ICCJ. Decizia nr. 1980/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1980/2010
Dosar nr. 579/35/2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 173/CA/ PI pronunţată la data de 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâţii I.J.P.F. Satu Mare şi M.I.R.A. Bucureşti, acţiune având ca obiect anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 1758346 din 28 august 2008 cu privire la suma de 8.144 lei, reprezentând cheltuieli cu salariile, hrana, chiria şi indemnizaţia de mutare conform devizului analitic depus la dosar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că suma imputată reclamantei, de 8.144 lei, prin decizia atacată, constituie cheltuieli efectuate pe timpul cursului de iniţiere, suportate de pârâţi şi produse prin nerespectarea obligaţiei de a îndeplini serviciul în unităţile M.I.R.A. timp de 5 ani, conform angajamentului asumat.
Reţine instanţa de fond că, cursul de iniţiere, la care a participat şi reclamanta s-a desfăşurat în perioada 9 ianuarie 2006 - 18 decembrie 2006, acesta cuprinzând şi perioada de stagiu de practică la I.J.P.F. Satu Mare (8 aprilie - 24 septembrie 2006), reclamanta beneficiind de drepturile salariale prevăzute de dispoziţiile art. 35 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003, privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
Prin Dispoziţia Şefului I.J.P.F. Satu Mare din 16 iulie 2008, reţine instanţa de fond, reclamantei i-au încetat raporturile de serviciu, la cerere, conform art. 69 alin. (1) lit. d) şi art. 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, aceasta încălcând şi angajamentul luat, de a lucra minim 5 ani în unitatea de poliţie în care a fost încadrată, astfel încât trebuia să restituie cheltuielile constând în drepturi salariale acordate în perioada cursului de pregătire urmate de aceasta (drepturile salariale fiind de fapt cheltuieli de întreţinere), norma de hrană şi indemnizaţia de mutare suportată de I.J.P.F. Satu Mare, proporţional cu activitatea prestată (571 zile) din totalul zilelor pentru care s-a semnat angajamentul (1826 zile).
Instanţa de fond a reţinut ca fiind aplicabile în speţă, dispoziţiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţiştilor, completate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cursurile de iniţiere urmate de reclamantă fiind asimilate formelor de perfecţionare profesională, la care fac referire în mod expres dispoziţiile din legislaţia menţionată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă, următoarele motive de recurs:
- obiectul cererii sale de chemare în judecată îl constituie revocarea în parte a Deciziei nr. 1758346 din 28 august 2005 şi a Hotărârii din 20 ianuarie 2009 şi recalcularea sumei datorate în mod just şi legal şi nu anularea acestor acte cum a reţinut în mod eronat instanţa de fond. Echivalarea drepturilor salariale cu cheltuielile de întreţinere făcută de către instanţa de fond este nelegală şi nefondată. Imputarea salariului este nelegală pentru că efectiv a prestat muncă în cadrul M.I.R.A.;
- perioada de stagiu este socotită perioada cât poliţistul este debutant, ori ea era poliţist definitiv când a urmat cursurile de iniţiere. Instanţa de fond a apreciat greşit că perioada de stagiu este cea dintre module;
- art. 51 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici se referă la forme de perfecţionare profesională, iar ea a urmat cursuri de iniţiere în profesie, ceea ce nu este echivalent unor cursuri de perfecţionare profesională. Cele două noţiuni se exclud reciproc. Cursul de perfecţionare urmează după absolvirea celui de iniţiere;
- angajamentul luat prin declaraţia autentică din 6 decembrie 2005 prevede că se obligă să restituie numai cheltuielile de întreţinere efectuate pe timpul cât a fost şcolarizată, rezultate din chirii, transport, consum apă, electricitate, aferente perioadei de 6 luni cât a fost şcolarizată;
- Ordinul M.A.I. din 5 ianuarie 2006 nu-i este aplicabil, acesta fiind emis după data angajării sale şi implicit după ce a semnat acel angajament în faţa notarului public;
- cuantumul prejudiciului nu este just calculat, el nu respectă proporţionalitatea în raport de perioada de şcolarizare care în fapt a fost de 6 luni şi nu de un an. Sumele încasate cu titlu de salarii nu pot fi incluse în acest prejudiciu, salariul reprezentând contraprestaţia muncii depuse în baza contractului individual de muncă.
