ICCJ. Decizia nr. 1876/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1876/2010
Dosar nr. 378/2/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2084 din 19 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul C.G.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat obligarea pârâtei să numească un evaluator pentru evaluarea imobilului - teren din Tecuci, şi să emită decizie conţinând titlul de despăgubire la nivelul stabilit prin raportul de evaluare şi obligarea la plata a 50 lei pe zi de întârziere, cu titlu de penalităţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a adresat autorităţii pârâte la data de 22 aprilie 2008 solicitând comunicarea stadiului de soluţionare a dosarului aferent dispoziţiei nr. 4448 din 15 decembrie 2006 a Primarului Municipiului Galaţi.
A mai reţinut prima instanţă că pârâta a comunicat reclamantului prin adrese succesive, necesitatea prezentării a copiilor legalizate de pe hotărârile judecătoreşti, prin care s-a statuat asupra întinderii despăgubirilor ce se cuvin acestuia, din înscrisurile existente la dosarul cauzei, nereieşind că reclamantul ar fi depus copia deciziei civile nr. 159 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, prin care s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 1122, 37 mp din imobilul - teren ce face obiectul pretenţiilor reclamantului.
A concluzionat instanţa de fond că, în condiţiile în care aceasta este practic hotărârea judecătorească ce se pune în executare, atâta vreme cât prin Decizia Curţii de Apel Galaţi s-a dispus restituirea în natură a unei părţi a suprafeţei de teren revendicată, refuzul pârâtei de a emite Decizia cuprinzând titlul de despăgubire nu poate fi apreciat ca nejustificat.
Împotriva sentinţei civile nr. 2064 din 19 mai 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal reclamantul C.G.A., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care s-a solicitat admiterea recursului şi modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
A învederat reclamantul, prin motivele de recurs, că instanţa de fond a respins în mod greşit acţiunea reclamantului, cu motivarea că nu s-ar fi conformat solicitărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de prezentare a deciziei civile nr. 159 din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi care anulează în parte sentinţa civilă a Tribunalului Galaţi în sensul că dispune restituirea în natură a suprafeţei de 1122, 37 mp din terenul obiect al litigiului. Recurentul a considerat că instanţa de judecată a apreciat în mod greşit actele dosarului şi a ignorat faptul că obligaţia neîndeplinită de către intimata-pârâtă este conţinută într-un titlu executoriu care reprezintă, împreună cu anexele sale (raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul D.A.) temeiul obligaţiei a cărei neîndeplinire a reclamat-o. În acest sens, s-a arătat că prima instanţă a reţinut în mod eronat că hotărârea Curţii de Apel Galaţi este cea care se pune în executare şi în consecinţă, neexistând la dosarul de despăgubire, că este întemeiat refuzul Comisiei Centrale de a emite Decizia cuprinzând titlul de despăgubire. Or, cea care se pune în executare este sentinţa civilă nr. 50 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Galaţi, având în vedere faptul că aceasta a rămas definitivă şi irevocabilă, fiind investită cu formula executorie în data de 28 martie 2008. Ca atare, întrucât data investirii cu formula executorie este ulterioară datei la care s-a pronunţat Curtea de Apel Galaţi, rezultă fără nici un dubiu că Decizia Curţii de Apel Galaţi nu are a fi luată în considerare la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire, nefiind necesară la îndeplinirea obligaţiei ce-i incumba Comisiei Centrale.
Astfel, s-a concluzionat că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că Decizia nr. 159 din 17 mai 2006 constituie titlul executoriu, hotărârea Tribunalului Galaţi fiind cea care se aduce la îndeplinire în urma rămânerii definitive şi irevocabile şi a investirii cu formula executorie la o dată posterioară deciziei sus indicate.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul Statul Român reprezentat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Reclamantul C.G.A. a solicitat, prin acţiunea introductivă de instanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. h) şi art. 18 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la numirea unui evaluator pentru evaluarea imobilului teren în suprafaţă de 3400 mp din Tecuci, la emiterea deciziei conţinând titlul de despăgubire la nivelul stabilit prin raportul de evaluare şi la plata unei penalităţi de 50 de lei pe zi de întârziere până la aducerea la îndeplinire a hotărârii de la rămânerea definitivă a acesteia.
Prima instanţă a reţinut în mod întemeiat, în raport de probatoriul administrat în cauză, că acţiunea reclamantului este neîntemeiată, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nefiind în măsură să procedeze la numirea unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi ulterior la emiterea deciziei cuprinzând titlul de despăgubire atâta vreme cât reclamantul nu a depus la dosarul de despăgubire copia deciziei civile nr. 159/A din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 1653/44/2006 şi nici raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în judecata în fond săvârşită în faţa Tribunalului Galaţi, secţia civilă.
Se constată, în cauză, că prin sentinţa civilă nr. 50 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 2514/C/2003 a fost admisă în parte acţiunea reclamantului C.G.A. şi în consecinţă s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 764 din 10 noiembrie 2003 emisă de primarul municipiului Tecuci şi obligarea pârâtului să comunice Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor Bucureşti - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor documentaţia privind imobilul situat în Tecuci, cu o suprafaţă de 3400 mp, în vederea emiterii dispoziţiei referitoare la acordarea în natură de titluri de valoare conform raportului de expertiză tehnică efectuat de expertul D.A. care face parte din sentinţă. Ulterior, prin Decizia civilă nr. 159/A din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pronunţată în dosarul nr. 1653/44/2006 a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile nr. 50 din 18 ianuarie 2006 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, şi a fost schimbată în parte hotărârea atacată în sensul că s-a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de teren de 1122,37 mp din Tecuci, învecinată la nord şi sud cu domeniul public, la est cu aleea blocului nr. A/62 şi la vest cu Spitalul de copii, conform expertizei A. efectuate în cauză, urmând ca măsurile reparatorii prin echivalent să se acorde pentru restul de 2277, 63 mp.
Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor, reglementate prin dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, constând în desemnarea evaluatorului sau a societăţii de evaluare şi apoi în emiterea titlului de despăgubire, nu puteau fi iniţiate şi finalizate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în lipsa dosarului complet de despăgubire, care în mod necesar trebuia să cuprindă şi copia deciziei civile nr. 159/A din 17 mai 2006 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, precum şi o copie a raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză de expertul D.A.
În aceste condiţii, cum instanţa de fond a constatat în mod întemeiat că refuzul pârâtei de emitere pe numele reclamantului a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu are un caracter nejustificat, rezultă că în mod corect prin hotărârea recurată a fost respinsă acţiunea reclamantului.
Aşa fiind, văzând că motivele de recurs invocate în cauză nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de C.G.A. împotriva sentinţei civile nr. 2084 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G.A., împotriva sentinţei civile nr. 2084 din 19 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1875/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1878/2010. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
