ICCJ. Decizia nr. 1894/2010. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1894/2010
Dosar nr. 859/39/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 215 din 5 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de S.C., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care a solicitat obligarea pârâtei să transmită dosarul conţinând Dispoziţia Primarului Municipiului Botoşani din 7 noiembrie 2006 privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, titlu care reglementează regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt stabilite etapele care trebuie parcurse în vederea emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire de către Comisa Centrală.
A mai reţinut prima instanţă că, în speţă, au fost parcurse două etape şi a nume etapa transmiterii şi înregistrării dosarului aferent dispoziţiei din 2006, fiind înregistrat şi etapa analizării dosarului în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului proprietatea autorilor reclamantei.
În urma analizării dosarului, pârâta a ajuns la concluzia că acestuia îi lipsesc anumite înscrisuri, fapt ce o împiedică să purceadă la parcurgerea etapei următoare, respectiv aceea de a transmite dosarul evaluatorului în vederea întocmirii raportului de evaluare.
În acest context instanţa de fond a apreciat că reclamanta trebuie să demonstreze că înscrisurile invocate de pârâtă ca lipsind de la dosar, există, însă apărătorul acesteia a arătat că nu sunt necesare alte dovezi, susţinând că cele existente la dosarul cauzei sunt suficiente pentru ca pârâta să trimită dosarul evaluatorului.
A concluzionat instanţa de fond că actele existente la dosarul cauzei nu acoperă toate cerinţele impuse de lege, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, acţiunea fiind nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât a fost pronunţată cu greşita aplicare a legii.
Se precizează în recurs că de la data comunicării dispoziţiei din 2006 şi până la data introducerii acţiunii au trecut aproape 3 ani, timp în care pârâta nu a întreprins nici un demers, menţinându-se să aprecieze doar că dosarul recurentei nu era complet pentru a fi trimis evaluatorului.
Recursul este întemeiat şi va fi admis.
Examinând motivele de recurs, actele depuse şi în raport de dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin adresa din 2009 i s-a comunicat recurentei faptul că trebuie să-şi completeze dosarul cu o serie de acte, aceasta comunicând pârâtei-intimate în 11 februarie 2010 faptul că toate aceste acte se află în dosarul său fapt confirmat de documentaţia depusă în cauză, intimata nefăcând decât să tergiverseze soluţionarea dosarului recurentei.
Toate înscrisurile solicitate de pârâtă au fost depuse de recurentă la Primăria Botoşani, au fost verificate de Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi aceste acte au fost cele care au stat la baza emiterii dispoziţiei primarului. Prin urmare greşit instanţa de fond a apreciat că recurentul nu are dosarul complet, în cauză existând depusă toată documentaţia solicitată de autoritatea administrativă, prima instanţa nefăcând o verificare suficientă pentru a pronunţa soluţia recurată.
Recurenta a solicitat despăgubiri pentru un imobil preluat abuziv de stat prin Decret de expropriere, iar prin dispoziţia din 2006 dată de primarul Municipiului Botoşani conform Legii nr. 10/2001, dosarul ei a fost trimis cu toate actele depuse la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care ar fi trebuit să-i comunice stadiul de finalizare al acestuia, însă nu şi-a îndeplinit îndatoririle ce-i reveneau prin lege într-un termen rezonabil, deşi recurenta a îndeplinit toate cerinţele prevăzute de legislaţia în vigoare.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de S.C..
Va modifica sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea reclamantei.
Va obliga pe pârâtă să transmită dosarul de despăgubiri al reclamantei în vederea întocmirii raportului de evaluare, evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C. împotriva sentinţei civile nr. 215 din 5 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea reclamnantei.
Obligă pârâta să transmită dosarul de despăgubiri a reclamantei în vederea întocmirii raportului de evaluare, evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnate.
Irevocabilă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1841/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1897/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
