ICCJ. Decizia nr. 1768/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1768/2010
Dosar nr. 5718/2/2009
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 iunie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.B. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.E. obligarea acestuia, prin secţia Consulară - Ambasada României la Chişinău să-i primească într-un termen de 30 de zile cererea de redobândire a cetăţeniei Române, însoţită de actele doveditoare.
Prin sentinţa nr. 3496 din 27 octombrie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul C.B. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E.
Pentru a hotărâ astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat prin cererea adresată misiunii diplomatice a României la Chişinău, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea 21/1991, redobândirea cetăţeniei române, autoritatea publică competentă având obligaţia de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 21/1991.
S-a mai reţinut că reclamantul s-a adresat secţiei Consulare - Ambasada României la Chişinău în luna decembrie 2008 în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei, solicitare însă refuzată de autoritatea pârâtă întrucât accesul în sediul ambasadei era condiţionat de prezentarea invitaţiei din partea ambasadei.
Deşi Secţia Consulară avea obligaţia de a-i răspunde reclamantului într-un termen de 30 de zile de la data la care a luat cunoştinţă de solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat.
Astfel, reclamantul a apreciat refuzul secţiei Consulare la Chişinău de a primi cererea de redobândire a cetăţeniei şi condiţionarea acestei primiri de o solicitare pentru programare nejustificat şi discriminatoriu, având în vedere dispoziţiile art. 101 din Legea 21/1991, ale art. 2 şi 8 din Legea 554/2004.
Prima instanţă a mai reţinut că legea specială în materie, respectiv Legea nr. 21/1991, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă cu atribuţii în domeniu are obligaţia de a soluţiona cererile formulate de persoane care doresc redobândirea cetăţeniei române, astfel că se impune respectarea dispoziţiilor cuprinse în norma generală şi a dreptului oricărui cetăţean la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil.
Pe de altă parte, această procedură de acordare sau redobândire a cetăţeniei române presupune examinarea unor aspecte de fapt şi de drept care se desfăşoară într-un interval apreciabil în timp, cu atât mai mult cu cât, potrivit dispoziţiilor legale menţionate în această procedură sunt implicate şi alte organisme ale autorităţii publice, în afara pârâtului.
Totodată, instanţa apreciază că nici dispoziţiile art. 9 din Convenţia Europeană asupra cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396 din 14 iunie 2002, raportat la art. 10 din acelaşi act nu sunt aplicabile în cauză, întrucât reclamantul - cetăţean moldovean nu domiciliază pe teritoriul statului a cărei cetăţenie o solicită.
Astfel, dispoziţiile art. 9 prevăd obligarea statelor semnatare a Convenţiei Europene de a facilita pentru cazurile şi în condiţiile prevăzute de dreptul său, redobândirea cetăţeniei de către persoanele care o aveau şi care domiciliază în mod obişnuit şi legal pe teritoriul său, iar dispoziţiile art. 10 prevăd soluţionarea acestor cereri într-un termen rezonabil.
În acest sens, caracterul rezonabil al termenului de soluţionare a cererii trebuie raportat la criterii obiective de apreciere care să vizeze faptul că, în mod evident, în cauză nu este vorba de un refuz nejustificat de soluţionare, că legea specială, (la care face de altfel trimitere şi Convenţia Europeană, atunci când se referă la condiţiile prevăzute de dreptul intern) nu prevede un termen de soluţionare şi că revine unei singure secţii consulare a statului român, competenţa de înregistrare, verificare şi înaintare a documentelor necesare redobândirii cetăţeniei române.
În concluzie, Curtea de apel a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea 554/2004, termenul rezonabil de soluţionare a cererii nefiind depăşit, în condiţiile în care reclamantul s-a adresat pentru prima dată pârâtului cu 6 luni anterior sesizării instanţei de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, în termen legal reclamantul C.B.
Mai înainte însă de analizarea oricărui alt aspect privitor la recursul de faţă, urmează a se constata că acesta nu a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei şi timbru mobil judiciar în valoare de 0,15 lei, deşi recurentul a fost citat cu această menţiune (fila 9 dosar).
În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 11 alin. (1) raportat la cele ale art. 3 lit. m) alin. (2) şi ale art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, precum şi cele ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995, privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, potrivit cărora sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, taxe care se plătesc anticipat, dovada achitării acestora ataşându-se la cererea de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 302 alin. (2) din C.proc.civ, raportat la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, urmează ca pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată, până la acest termen, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, recursul declarat în cauză să fie anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de C.B. împotriva sentinţei nr. 3496 din 27 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1767/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1769/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
