ICCJ. Decizia nr. 1869/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1869/2010
Dosar nr. 7911/1/200.
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 945 din data de 25 septembrie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins doamnei judecător S.D., contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 351 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin Hotărârea nr. 351 din 18 septembrie 2008, secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestaţia recurentei formulată împotriva Hotărârii nr. 41 din 8 septembrie 2008 a Comisiei de organizare a concursului pentru promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, prin care a fost respinsă cererea acesteia de înscriere la concursul de promovare în funcţii de execuţie, pentru neîndeplinirea cerinţei impusă de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, sub aspectul neîndeplinirii condiţiei de vechime efectivă în magistratură.
Pentru a adopta hotărârea recurată în cauză, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere următoarele considerente:
- doamna S.D. - judecător la Judecătoria Constanţa s-a înscris la concurs la data de 13 august 2008, pentru promovare efectivă la Tribunalul Bucureşti - specializarea drept penal, având o vechime, potrivit art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, de 4 ani, 10 luni şi 14 zile calculată la data de 5 octombrie 2008, astfel: 01 octombrie 1994 - 11 mai 1999, judecător la Judecătoria sectorului 2 Bucureşti; 01 iulie 2008 - prezent, judecător la Judecătoria Constanţa;
- potrivit dispoziţiilor art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004, pot participa la concursul pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal, judecătorii care îndeplinesc condiţia minimă de vechime, aceea de 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, la calcularea vechimii menţionate luându-se în considerare şi perioada în care judecătorul a fost avocat;
- aceleaşi dispoziţii se regăsesc şi în art. 5 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 621/2008, conform căruia pot participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie vacante sau pe loc, judecătorii care îndeplinesc condiţiile minime de vechime prevăzute la art. 44 alin. (1) lit. a), b) şi c) şi alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată;
- făcând aplicarea acestor dispoziţii legale, la situaţia recurentei, care în perioada 4 octombrie 1993 - 01 octombrie 1994 a îndeplinit funcţia de jurisconsult, în perioada 01 ianuarie 2001- 25 februarie 2003 a fost notar public, iar în perioada 25 februarie 2003 - 01 iulie 2008 a exercitat profesia de executor judecătoresc în cadrul Camerei Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, Consiliul Superior al Magistraturii a constatat că perioadele în care doamna judecător S.D. a îndeplinit funcţiile de jurisconsult, notar public şi executor judecătoresc nu pot fi luate în considerare la calculul vechimii minime prevăzute de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, iar vechimea în funcţia de judecător a recurentei este mai mică de 5 ani.
A concluzionat Plenul Consiliului Superior al Magistraturii în sensul că, Hotărârea nr. 351 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii este temeinică şi legală, doamna judecător S.D. neîndeplinind condiţia de vechime minimă de 5 ani ca judecător sau procuror pentru a participa la concursul de promovare în funcţie de execuţii organizat la data de 5 octombrie 2008.
Împotriva Hotărârii nr. 945 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat recurs în termen legal, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 37/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, petenta S.D., judecător în cadrul Judecătoriei Constanţa.
A învederat recurenta, prin motivele de recurs, că soluţia dată contestaţiei prin hotărârea atacată nu este legală întrucât în mod greşit la calcularea vechimii nu s-a luat în considerare şi vechimea de consilier juridic. Neluarea în calcul a acestei vechimi constituie un act de discriminare a consilierilor juridici în raport cu avocaţii, iar acest lucru a fost sancţionat de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 48 din 24 ianuarie 2007, prin care s-a constatat existenţa discriminării cu motivarea că „faptele prezentate constituie tratament diferenţiat din perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării". în plus, s-a precizat că Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 privind egalitatea la locul de muncă şi art. 6 paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană interzic expres discriminarea.
Recurenta a mai arătat că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii este autoritate publică, reprezentant al statului, care nu îşi poate întemeia soluţiile pronunţate pe norme pe care el le consideră el însuşi discriminatorii şi al căror caracter discriminatoriu a fost constatat deja de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, organism creat conform obligaţiilor comunitare şi ale căror decizii ar trebui tratate cu toată responsabilitatea de celelalte organe ale statului şi de celelalte autorităţi publice.
