ICCJ. Decizia nr. 1895/2010. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1895/2010
Dosar nr. 70/43/2009
Ședința publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 94 din 12 iunie 2009, Curtea de Apel Târgu - Mureş a respins excepţia prematurităţii formulată de pârâta C.CS.D. ca rămasă fără obiect. A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta B.G. faţă de această pârâtă.
A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată şi precizată de reclamanta Bone Gabriela, împotriva pârâtei C.C.S.D. şi a obligat pârâta să transmită Dosarul nr. 30492/ CC în care a fost emisă Decizia A.V.A.S. nr. 359 din 13 noiembrie 2006 unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi emiterea deciziei de despăgubire aferentă imobilului situat în Târgu - Mureş.
A respins cererea în privinţa obligării pârâtei la plata daunelor cominatorii.
De asemenea, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta C.C.S.D., împotriva A.V.A.S. şi a obligat pârâta la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii cererii de chemare în judecată, invocată de pârâta C.C.S.D., faţă de precizarea la cererea formulată de reclamantă, în raport de procedura instituită prin dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, se constată că aceasta a rămas fără obiect, fiind respinsă ca atare.
Referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P., prima instanţă a apreciat-o întemeiată, deoarece atribuţia privind emiterea titlului de despăgubire aparţine C.C.S.D., conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII din actul normativ menţionat.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că prin Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 emisă de A.V.A.S., a fost soluţionată notificarea reclamantei, fiind acordate măsuri reparatorii pentru imobilul naţionalizat aflat în proprietatea SC I.L.P. SA Tg. Mureş şi situat în Tg. Mureş, înscris în C.F. Dosarul cuprinzând decizia a fost înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 30492/ CC din 28 noiembrie 2006, rămânând în nelucrare până în luna august 2008, când, în urma cererii reclamantei, pârâta A.N.R.P. a aprobat tratarea cu prioritate a dosarului, aspect comunicat acesteia prin adresa din 29 iulie 2008.
A mai constatat instanţa de fond că după verificarea legalităţii emiterii deciziei şi a documentaţiei aferente, Comisia Centrală a solicitat, în mod repetat, chematei în garanţie A.V.A.S. completarea deciziei şi a documentaţiei cu motivarea că, din extrasele C.F. reieşeau anumite diferenţe în compunerea imobilului faţă de cum se prezenta acesta la data naţionalizării.
Curtea de Apel a apreciat că solicitările repetate a autorităţii pârâte de completare a deciziei şi a documentaţiei sunt nefondate deoarece, încă din cursul anului 2006 reclamanta a depus la dosar un raport de expertiză tehnică extrajudiciară în construcţii din care rezultă că toate construcţiile care alcătuiesc imobilul au fost edificate anterior naţionalizării, respectiv în anul 1920 şi 1940, astfel încât nu exista nici un impediment pentru ca dosarul să fie trimis evaluatorului.
A mai reţinut instanţa de fond că imobilului - construcţie nu i-au fost adăugate pe verticală sau orizontală, în raport cu forma iniţială, corpuri suplimentare, ci, doar cele existente la data naţionalizării, fie au fost demolate, fie recompartimentate, astfel că, trimiterile pârâtei la dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 10/2001 pentru a-şi justifica tergiversarea continuării procedurii sunt neîntemeiate.
A concluzionat curtea de apel, pe acest aspect, că pârâta a tratat cu superficialitate dosarul reclamantei, deşi au trecut doi ani de la înregistrarea acestuia, preferând un schimb de adrese cu chemata în garanţie, deşi toate documentele necesare pentru trimiterea dosarului la evaluator se aflau în dosar, lezând astfel interesele reclamantei, care, nici după 7 ani nu îşi vede soluţionată notificarea.
Referitor la petitul privind obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei/zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, instanţa de fond a apreciat că acesta nu este întemeiat, daunele cominatorii fiind o instituţie creată de doctrină şi de practica judecătorească pentru garantarea indirectă a executării obligaţiilor de „a face", intuituu personae. A constatat că, în speţă, dispoziţiile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 prevăd doar posibilitatea obligării pârâtei la plata unor penalităţi pentru fiecare zi de întârziere în soluţionarea cererii, reclamanta neînţelegând însă să invoce aceste dispoziţii legale.
