ICCJ. Decizia nr. 1878/2010. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1878/2010
Dosar nr. 1204/2/2009
Şedinţa publică din 15 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 09 februarie 2009, reclamanta SC O.T. SRL în contradictoriu cu C.N.A. a contestat Decizia nr. 33 din data de 20 ianuarie 2009 emisă de pârât şi a solicitat instanţei desfiinţarea actului, iar în subsidiar reducerea cuantumului sancţiunii la minimul special prevăzut de lege şi, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a solicitat suspendarea executării actului.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, prin actul contestat pârâtul a aplicat societăţii o amendă în valoare de 10.000 lei pentru o pretinsă încălcare a dispoziţiilor art. 39 alin. (2) din Legea nr. 504/2002, modificată, precum şi ale art. 15 alin. (2) lit. a) şi art. 43 alin. (1) lit. c) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizualului.
Reclamanta a susţinut că actul contestat a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 coroborat cu ale art. 91 alin. (1)-(3) din Legea nr. 504/2002.
Reclamanta a mai arătat că actul contestat este netemeinic întrucât, având în vedere şi maniera de sancţionare, respectiv după o lună de la momentul apreciat de încălcare a dispoziţiilor art. 15 alin. (2) lit. a) şi art. 43 alin. (1) lit. c) din Decizia nr. 187/2006, subiectul abordat în cadrul emisiunilor pentru care s-a aplicat sancţiunea este de interes public justificat, existând o legătură semnificativă şi clară între viaţa privată şi de familie a persoanei şi interesul public justificat.
Cu privire la capătul subsecvent, privind reducerea cuantumului amenzii, s-a arătat că, în raport de circumstanţele care stau la baza aplicării sancţiunii, respectiv gravitatea faptei, durata emisiunii, audienţa înregistrată este prev. de art. 162 alin. (3) din Decizia nr. 187/2006 şi pe care pârâtul nu le-a avut în vedere, în cazul în care se respinge capătul principal al acţiunii, apreciază că sunt îndeplinite condiţiile reducerii cuantumului amenzii la minimul special de 2.500 lei.
Referitor la cererea de suspendare s-a susţinut că se aduce un grav prejudiciu de imagine societăţii şi un prejudiciu material întrucât se blochează anumite sume de bani care reprezintă un efort financiar suplimentar, iar procedura de recuperare a banilor de la administraţiile financiare este o cale anevoioasă şi de lungă durată.
În drept, acţiunea a fost întemeiată pe prevederile Legii nr. 504/2002, Legii nr. 554/2004, art. 112 C. proc. civ., Decizia nr. 187/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 2353 din 3 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta SC O.T. SRL, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
- Prin Decizia nr. 33 din 20 ianuarie 2009 pârâtul C.N.A. a dispus sancţionarea reclamantei SC O.T. SRL în calitate de radiodifuzor, cu amendă în cuantum de 10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi ale art. 15 alin. (2) lit. a) şi art. 43 alin. (1) lit. c) din Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual;
- În motivarea deciziei pârâtul a reţinut, în esenţă, că postul de televiziune OTV a difuzat mai multe ediţii ale emisiunilor „Se întâmplă acum" şi „D.D.D." cu încălcarea gravă a legislaţiei audiovizuale referitoare la protecţia copiilor în cadrul serviciilor de programe, precum şi a celor referitoare la protecţia demnităţii umane;
- Din raportul de monitorizare şi din DVD-urile depuse la dosar, rezultă că, postul de televiziune O.T.V. a prezentat, în mod repetat, la ore la care copii au acces neîngrădit la programele audiovizuale imagini cu tânăra în ştreang, dar şi cu părţi ale trupului neînsufleţit al acesteia în sicriu.
- Pârâtul a reţinut corect împrejurarea că, difuzarea unor emisiuni cu un astfel de conţinut, încalcă principiul interesului superior al copilului statuat de legislaţia privitoare la drepturile copilului, şi care se regăsesc în normele din domeniul audiovizualului.
- În cadrul emisiunii „Se întâmplă acum" difuzată în ziua de 15 decembrie 2008 (pag. 6 raport de monitorizare) au fost prezentate în intervalul orar 17-19, în mod detaliat metode de sinucidere, contrar dispoziţiilor art. 15 alin . (2) lit. a) din Codul audiovizualului care interzic difuzarea emisiunilor ce conţin detalii ori metode de sinucidere ori de automutilare între orele 6-22.
- Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 39 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 15 alin. (2) lit. a) cu art. 43 alin. (1) lit. c) şi art. 91 alin. (1) din Legea nr. 504/2002, instanţa de fond a constatat că întrucât reclamanta a mai fost sancţionată anterior cu 3 sancţiuni privind difuzarea timp de 3 ore a textului deciziei de sancţionare, cu 17 amenzi şi 5 somaţii, în mod corect, pârâtul a făcut aplicarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2004, în sensul că a sancţionat reclamanta direct cu amendă pentru încălcarea art. 391 din lege fără să emită anterior o somaţie.