În sprijinul recursului recurenta a invocat soluţia şi principiile degajate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în cazul „Lawrie Blum vs. Land Baden Wurtenberg" nr. 66/85 din 3 iulie 1986, în care Curtea a precizat că noţiunea de „lucrător" trebuie definită în conformitate cu dreptul comunitar şi nu conform normelor interne, precum şi soluţia şi principiile degajate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene în cazul „Marshall vs. Southampton South-West-Hampshire Area Health Authority" în care s-a statuat, pentru prima dată, că directivele nu pot avea efecte directe asupra particularilor, cu excepţia situaţiei când este vorba despre o persoană juridică de drept public).
În fine, recurenta a relevat că şi deciziile Curţii Europene a Drepturilor Omului interzic expres discriminarea şi că deşi au fost cauze în care s-a constatat că raporturile dintre autorităţile publice şi judecători exced sfera drepturilor protejate de Convenţie, înţelege să invoce expres dreptul la carieră profesională şi la veniturile din salariu, drepturi patrimoniale protejate de Convenţie.
Prin întâmpinare Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu motivarea că dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 202/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, fac referire expres şi limitativ la vechimea în funcţia de judecător sau procuror şi vechimea în funcţia de avocat, doar acestea fiind luate în considerare la calcularea vechimii necesare pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie. Legiuitorul a înţeles, prin folosirea sintagmei „perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat", să includă doar perioada în care candidatul a exercitat efectiv profesia de avocat, nu şi perioada care constituie vechime în această profesie, potrivit unor acte normative care reglementează exercitarea altor funcţii juridice.
Recurenta a fost numită, prin Decretul Preşedintelui României nr. 600/2008, ca judecător definitiv în cadrul Judecătoriei Constanţa, la data de 1 iulie 2008, în condiţiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată. Anterior numirii ca judecător definitiv recurenta a îndeplinit următoarele funcţii: între 4 octombrie 1993 şi 16 iunie 1994, jurisconsult la Sucursala de Transport Bucureştii Noi; între 16 iunie 1994 şi 1 octombrie 1994, jurisconsult la Registrul Auto Român; între 1 octombrie 1994 şi 11 mai 1999, judecător la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti; între 1 ianuarie 2001 şi 25 februarie 2003, notar public, camera Notarilor Publici Piteşti; între 25 februarie 2003 şi 1 iunie 2008, executor judecătoresc, Camera Executorilor Judecătoreşti de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Petenta s-a înscris la concurs la data de 13 august 2008, în termen legal, pentru promovare efectivă la Tribunalul Bucureşti, specializarea - dreptul penal, având o vechime de 4 ani, 10 luni şi 14 zile, calculată la data de 5 octombrie 2008, astfel: 1 octombrie 1994 - 11 mai 1999, judecător la Judecătoria Sectorului 2 Bucureşti; 1 iulie 2008 - 5 octombrie 2008, judecătorla Judecătoria Constanţa. Prin Hotărârea nr. 41 din 8 septembrie 2008 Comisia de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 5 octombrie2008 a respins cererea recurentei S.D. de înscriere la concurs, pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la vechimea minimă de 5 ani în funcţia de judecător. Contestaţia formulată de S.D. împotriva hotărârii din data de 8 septembrie 2008 a comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din 5 octombrie 2008 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 351 din 18 septembrie 2008 a Secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Ulterior, contestaţia formulată de aceeaşi petentă împotriva hotărârii Secţiei pentru judecători a fost respinsă prin Hotărârea nr. 945 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin încheierea din 19 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, invocată de recurenta S.D.. Prin Decizia nr. 1582 din 19 noiembrie 2009, Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, ridicată de S.D., cu motivarea că potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale (anume, în cauză, Decizia nr. 785 din 12 mai 2009, publicată în M.Of., Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009).
Analizând cauza prin prisma motivelor, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi ale legislaţiei aplicabile, precum şi în raport cu Decizia nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.
Este necontestat faptul că, prin Decizia nr. 785 din 12 mai 2009 (publicată în M.Of., Partea I, nr. 404 din 15 iunie 2009), Curtea Constituţională a constatat că sunt neconstituţionale prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu motivarea că acestea sunt contrare principiului egalităţii şi nediscriminării, întrucât instituie un tratament diferenţiat pentru cazuri egale, în lipsa unei justificări obiective şi rezonabile. Dispoziţiile declarate ca fiind neconstituţionale prevedeau că „La calcularea vechimii prevăzute la alin. (1) se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat".
Conform dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţie, republicată, „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept". De asemenea, conform prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept".