Cererea de chemare în garanţie a A.V.A.S. a fost respinsă de Curtea de Apel Târgu - Mureş cu motivarea că vina pentru tergiversarea continuării procedurii aparţine pârâtei C.C.S.D. pentru argumentele prezentate mai sus, ci nu A.V.A.S., care prin emiterea deciziei cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii şi înaintarea dosarului către pârâtă, şi-a îndeplinit atribuţiile ce îi reveneau.
Împotriva sentinţei civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu - Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta C.C.S.D., prin care s-a solicitat, în principal, admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii ca fiind prematură şi, în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de chemare în garanţie a A.V.A.S. întrucât această instituţie este chemată să răspundă pentru eventualul prejudiciu cauzat C.C.S.D. prin stabilirea unor penalităţi şi cheltuieli de judecată pretinse de reclamantă prin acţiune.
A învederat recurentul pârât, prin motivele de recurs, că sentinţa instanţei de fond este netemeinică şi nelegală, întrucât în lipsa documentaţiei complete, prevăzute de pct. 16.5 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, în special cele referitoare la identificarea imobilului pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii, C.C.S.D. nu poate transmite dosarul de despăgubire al reclamantei unui evaluator autorizat în vederea întocmirii raportului de evaluare, etapă premergătoare emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Or, în momentul de faţă procedura administrativă prevăzută de Titlul VV din Legea nr. 247/2005 este blocată de refuzul A.V.A.S. de completare a documentaţiei, iar respingerea cererii recurentei pârâte de chemare în garanţie a acestei instituţii a fost greşită, cu motivarea eronată că prin emiterea deciziei cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii şi înaintarea dosarului pârâtei A.V.A.S. şi-a îndeplinit atribuţiile ce-i reveneau. Pe de altă parte, recurenta a precizat că instanţa de fond a respins în mod nejustificat excepţia prematurităţii acţiunii din moment ce fără un raport de evaluare nu se putea emite decizia conţinând titlul de despăgubire şi că nu se poate aprecia că în cauză pârâta a tergiversat soluţionarea dosarului, întrucât procedura administrativă nu putea fi continuată în lipsa identificării imobilului.
Cât priveşte obligarea C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, s-a arătat de către recurentă că o asemenea dispoziţie este neîntemeiată, pârâta neputând fi considerată a fi căzută în pretenţii. Atribuţiile C.C.S.D. sunt clar definite în Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi nu includ obligaţia acesteia de completare a dosarelor întocmite cu încălcarea prevederilor Legii nr. 10/2001, a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi a Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, această obligaţie revenind entităţii investite cu soluţionarea notificării. S-a solicitat ca, în cazul în care se va aprecia de instanţa de recurs că nu se impune respingerea capătului de cerere din acţiunea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de judecată, să se constate că onorariul de avocat este nepotrivit de mare faţă de munca avocatului depusă în soluţionarea cauzei şi să se dispună reducerea lor corespunzătoare.
Intimaţii B.G. şi A.V.A.S. au solicitat respingerea recursului declarat de C.C.S.D. ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă, în mod întemeiat, în raport de dispoziţiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, a respins excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta C.C.S.D., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. invocată din oficiu (respingând pe acest temei acţiunea formulată de reclamantă împotriva acestei pârâte) şi a respins cererea de chemare în garanţie a A.V.A.S. formulată de pârâta C.C.S.D. De asemenea, instanţa de fond a procedat în mod legal la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată (astfel cum a fost precizată) formulată de reclamanta B.G., la obligarea pârâtei C.C.S.D. la transmiterea Dosarului nr. 30492/ CC în care a fost emisă Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 de către A.V.A.S., unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi la emiterea deciziei de despăgubire aferente imobilului situat în Târgu - Mureş, precum şi la obligarea aceleiaşi pârâte la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Este necontestat, în litigiu, că prin Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 emisă de A.V.A.S. şi necontestată s-a propus acordarea de măsuri reparatorii, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru imobilul naţionalizat, situat în Tg Mureş, ce face obiectul notificărilor din 23 iulie 2001 şi nr. 322 din 3 februarie 2002, înregistrate la A.V.A.S la 28 octombrie 2004, formulate de reclamanta B.G., cu motivarea că imobilul solicitat este evidenţiat în patrimoniul SC I.L.P. SA (SC I.L.P. SA) Târgu-Mureş (societate privatizată). Prin aceeaşi decizie s-a dispus şi înaintarea deciziei privind propunerea de acordare a măsurilor reparatorii, însoţită de documentele aferente, aflate la Dosarul A.V.A.S înregistrat cu nr. DJ2/3508 din 28 octombrie 2004, C.C.S.D.
Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 a A.V.A.S. (împreună cu originalul dosarului administrativ) a fost înregistrată la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 30492/CC/2007. Prin din 24 iulie 2008 Secretariatul C.C.S.D. a înaintat A.V.A.S. originalul Dosarului înregistrat sub nr. 3932/ CC din 28 octombrie 2005, în vederea emiterii unei noi decizii prin care să se individualizeze cât mai exact imobilul pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii şi să se indice compunerea imobilului (teren şi/sau construcţie) şi suprafaţa acestuia, precum şi în vederea completării dosarului cu un extras de C.F. din care să rezulte întabularea imobilului notificat pe numele fostului proprietar. La această adresă A.V.A.S. a formulat răspunsul din 13 august 2008 (înregistrat la A.N.R.P. – C.C.S.D. din 22 august 2008), prin care s-a precizat că solicitările privind modificarea deciziei cu date referitoare la compunerea imobilului şi la suprafaţa acestuia cad în sarcina petentului sau a evaluatorului desemnat. Ulterior schimbul de adrese între Secretariatul C.C.S.D. şi A.V.A.S. a continuat pe parcursul anilor 2008 şi 2009, iar această corespondenţă administrativă a rămas fără nici un rezultat, împrejurare ce a determinat reclamanta să formuleze acţiunea în contencios administrativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, "Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire Secretariatului C.C.S.D., însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor". De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, „Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare".
În cauză este evident că pârâta C.C.S.D., faţă de dispoziţiile exprese ale art. 16 alin. (2) şi (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi de conţinutul documentaţiei pe baza căruia a fost emisă Decizia nr. 359 din 13 noiembrie 2006 a A.V.A.S., care era suficientă, avea obligaţia transmiterii dosarului privitor la reclamantă evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Dispoziţiile capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor" din Titlul VII „Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispoziţiile legale mai sus menţionate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire trebuie să fie soluţionată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data sesizării autorităţii publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare şi până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunţarea hotărârii judecătoreşti irevocabile. Principiul „termenului rezonabil" se referă aşadar atât la durata procedurilor administrative preliminare, cât şi la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligaţia de a organiza funcţionarea sistemului puterilor sale în aşa fel încât să răspundă acestei cerinţe, pentru ca persoana îndreptăţită să poată beneficia efectiv de protecţia asigurată prin prevederile art. 6 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
În speţă Dosarul de despăgubire al reclamantei a fost înregistrat la Secretariatul C.C.S.D. sub nr. 42169/CC/2007 şi nu a fost soluţionat până la pronunţarea instanţei de fond, iar în aceste condiţii în mod corect prima instanţă a apreciat că nu a fost respectată cerinţa rezolvării dosarului intimatei într-un termen rezonabil şi a obligat C.C.S.D. la transmiterea Dosarului nr. 30492/ CC unui evaluator în vederea întocmirii raportului de evaluare şi la emiterea în favoarea reclamantei a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri.
Este neîntemeiată şi critica recurentei pârâte referitoare la nelegalitatea dispoziţiei de obligare a C.C.S.D. la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă, această parte fiind în culpă procesuală. Or, potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., „partea care cade în pretenţiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată". Nu se impune nici reducerea onorariului avocatului care a reprezentat-o pe reclamantă la judecata în faţa primei instanţe, neputându-se susţine, în mod rezonabil, că suma de 1.000 lei la care a fost obligată pârâta C.C.S.D. este „nepotrivit de mare" în raport de valoarea pricinii şi de munca îndeplinită de avocat.
În raport de cele mai sus arătate, se constată că motivele de recurs invocate în cauză sunt neîntemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică astfel că se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 94 din 12 iunie 2009 a Curţii de Apel Târgu - Mureş, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1892/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1928/2010. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