Pârâţii M.A.I. şi I.J.P.F. Satu Mare au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ., potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Recurenta-reclamantă, aşa cum se desprinde din motivele de recurs formulate, este nemulţumită de cuantumul sumei imputate, cerând instanţei a dispune recalcularea acesteia, astfel încât să fie obligată a restitui exact cheltuielile de întreţinere, astfel cum s-a angajat prin declaraţia-angajament dată în faţa notarului public, acestea neincluzând şi salariul încasat, salariul reprezentând contraprestaţia muncii ce a depus-o în beneficiul şi în folosul M.I.R.A.
Potrivit Declaraţiei autentificate notariale prin Încheierea din 6 decembrie 2005, redactată la Biroul notarului public, recurenta-reclamantă s-a obligat ca în cazul în care va fi îndepărtată din instituţia de învăţământ pentru motive imputabile, precum şi în eventualitatea în care nu îşi va respecta obligaţiile de îndeplinire a serviciului pe o perioadă de minim 5 ani în unităţile şi garnizoanele în care va fi încadrată sau mutată ulterior, să restituie cheltuielile de întreţinere efectuate de instituţie în scopul şcolarizării sale.
Aceasta a participat la cursul de iniţiere în carieră, desfăşurat în perioada 9 ianuarie - 18 decembrie 2006, structurat pe module, perioada 8 aprilie - 24 septembrie 2006 reprezentând stagiu de practică la I.J.P.F. Satu Mare.
Susţinerile recurentei - reclamante referitoare la diferenţa între perioada de stagiu şi curs de iniţiere în profesie nu sunt întemeiate, cursul de iniţiere în carieră efectuat de aceasta, fiind structurat pe module, în acesta fiind inclusă ca parte componentă şi perioada de stagiu de practică la unitate, deoarece cheltuielile de întreţinere pe perioada şcolarizării reprezintă costuri ocazionate cu hrănirea, echiparea, cazarea pe timpul studiilor, transportul dus-întors în timpul vacanţelor şi alte drepturi de natura sumelor efectiv primite cu titlu de drepturi salariale.
Potrivit art. 51 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare, funcţionarii publici (deci şi poliţiştii) care au urmat forme de pregătire profesională, ale căror raporturi încetează prin demisie potrivit dispoziţiilor art. 97 lit. e) - în cazul poliţiştilor, deci şi al recurentei - reclamante, încetarea raporturilor de serviciu prin demisie fiind prevăzută de art. 69 lit. f) din Legea nr. 360/2002 cu modificările ulterioare), înainte de împlinirea termenului prevăzut în angajament, sunt obligaţi să restituie contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, precum şi drepturile salariale primite pe perioada perfecţionării, calculate în condiţiile legii, proporţional cu perioada rămasă până la împlinirea termenului.
Deşi pe parcursul motivelor de recurs formulate recurenta reclamantă susţine faptul că între cursul de perfecţionare şi cel de iniţiere în profesie nu există similitudine, la finalul recursului precizează că „nu contestă faptul că cursul de iniţiere este un curs de formare profesională, dar nu poate fi asimilat cu un curs de perfecţionare în sensul stipulat de dispoziţiile legale invocate de intimaţi”.
Dar, potrivit susţinerilor - corecte de altfel - ale intimaţilor - pârâţi cursul de iniţiere în profesie nu este altceva decât un curs de perfecţionare al poliţistului de frontieră, obligatoriu pentru a dobândi cunoştinţele şi deprinderile necesare exercitării atribuţiilor de serviciu.
Recurenta-reclamantă a fost definitivă în profesie la 1 iunie 2006, după ce a susţinut examenul de definitivare în profesie şi după expirarea perioadei de probă de 6 luni.
