ICCJ. Decizia nr. 1845/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1845/2010
Dosar nr. 1578/33/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 486 din data de 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios a administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.M.A., în contradictoriu cu pârâţii A.N.S.V.S.A. şi preşedintele - secretar de stat - al A.N.S.V.S.A. şi, pe cale de consecinţă a aplicat pârâtului preşedintele - secretar de stat - al A.N.S.V.S.A. o amendă judiciară de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, începând cu 1 septembrie 2009 şi până la punerea efectivă în executare a sentinţei civile nr. 13 din 5 iunie 2009 a Curţi de Apel Cluj, pronunţată în dosar nr. 866/33/2009.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă, a reţinut , în esenţă, aşa cum reiese din considerentele sentinţei, următoarele:
Prin Ordinul nr. 69.595/2009 emis de către pârâtă s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului prin eliberarea din funcţia publică din motive neimputabile funcţionarului public, începând cu data de 23 aprilie 2009, reclamantului fiindu-i acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice.
De asemenea, i s-a adus la cunoştinţă posibilitatea numirii pe o funcţie publică vacantă.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în data de 13 mai 2009, reclamantul M.M.A., în contradictoriu cu pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti, a solicitat instanţei, în dosarul nr. 866/33/2009 al Curţii de Apel Cluj, pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună suspendarea executării Ordinelor nr. 69.595 din 23 aprilie 2009 şi nr. 7.458 din 6 mai 2009 emise de către pârâtă, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin Sentinţa civila nr. 13 din 5 iunie 2009, Curtea de Apel Cluj a admis cererea şi a dispus suspendarea Ordinului nr. 69.595 din 23 aprilie 2009 emis de către pârâta A.N.S.V.S.A. Bucureşti.
Aşadar, în aceste condiţii, este îndoielnică maniera în care A.N.S.V.S.A. a înţeles să pună în executare, hotărârea judecătorească, suspendând un ordin care deja fusese suspendat de către instanţă.
Mai arată instanţa fondului că o astfel de manieră de punere în executare a sentinţei civile nr. 13 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj este departe de a se circumscrie exigenţelor legale, statuând în mod echivoc asupra raporturilor de serviciu ale reclamantului. Un ordin suspendat nu-şi mai poate produce efectele iar ca o consecinţă necesară, reclamantul revenind la situaţia anterioară emiterii actului.
Cu alte cuvinte, singura modalitate în care A.N.S.V.S.A. putea să se conformeze hotărârii instanţei constă în repunerea în funcţie a reclamantului (cu toate drepturile şi obligaţiile aferente) până la soluţionarea cererii de anulare a Ordinului.
Astfel ,reclamantul nu a fost repus nici ulterior în această funcţie, nu a fost remunerat şi nu i s-a permis accesul în biroul său şi nici chiar în sediul D.S.V.S.A. Sălaj ( aceste aspecte nefiind contestate de către intimaţi).
Concluzionând, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004.
„(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată ... să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Aşadar, pârâta avea obligaţia de a pune în executare hotărârea instanţei în cel mult 30 zile de la rămânerea ei irevocabilă respectiv cel târziu până în 30 august 2009 (Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost pronunţată la 30 iulie 2009).
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat recurs pârâţii A.N.S.V.S.A. şi Z.M., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, prin Ordinul nr. 69117 din 29 iunie 2009 A.N.S.V.S.A. făcând dovada punerii în executare a sentinţei civile nr. 13 din 5 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Totodată, alăturat recursului s-a depus OP nr. 2421 din 23 octombrie 2009, prin care s-a făcut dovada plăţii drepturilor salariale ale reclamantului-intimat.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în drept, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin Ordinul de Plată nr. 2421 din 23 octombrie 2009 recurenţii au făcut dovada suspendării efectelor ordinului de eliberare din funcţie a reclamantului acesta beneficiind de plata, în continuare a drepturilor salariale avute anterior eliberării din funcţie. Totodată Ordinul A.N.S.V.S.A. nr. 69117 din 29 iunie 2009 a întrerupt orice fel de efecte ale ordinului de eliberare din funcţie contestat de reclamant, până la pronunţarea instanţei de fond, astfel că prejudiciul iminent invocat de reclamantul-intimat în cererea de suspendare a actului administrativ a fost înlăturat.
Faţă de această situaţie de fapt şi faţă de scopul pentru care a fost edictată norma de sancţionare cuprinsă în art. 24 din Legea nr. 554/2004 - acela de a asigura punerea în executare a hotărârii judecătoreşti - Înalta Curte apreciază că aplicarea amenzii nu se justifică, autorităţile administrative pârâte făcând dovada executării de bună-voie a sentinţei ce reprezintă titlu executor.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile, modificând hotărârea instanţei de fond în sensul respingeri acţiunii ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâţii A.N.S.V.S.A. şi Z.M. împotriva sentinţei civile nr. 486 din data de 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată în sensul că respinge cererea formulată de intimatul-reclamant M.M.A., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1819/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1855/2010. Contencios → |
|---|