In acord cu dispoziţiile citate, ca urmare a Deciziei nr. 785/2009 a Curţii Constituţionale, prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009, prin împlinirea a 45 de zile de la data de 15 iunie 2009, când Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial al României. Pe cale de consecinţă, începând cu această dată, condiţia de vechime impusă judecătorilor şi procurorilor pentru participarea la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare este reglementată de dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, conform cărora: „Art. 44. - (1) Pot participa la concursul de promovare la instanţele sau parchetele imediat superioare judecătorii şi procurorii care au avut calificativul "foarte bine" la ultima evaluare, nu au fost sancţionaţi disciplinar în ultimii 3 ani şi îndeplinesc următoarele condiţii minime de vechime: a) 5 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de tribunal sau tribunal specializat şi procuror la parchetul de pe lângă tribunal sau la parchetul de pe lângă tribunalul specializat; b) 6 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţiile de judecător de curte de apel şi procuror la parchetul de pe lângă aceasta; c) 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror, pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."
Instanţa, obligată fiind să ţină de cont de Decizia Curţii Constituţionale, reţine că legalitatea hotărârii recurate urmează a se aprecia prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, întrucât, potrivit celor anterior arătate, dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, la care se face referire în recurs, şi-au încetat efectele juridice la data de 31 iulie 2009. Astfel, înalta Curte reţine că este legală hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a constatat că la data concursului recurenta, care avea o vechime de 4 ani, 10 luni şi 14 zile, nu îndeplinea condiţia de 5 ani vechime, prevăzută de art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru a participa la concursul de promovare în funcţii de execuţie din 5 octombrie 2008.
În condiţiile în care prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 în considerarea cărora recurenta şi-a construit întreaga argumentaţie din recurs şi-au încetat aplicabilitatea, ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 785/2009, fiind astfel înlăturată orice discriminare, rezultă că la calcularea vechimii prevăzute de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 se are în vedere numai vechimea în funcţia de judecător sau procuror, fără a mai fi posibilă luarea în considerare a perioadei în care judecătorul sau procurorul a îndeplinit anterior alte funcţii de specialitate juridică. Or, în aceste condiţii hotărârea adoptată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii este legală în raport cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 303/2004, rămase în vigoare după Decizia Curţii Constituţionale, având în vedere vechimea pe care recurenta o avea în funcţia de judecător la data concursului din 5 octombrie 2008.
Nu poate fi primit, ca temei al admiterii recursului, motivul de recurs invocat de recurentă şi constând în existenţa Hotărârii nr. 48 din 24 ianuarie 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării (prin care s-a constatat că faptele prezentate de petenţi constituie tratament diferenţiat din perspectiva principiului egalităţii şi al nediscriminării şi s-a recomandat Ministerului Justiţiei şi Consiliului Superior al Magistraturii întreprinderea măsurilor necesare în vederea eliminării situaţiei de discriminare, respectiv corelarea prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, raportat la principiul egalităţii şi al nediscriminării) întrucât această hotărâre nu constituie un act administrativ normativ cu putere obligatorie şi nici nu poate adăuga la lege, ea având doar un rol de recomandare. De asemenea, soluţiile şi principiile degajate de Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, invocate de recurentă, nu sunt relevante în cauză, Directiva Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă (2000/78/CE) interzicând orice discriminare directă sau indirectă bazată pe apartenenţa religioasă sau convingeri, handicapuri, vârstă sau orientare sexuală. Or, situaţia de discriminare relevată de recurentă prin contestaţiile adresate Consiliului Superior al Magistraturii şi prin recursul de faţă nu se încadrează în nici una din ipotezele avute în vedere de Directiva nr. 2000/78/CE.
În ceea ce priveşte invocarea de către recurent a soluţiei contrare pronunţate de această instanţă într-o speţă similară, dată prin Decizia nr. 4196 din 8 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 4591/1/2009, se observă că a atare soluţie a avut, în jurisprudenţa curţii, un caracter izolat. Plenul judecătorilor Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a adoptat la data de 11 ianuarie 2010, în materia în discuţie - în temeiul dispoziţiilor art. 33 din Regulamentul din 21 septembrie 2004 privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu modificările şi completările ulterioare - o soluţie de unificare a practicii judiciare, stabilind că în considerarea dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţia României prevederile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, fiind declarate neconstituţionale, nu mai produc efecte juridice.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenta S.D. împotriva Hotărârii nr. 945 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.D., împotriva Hotărârii nr. 945 din 25 septembrie 2008 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1864/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1871/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
