizatorice invocate de pârât nu pot fi imputabile reclamantei şi nu pot constitui o justificare pentru depăşirea termenului rezonabil de soluţionare a cererii.
Împotriva sentinţei civile nr. 3358 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.J.L.C., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., recurentul a criticat soluţia instanţei de fond, arătând că soluţionarea cererilor de acordare/redobândire a cetăţeniei române este un atribut asupra căruia statul român dispune exclusiv în condiţiile expres menţionate în Legea nr. 21/1991 aşa cum a fost modificată şi completată de Legea nr. 171/2009, iar instanţa de judecată nu poate condiţiona termenul în care trebuie soluţionate.
Mai mult, în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, deoarece intimatul-reclamant nu se poate considera vătămat într-un drept sau un interes legitim de către pârâtă, în condiţiile în care nu a fost emis niciun act administrativ menit să-i producă o vătămare.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Judecătorul fondului a pronunţat soluţia în acord cu situaţia de fapt dovedită în cauză şi cu prevederile legale incidente în materie, aspect care reiese cu evidenţă din considerentele sentinţei în discuţie.
Critica de nelegalitate ce vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9) este nefondată.
Instanţa de control judiciar precizează că obiectul acţiunii în contencios administrativ este reglementat de art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004, modificată, care prevede că se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes juridic al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, concepte definite prin art. 2 lit. h) şi i) din aceeaşi Lege ca fiind, faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen şi, respectiv, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Excesul de putere pe care este grefat pe refuzul nejustificat este definit, la rândul său, prin art. 2 lit. n), ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice prin încălcarea competenţelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În speţa dedusă judecăţii, reclamantul a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române în luna februarie 2005, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991 şi întrucât nu a fost soluţionată într-un termen rezonabil s-a adresat instanţei de contencios administrativ la data de 18 iunie 2009.
Prin urmare, demersul judiciar al reclamantului este îndreptăţit, acesta fiind vătămat în dreptul său, prin refuzul nejustificat de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române adresată acum 4 ani autorităţii pârâte.
Critica de nelegalitate ce vizează motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 4), de asemenea, este nefondată.
Într-adevăr, Legea nr. 21/1991 a cetăţeniei române (modificată şi completată) stabileşte o procedură complexă pentru înregistrarea, examinarea şi finalizarea cererii de acordare sau redobândire a cetăţeniei române, care presupune un interval de timp mai îndelungat.
Deşi la data promovării acţiunii în justiţie, Legea nr. 21/1991 nu prevedea un termen limită în cadrul căruia procedura de acordare sau redobândire a cetăţeniei române trebuia finalizată, cum s-a întâmplat prin modificarea adusă acestei legi prin O.U.G. nr. 36/2009 (publicată în M. Of. nr. 259 din 21 aprilie 2009), în mod evident o cerere având un asemenea obiect se impunea a fi rezolvată într-un termen rezonabil prin raportare la data formulării ei.
Obligaţia statului român de a face astfel încât să examineze cererile de acest fel îşi are izvorul în art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002.
Or, în cauză, reclamantul s-a adresat Direcţiei cetăţenie din cadrul autorităţii pârâte, încă din anul 2005, iar în toamna anului 2008 a formulat cereri de urgentare a soluţionării dosarului de cetăţenie, fără a primi însă vreun răspuns.
În acest context factual, şi acceptând chiar şi faptul că numărul cererilor de redobândire a cetăţeniei este foarte mare, împrejurarea că cererea reclamantului nu a fost soluţionată într-un interval de 4 ani, echivalează în mod vădit cu o nerezolvare într-un termen rezonabil, astfel că în mod legal Curtea de Apel Bucureşti, în temeiul art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să procedeze la soluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei române în maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că sunt nefondate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ. şi nu există în speţă motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul ca nefondat.
Având în vedere prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale prin care s-a dispus înfiinţarea Ministerului Justiţiei, prin reorganizarea M.J.L.C., hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată priveşte Ministerul Justiţiei, care s-a substituit, ope legis, în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din litigiile aferente activităţii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 3358 din 20 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1766/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1768/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
