ICCJ. Decizia nr. 1769/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1769/2010
Dosar nr. 6288/2/2009
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 07 iulie 2009, reclamanta G.H., prin mandatarul avocat D.A.M. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei suspendarea executării Ordinului din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009, în ceea ce priveşte persoana reclamantei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a formulat o cerere prin care a solicitat anularea parţială a ordinului mai sus menţionat, ce face obiectul Dosarului nr. 3302/2/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, deoarece nu a pierdut niciodată cetăţenia română şi din eroare i s-a aprobat redobândirea cetăţeniei.
Reclamanta a mai arătat că în baza documentelor depuse la Direcţia cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei rezultă că părinţii săi nu au pierdut niciodată cetăţenia română, reclamanta dobândind pentru prima dată cetăţenia română la vârsta de 16 ani, astfel că a solicitat pârâtului să-i elibereze o dovadă din care să rezulte calitatea sa de cetăţean român.
Pârâtul a emis însă Ordinul din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009 prin care s-a aprobat redobândirea cetăţeniei române deşi reclamanta a solicitat doar să se constate că nu a pierdut cetăţenia română.
Reclamanta a precizat că ordinul în cauză îi lezează drepturile personale şi pentru a evita eventualele consecinţe ale neexecutării acestui Ordin a solicitat suspendarea executării acestuia.
Prin sentinţa nr. 2922 din 14 august 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamanta G.H. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi a dispus suspendarea executării Ordinului din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009, numai în ce priveşte persoana reclamantei, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta a furnizat suficiente elemente care la o primă analiză sumară, specifică unui astfel de litigiu, să conducă la reţinerea că în cauză ar exista un caz bine justificat, continuat de prefigurarea unei pagube iminente şi, de asemenea, că ar exista o îndoială puternică privind aparenţa de nelegalitate a actului contestat, condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată ce trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, instanţa a apreciat că cerinţa cazului bine justificat este îndeplinită, argumentele prezentate de reclamantă cu privire la nelegalitatea actului administrativ a cărui suspendare o solicită sunt aparent valabile şi justifică măsura suspendării executării, în condiţiile în care reclamanta a susţinut că nu a pierdut niciodată cetăţenia română, astfel încât nu este necesar a redobândi această cetăţenie.
Deşi, aspectele de legalitate vor face obiectul cauzei pe fond, prima instanţă a apreciat că există o îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită.
De asemenea, a apreciat că este întrunită şi cerinţa pagubei iminente, ţinând seama de faptul că, în cazul în care actul administrativ îşi va produce efectele în continuare, reclamanta pierde beneficiul termenului de 3 luni pentru depunerea jurământului.
Totodată, Curtea a reţinut că interesul reclamantei este justificat, întrucât numai astfel poate beneficia de prevederile Legii nr. 21/1991, care condiţionează acordarea drepturilor, de calitatea de cetăţean român.
Ca atare, Curtea a apreciat că sunt întrunite cumulativ condiţiile impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, anume cazul justificat şi prevenirea unei pagube iminente, deoarece există indicii în privinţa nelegalităţii actului administrativ a cărui suspendare se solicită, indicii care reprezintă un caz bine justificat, alături de interesul legitim al reclamantei.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ministerul Justiţiei, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată, invocând motivul de modificare prevăzut de 304 pct. 9 din C. proc. civ.
În mod eronat instanţa de fond a admis acţiunea formulată şi a dispus suspendarea Ordinului M.J.L.C. din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009 în ce priveşte persoana reclamantei, reţinând că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cerinţei existenţei cazului bine justificat şi prefigurarea unei pagube iminente cu consecinţe grave greu de reparat cât şi a faptului că ar exista o serioasă îndoială privind aparenţa de nelegalitate a actului contestat.
Recurentul a arătat că reclamanta a depus personal la Ambasada Românei din Tel Aviv cerere de redobândire a cetăţeniei române la data de 30 ianuarie 2007, cerere ce a fost transmisă Comisie pentru cetăţenie din cadrul Ministerului Justiţiei şi înregistrată sub nr. 893/2007, iar în şedinţa din 02 aprilie 2009, Comisia pentru cetăţenie a analizat cererea reclamantei şi constatând că face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege, a propus, prin raportul întocmit, aprobarea cererii de redobândire a cetăţenei române, ulterior fiind emis Ordinul din 12 mai 2009 publicat în M. Of. al României nr. 335 din 20 mai 2009.
Contrar susţinerilor reclamantei în sensul că nu ar fi pierdut niciodată cetăţenia română, recurentul a precizat că reclamanta a depus în susţinerea cererii formulate dovada pierderii cetăţeniei române, respectiv Adeverinţa din 10 august 2006 emisă de D.G.P. din cadrul M.A.I., din care rezultă că numita G.H. a pierdut cetăţenia română conform art. 36, pct. 1 din Legea nr. 33/1939 privind dobândirea şi pierderea cetăţeniei române.
La termenul de judecată din 09 aprilie 2010, intimata-reclamantă a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs, solicitând anularea recursului ca netimbrat faţă de împrejurarea că recurentul nu a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru în original precum şi timbrul judiciar aferent.
Mai înainte însă de analizarea oricărui alt aspect privitor la recursul de faţă, urmează a se constata că este netimbrat, iar Înalta Curte va proceda la anularea recursului promovat de recurentul Ministerul Justiţiei, ca netimbrat, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată, pentru cererile formulate în baza acestei legi se percep taxele de timbru prevăzute de Legea nr. 146/1997; pentru cererile de recurs, partea în cauză trebuie să plătească o taxă de timbru este de 2 lei şi un timbru judiciar de 0,15 lei.
Conform art. 20 alin. (1) din această ultimă reglementare legală, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin. (3) al articolului în discuţie prevăzând faptul că neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii.
Recurentul Ministerul Justiţiei nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a timbra cererea de recurs, deşi a fost citat cu această menţiune, potrivit dovezii existente la fila 26 dosar, motiv pentru care instanţa va proceda la anularea acesteia.
Având în vedere prevederile art. 5 din O.U.G. nr. 115/2009 pentru stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale prin care s-a dispus înfiinţarea Ministerului Justiţiei, prin reorganizarea M.J.L.C., hotărârea judecătorească ce va fi pronunţată priveşte Ministerul Justiţiei, care s-a substituit, ope legis, în toate drepturile şi obligaţiile decurgând din litigiile aferente activităţii acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 2922 din 14 august.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a- VIII- a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1768/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1770/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
