ICCJ. Decizia nr. 1943/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1943/2010
Dosar nr. 1838/54/2009
Şedinţa publică din 16 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 327 din 29 septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios şi administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta L.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj, a anulat hotărârea din 28 mai 2009 emisă de pârâtă şi a obligat-o pe aceasta să emită o nouă hotărâre de recunoaştere pentru reclamantă a drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999 pentru perioada octombrie 1941 – februarie 1945.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că întrucât numita C.I., care a confirmat refugiul reclamantei prin declaraţie notarială, este, la rândul său, beneficiar al drepturilor solicitate de reclamantă, se apreciază că şi cererea acesteia din urmă este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Dolj, arătând că hotărârea este netemeinică şi nelegală, întrucât reclamanta nu a făcut dovada susţinerilor sale.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, în conformitate cu art. 61 din acelaşi act normativ, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În lipsa unor acte oficiale, în scopul dovedirii împrejurărilor invocate în susţinerea acţiunii, reclamanta a depus la dosarul cauzei declaraţia notarială a martorei C.I. (dosar fond), din care nu rezultă, însă, dacă motivele care au determinat familia reclamantei să se refugieze au fost de natură etnică şi în ce au constat acestea.
Or, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest sens, aceleaşi prevederi legale acordă judecătorilor puterea de a ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi.
Faţă de dispoziţiile legale menţionate, hotărând în baza unui probatoriu neconcludent, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care recursul va fi admis, sentinţa atacată va fi casată şi, în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ., va fi trimisă cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare, cu aplicarea prevederilor art. 315 alin. (1) şi (3) din acelaşi Cod.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond va proceda la audierea nemijlocită a martorilor, conform art. 129 şi art. 169 C. proc. civ., pentru precizarea împrejurărilor şi a motivelor care au determinat refugiul reclamantei şi al părinţilor acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj împotriva sentinţei nr. 327 din 29 septembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios şi administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1902/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1962/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