- Susţinerea reclamantei în sensul că Decizia de sancţionare este nelegală întrucât sancţionează la modul „en-gross-ist" nu poate fi reţinută, deoarece în Legea nr. 504/2002 sau în deciziile emise de C.N.A. nu există reglementate termene, cu începere de la difuzarea emisiunii, în interiorul cărora C.N.A. să poată sancţiona eventuale încălcări ale dispoziţiilor legale;
- reclamanta nu poate invoca nici incidenţa art. 39 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 şi nici interesul public justificat faţă de împrejurarea că OTV a înţeles să difuzeze acest subiect, în cadrul căruia au fost difuzate imagini ce au scos în evidenţă atât suferinţa mamei cât şi durerea altor persoane (rude apropiate, care au asistat la înmormântarea D.M.), întrucât aceasta reprezintă fapta de încălcare a prevederilor legale menţionate anterior şi care interzic difuzarea unor astfel de imagini.
În privinţa solicitării subsidiare de reducere a cuantumului amenzii la minimul special, instanţa de fond a constatat că este neîntemeiată, întrucât reclamanta nu este la prima sancţionare, şi totodată fapta săvârşită şi efectele acesteia asupra minorilor sunt grave, iar amenda aplicată de 10.000 lei nu reprezintă maximul prevăzut de lege.
Referitor la cererea de suspendare a executării deciziei nr. 33 din 20 ianuarie 2009 prima instanţă a constatat că este un capăt de cerere accesoriu, care fiind soluţionat odată cu acţiunea în anulare, în baza principiului de drept conform căruia accesoriul urmează soarta principalului (accessorium sequitur principale) nu poate primi altă soluţie, având în vedere si că suspendarea efectelor unui act administrativ se poate dispune numai cu privire la un act aparent nelegal, nu şi cu privire la un act constatat că este legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta SC O.T. SRL
Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a înlăturat fără temei legal toate apărările recurentei-pârâte şi în acest fel a omis a acorda eficienţă juridică dispoziţiilor legale incidente, mai exact a prevederilor art. 91 alin. (3) şi art. 39 alin. ( 3) din Legea nr. 504/2002 precum şi art. 162 alin. (2) din Decizia nr. 187/2006 privind Codul de Reglementare a conţinutului audiovizual.
Recurenta a subliniat că în lipsa unei somaţii anterioare, care să fi fost comunicată, aplicarea amenzii este nelegală, cu atât mai mult cu cât în opinia sa subiectul abordat în cadrul emisiunilor pentru care s-a aplicat sancţiunea este unul public, justificat şi au fost respectate cerinţele impuse de art. 39 alin. (3) din Lega audiovizualului în sensul prezentării simbolului vizual de avertizare, iar împrejurarea că mama D.M. care a fost prezentă în studiourile O.T.V. nu a exprimat niciun moment ideea că „a fost abuzată emoţional" aşa cum s-a reţinut este în opinia sa relevant.
Recursul este fondat.
Sesizată cu verificarea legalităţii deciziei nr. 33 din 20 ianuarie 2009 prin care C.N.A. a sancţionat cu amendă de 10.000 lei radiodifuzorul SC O.T. SRL, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a procedat în consecinţă, raportându-se atât la materialul probator administrat cât şi la dispoziţiile legale incidente în cauza dedusă judecăţii – Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi Decizia C.N.A. nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual.
Aşa cum se poate lesne observa din considerentele sentinţei examinate, care au fost expuse rezumativ în prezenta hotărâre, fiecare din apărările recurentei-reclamante au fost înlăturate în mod argumentat în fapt şi în drept, astfel că nu poate fi acceptată critica ce vizează doar preluarea automată a susţinerilor autorităţii-pârâte.
Alte apărări nu au fost aduse în faţa instanţei de control judiciar, iar din actele dosarului rezultă cu evidenţă că au fost încălcate prevederile art. 39 alin. (2) din Legea audiovizualului şi cele ale art. 15 alin. (2) lit. a) şi art. 43 alin. (1) din Decizia C.N.A nr. 187/2006, astfel că actul administrativ contestat este emis în condiţiile legii, iar sancţiunea aplicată este proporţională cu abaterea săvârşită.
Conform Raportului de monitorizare ce a stat la baza Deciziei contestate, la postul de televiziune O.T.V., începând cu data de 12 decembrie 2009 au fost difuzate în mod repetat la emisiunile „Se întâmplă acum" şi „D.D.D." imagini cu tânăra D.M. în ştreang în copacul în care a fost găsită spânzurată, imagini cu trupul neînsufleţit al acesteia în sicriu, într-un interval orar la care minorii au acces neîngrădit la programele audiovizuale. Nu în ultimul rând, în acelaşi interval orar au fost prezentate în emisiunile monitorizate, urmare unor reclamaţii pe acest subiect, metode de sinucidere ori de automutilare.
Afirmaţiile recurentei că toate acestea privesc un subiect de interes public, justificat şi că singurul în măsură că aprecieze asupra acestui aspect este chiar publicul care poate „sancţiona" postul TV cu refuzul de a mai urmări emisiunile respectiv sunt de neacceptat şi demonstrează o dată în plus faptul că cel sancţionat ignoră conţinutul exact al noţiunilor de interes public, de interes al copilului, (protejat prin acte normative) şi, ceea ce este şi mai grav, dispoziţiile legale ce-i sunt aplicabile în calitatea sa de radiodifuzor.
Constatând că abordarea judecătorului fondului este nu numai temeinică dar şi legală, văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Lega nr. 554/2004,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 2353 din 3 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1876/2010. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1880/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
