ICCJ. Decizia nr. 1962/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1962/2010
Dosar nr. 1312/35/2009
Şedinţa de la 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Satu Mare la data de 29 septembrie 2009, creditoarea C.N.A.D.N.R. SA, prin Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Cluj, a chemat în judecată pe debitoarea SC B. SRL Bercu, solicitând emiterea unei ordonanţe de plată prin care să se dispună obligarea acesteia la plata echivalentului în lei a sumei de 153,00 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare datei achitării tarifului, cu titlu de debit reprezentând rate eşalonate ale tarifelor de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România rămase restante şi echivalentului în lei a sumei de 223,23 euro, plătibil la cursul de schimb al B.N.R. valabil pentru ultima zi a lunii anterioare scadenţei ratei reprezentând penalităţi de întârziere calculate până la data de 10 septembrie 2009 inclusiv, pentru neplata în termenele şi în cuantumul stabilit a debitului conform contractului şi mai departe până la achitarea integrală a debitului şi a cheltuielilor de judecată în cuantum de 39,30 lei.
Prin Sentinţa civilă nr. 5286 din 20 octombrie 2009 pronunţată în dosarul nr. 9149/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Curţii de Apel Oradea, reţinându-se că sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 264/CA/2009-P.I. din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Oradea a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reţinând următoarele:
Prin acţiunea formulată de către reclamantă, întemeiată pe dispoziţiile din OUG nr. 119/2007, s-a solicitat emiterea unei ordonanţe de plată prin care să se dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 15.3,00 euro cu titlu de debit şi 223,23 euro reprezentând penalităţi de întârziere, precum şi a cheltuielilor de judecată ca urmare a faptului de debitoarea a încheiat cu reclamanta contractul din 13 iulie 2006, având ca obiect încasarea în 4 rate trimestriale a sumelor datorate cu titlu de tarif de utilizare şi eliberarea rovinietelor aferente.
Contractul din 13 iulie 2006 încheiat între părţi, are ca obiect eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale şi, deşi C.N.A.D.N.R. SA este o autoritate publică centrală, cerinţele art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite.
Astfel, contractul nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice şi nici achiziţiile publice şi nu poate fi calificat ca un contract asimilat actului administrativ care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ în soluţionarea cauzei, în temeiul art. 10 din Legea contenciosului administrativ.
Contractul privind eliberarea rovinietei pentru utilizarea reţelei de drumuri naţionale are natura unui contract comercial, încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială, prin care autoritatea percepe societăţii comerciale o taxă de utilizare a reţelei de drumuri naţionale.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, Curtea de Oradea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Având în vedere obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte stabileşte competenţa materială de soluţionare în favoarea judecătoriei, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că obiectul sesizării instanţelor judecătoreşti îl formează cererea de emitere a ordonanţei privind somaţia de plată, formulată în condiţiile dispoziţiilor OG nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Potrivit art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, cererile privind somaţia de plată se depun la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
În cauză, obiectul somaţiei îl formează obligaţii contractuale neonorate de debitoare, potrivit Contractului încheiat în temeiul art. 4 din OG nr. 15/ 2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, care prevede posibilitatea achitării în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare.
Din conţinutul clauzelor contractului şi din prevederile OG nr. 15/2002 rezultă că un asemenea contract se încheie pentru eşalonarea tarifului de utilizare şi condiţionarea eliberării rovinietelor de plata ratelor trimestriale a tarifului de utilizare pentru autovehiculele deţinute.
În cauză nu poate fi vorba de un contract administrativ în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) fraza a II-a din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, din moment ce asemenea contracte, la care se referă art. 4 din OG nr. 15/2002, în vigoare la data respectivă, nu are ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, ci eşalonarea plăţii în 4 rate trimestriale a tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.
În consecinţă, este vorba de un contract de natură comercială, astfel că litigiul în cauză, în raport cu valoarea obiectului şi cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) din OG nr. 5/2001, coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) şi art. 1 pct. 1 C. proc. civ., competenţa aparţine judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Cluj şi SC B. SRL în favoarea Judecătoriei Satu Mare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1943/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2010/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