Potrivit art. 23 din Ordinul M.A.I. din 5 ianuarie 2006, în cazul în care din motive imputabile (demisia constituind un motiv imputabil recurentei - reclamante) „poliţiştii nu respectă angajamentul luat, vor restitui M.A.I. drepturile salariale efective primite pe perioada cursurilor de specializare sau perfecţionare, precum şi celelalte drepturi materiale şi băneşti efectiv primite pe aceeaşi perioadă”.
Aşadar, faţă de aceste prevederi legale, instanţa de fond în mod corect a reţinut că, „deşi în angajamentul autentificat din 6 decembrie 2005 se face referire doar la restituirea cheltuielilor de întreţinere nu şi a drepturilor salariale, aceasta nu înseamnă că recurenta nu poate fi obligată la restituirea drepturilor salariale acordate în perioada cursului de pregătire urmat, deoarece restituirea acestor drepturi salariale este prevăzută de lege, prin act autentic neputându-se deroga de la prevederile legale”.
Art. 3 din Ordinul M.A.I. din 5 ianuarie 2006 defineşte noţiunea de „cheltuieli de întreţinere pe timpul şcolarizării”, în cuprinsul acestora făcându-se referire şi la „alte drepturi”, explicaţia acestei sintagme făcându-se în subsolul paginii, în sensul că „prin alte drepturi se înţeleg sumele efectiv primite reprezentând drepturi salariale”.
Aşadar, intimatul - pârât I.J.P.F. Satu Mare este îndreptăţit şi la restituirea acestor cheltuieli făcute cu salariul, fără să i se impute o îmbogăţire fără justă cauză, aşa cum în mod nejustificat încearcă recurenta-reclamantă să definească recuperarea acestor cheltuieli, contrar celor susţinute de recurentă Ordinul M.A.I. din 5 ianuarie 2006 îi este aplicabil, el conţinând dispoziţii de aplicare imediată.
Stabilind că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 51 alin. (4) din Legea nr. 188/1999 republicată, instanţa de fond a făcut o aplicare corectă a legii, de vreme ce potrivit dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţiile acestei legi se completează cu prevederile Legii nr. 188/199 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, în situaţia în care domeniile respective nu sunt reglementate în legislaţia specifică poliţistului, aşa cum e şi cazul în speţă - situaţia prevăzută în art. 51 din Legea nr. 188/1999 nefiind reglementate prin legi speciale privind pe poliţişti.
Cât priveşte critica recurentei - reclamante în sensul că cheltuielile efectuate în cursul şcolarizării în ceea ce o priveşte nu au fost calculate în mod corect, este şi ea neîntemeiată.
Din conţinutul devizului analitic întocmai de serviciul financiar din cadrul I.J.P.F. Satu Mare, rezultă că aceste cheltuieli au fost defalcate şi justificate în mod corespunzător, neexistând suspiciuni de erori de calcul.
Acestea s-au constituit în cheltuielile cu salariile, cu norma de hrană şi indemnizaţia de mutare (şi nu de instalare cum în mod eronat susţine recurenta) pentru perioada şcolarizării - 9 ianuarie - 18 decembrie 2006, proporţional cu activitatea prestată (571 zile) din totalul zilelor prevăzute în contract (1826 zile).
Critica privind neaplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor pentru pagubele produse M.A.I. cât şi cele ale Instrucţiunilor M.A.I. din 1998, cu modificările şi completările ulterioare, este de asemenea neîntemeiată.
Art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora „Poliţistul răspunde pentru pagubele cauzate patrimoniului unităţii, potrivit legislaţiei aplicabile personalului civil din M.A.I.”, se coroborează cu cele ale art. 9 din O.G. nr. 121/1998, precum şi cele ale art. 271 din instrucţiunile M.A.I. din 1998, cu modificările şi completările ulterioare, care stipulează că „prin salariaţi civili din structura M.A.I. se înţelege funcţionarii publici civili, cu statut special”.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei nr. 173/CA/ PI din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 197/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 200/2010. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
