ICCJ. Decizia nr. 1765/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1765/2010
Dosar nr. 3179/2/2009
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti reclamantul R.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primul Ministru al României, solicitând obligarea acestuia la plata daunelor morale în cuantum de 2.000 lei şi 0,025% pe zi de întârziere din valoarea despăgubirii legal cuvenită în baza sentinţei nr. 871 din 23 septembrie 198, definitivă şi executorie.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin petiţia din 10 septembrie 2007 a solicitat pârâtului să-i transmită în scris o ofertă de despăgubire pentru suprafaţa de 500 mp cu care nu a putut fi împroprietărit.
Cu scrisoarea din 10 septembrie 2007 a fost înştiinţat de pârât, că petiţia sa a fost transmisă spre competentă soluţionare Primăriei Sectorului 1 Bucureşti.
Deoarece nu a primit despăgubirea cuvenită a acţionat în judecată pe Primarul Sectorului 1 Bucureşti, însă prin Decizia nr. 920 din 03 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a stabilit că acesta nu are calitate procesuală pasivă.
Prin întâmpinarea formulată la data de 02 iunie 2009 pârâtul a solicitat în principal respingerea acţiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă şi în subsidiar respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Prin sentinţa nr. 3187 din 13 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primului Ministru şi a respins acţiunea formulată de reclamantul R.M. în contradictoriu cu pârâtul Primul Ministru al României, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a apreciat că este întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Primul Ministru al României.
S-a reţinut că daunele morale au fost solicitate ca urmare a neexecutării sentinţei nr. 871/1998 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, prin care a fost obligat Consiliul General al Municipiului Bucureşti să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile şi să soluţioneze cererea reclamantului de împroprietărire, conform art. 13 din Legea nr. 144/1994 privind veteranii de război. S-a apreciat că sentinţa nu a stabilit în sarcina pârâtului din prezenta cauză nicio obligaţie, aceasta nefiind parte în dosarul respectiv, astfel că nu poate fi obligat la plata daunelor.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul R.M.
În motivarea recursului recurentul a susţinut că prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, prima instanţă i-a creat mai multe dezavantaje, că nu s-au avut în vedere apărările sale în raport de întâmpinarea pârâtului, ceea ce atrage nulitatea sentinţei.
A motivat recurentul că prin redirecţionarea greşită a petiţiei i s-a încălcat dreptul la petiţionare garantat de art. 51 din Constituţia României, că prin admiterea excepţiei i s-a nesocotit dreptul de acces la justiţie garantat atât de Constituţia României cât şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului constând în executarea hotărârii judecătoreşti.
S-a precizat că instanţa a schimbat obiectul acţiunii, fără a pune în discuţia părţilor această chestiune.
Recurentul a apreciat că hotărârea nu este motivată corespunzător, pentru că nu s-au precizat temeiurile de drept ale hotărârii.
Pârâtul, Primul Ministru al României a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Înalta Curte examinând acţiunea, motivele de recurs, probatoriile administrate şi legislaţia aplicabilă reţine:
Obiectul acţiunii judiciare l-a constituit obligarea Primului Ministru la plata de daune morale şi la 0,025% lei/zi de întârziere la valoarea despăgubirii cuvenite în baza sentinţei nr. 871 din 23 septembrie 1999.
Pârâtul a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că nu este titularul raportului juridic dedus judecăţii.
Prima instanţă a soluţionat cauza prin admiterea excepţiei.
Soluţia adoptată este întemeiată pe prevederile dreptului intern, fiind respectate normele Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi jurisprudenţa C.E.D.O., aşa cum se va explica în continuare.
Potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ. instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive face parte din categoria excepţiilor procesuale de fond, peremptorii şi dirimante.
Calitatea procesuală pasivă înseamnă că între reclamant şi persoana chemată în judecată, pârâtul din cauză, trebuie să existe un raport juridic, pârâtul fiind acea persoană care a adus atingere, a nesocotit dreptul subiectiv al reclamantului.
În speţa prezentă, prin sentinţa nr. 871/1998 (fila 4 dosar fond), Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantului R.M. împotriva pârâtului Consiliului General al Municipiului Bucureşti şi a obligat acest pârât să întocmească lista terenurilor intravilane disponibile, conform art. 13 din Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război.
Analiza dispozitivului sentinţei relevă că prin admiterea acţiunii de către Curtea de Apel Bucureşti, s-a născut un raport juridic obligaţional între reclamant şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Aşadar, persoana juridică de la care se poate pretinde o anumită conduită este Consiliul General al Municipiului Bucureşti care are calitatea de autoritate a administraţiei publice locale şi nu Primul Ministru, pârâtul chemat în judecată de reclamant.
În acest context, Înalta Curte precizează că potrivit Legii nr. 215/2001 dar şi Constituţiei României autorităţile administraţiei publice locale funcţionează pe baza principiului autonomiei locale şi nu au raporturi de subordonare faţă de Primul Ministru.
Consiliul General al Municipiului Bucureşti face parte din categoria autorităţilor administraţiei locale, cu caracter deliberativ, pentru ale cărui decizii nu se poate antrena răspunderea Primului Ministru.
Petiţiile adresate de reclamantul recurent Primului Ministru sunt lipsite de relevanţă sub aspectul creării unor obligaţii în sarcina acestuia, fiind legal direcţionate către Prefectul Municipiului Bucureşti, care potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate exercita tutela administrativă asupra actelor autorităţilor administraţiei publice locale.
În raport de dispozitivul sentinţei nr. 871/1998, instanţa de fond a dat o dezlegare legală excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului.
Susţinerile formulate de reclamant (fila 34 dosar fond) înregistrate la Curtea de Apel au fost examinate de judecătorul fondului numai prin prisma excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, excepţie care se analizează cu prioritate şi în măsura în care se constată că este întemeiată cercetarea fondului litigiului este inutilă.
Sentinţa care formează obiectul controlului judiciar îndeplineşte toate cerinţele impuse judecătorului la redactarea hotărârii, în sensul că este indicat obiectul acţiunii, sunt arătate susţinerile părţilor precum şi motivele care au determinat adoptarea soluţiei, astfel încât criticile din recurs sunt nefondate.
Prin admiterea excepţiei nu s-a nesocotit dreptul la un proces echitabil, în sensul dreptului la executarea unei hotărâri judecătoreşti, întrucât partea care a provocat litigiul a înţeles să cheme în judecată o persoană în sarcina căreia sentinţa nr. 871/1998 a Curţii de Apel Bucureşti nu a instituit nicio obligaţie şi mai mult aceasta nici nu a avut vreo calitate procesuală în litigiul respectiv.
Critica privind modificarea obiectului acţiunii este neîntemeiată.
Prima instanţă a analizat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin prisma obiectului pricinii deduse judecăţii, iniţiativa procesului aparţinând reclamantului, limitele litigiului fiind determinate de acesta.
În raport de considerentele acestei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei nr. 3187 din 13 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1762/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1766/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
