ICCJ. Decizia nr. 1942/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1942/2010
Dosar nr. 1155/39/200.
Şedinţa publică din 16 aprilie 201.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa nr. 231 din 9 noiembrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta A.M.E., în contradictoriu cu pârâţii C.N.P.D.A.S. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, dispunând suspendarea executării Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 emis de Preşedintele C.N.A.P.D.A.S. Bucureşti, până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Cu privire la excepţiile invocate de pârâţi:
Excepţia necompetenţei materiale a instanţei nu este fondată, cauza de faţă având ca obiect suspendarea actului administrativ emis de o autoritate administrativă centrală. Dar, chiar şi în situaţia examinării pe fond a contractului de management, competenţa instanţei rezidă din dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., raportat la art. 1, art. 14 şi art. 15 din Legea nr. 554/2004, OUG nr. 105/2009 şi art. 10 din contractul de management.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu este fondată, reclamanta făcând dovada formulării plângerii prealabile conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 (f. 16-17 dosar).
Nici excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Bucureşti nu poate fi primită, deoarece prin Ordinul nr. 1253 din 25 mai 2009 emis de acesta, reclamanta a fost numită în funcţia de director coordonator, iar contractul de management a fost încheiat cu acesta. Or, dreptul reclamantei fiind stabilit iniţial de acest pârât (prin Ordinul de numire în funcţie) se justifică interesul reclamantei în menţinerea lui, iar acest interes atrage şi calitatea procesuală pasivă a pârâtului emitent, deoarece prin ordinul emis de cealaltă pârâtă şi a cărui suspendare se cere, acest Ordin a fost încălcat - ceea ce reclamă contradictorialitatea atât cu pârâtul ce a emis Ordinul de numire în funcţie a reclamantei (Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale Bucureşti), cât şi cu pârâta ce a emis Ordinul de încetare a contractului de management (C.N.P.A.S. Bucureşti).
Cu privire la cererea de suspendare:
Prima instanţă a reţinut că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Astfel, cazul bine justificat, constând în împrejurări legate de starea de fapt şi de drept ce creează serioase îndoieli asupra legalităţii Ordinului contestat, este reprezentat, în cauză, în primul rând de faptul că actul a fost contestat de reclamantă, care a solicitat conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, revocarea lui de către emitent şi instituţia urmează să se pronunţe ca atare.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, anterior emiterii Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 al Preşedintelui C.N.P.A.S., prin Ordinul nr. 1253 din 25 mai 2009 al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei şi Protecţiei Sociale emis conform OUG nr. 37/2009, reclamanta a fost numită în funcţia de Director Coordonator la Casa Judeţeană de Pensii Suceava, cu contract de management încheiat pe o durată de maxim 4 ani ( f. 10 - 14 dosar ), asimilat contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată, conform prevederilor art. III alin. (4) şi (12) din OUG nr. 37/2009, în condiţiile în care, la data încheierii contractului de management, reclamanta a fost suspendată de drept din funcţia anterioară, aceea de şef birou în cadrul Casei Judeţene de Pensii Suceava, Biroul Resurse Umane, Salarizare şi Secretariat.
Legea de aprobare a OUG nr. 37/2009, publicată la 6 octombrie 2009, (data publicării în M.Of. nr. 264) a fost declarată neconstituţională de Curtea Constituţională a României prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 (publicată în M.Of. nr. 758 din 06 noiembrie 2009), după ce anterior, la 6 octombrie 2009 a fost publicată în M.Of. nr. 668, OUG nr. 105/2009, care prin art. XIV alin. (1) abrogă OUG nr. 37/2009.
Astfel, se arată în considerentele sentinţei atacate, odată ce însăşi Curtea Constituţională a României a constatat că în cuprinsul OUG nr. 105/2009 s-a preluat în integralitatea sa reglementarea cuprinsă în OUG nr. 37/2009 şi totodată a fost abrogată OUG nr. 37/2009 prin art. XIV alin.(1), ceea ce pune în discuţie regimul legal actual al funcţionarilor publici consacrat prin Legea nr. 188/1999 (prin dispoziţiile art. I punctele 4-7 şi art. II), este evident că Ordinul de faţă emis conform OUG nr. 105/2009 este, sub aspectul legalităţii, supus unei serioase îndoieli.
Pe de altă parte, reţine prima instanţă, Ordinul contestat este emis de Preşedintele C.N.P.A.S. Bucureşti şi nu de Ministrul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale emitentul Ordinului nr. 1254 din 25 mai 2009, principiul simetriei juridice a actului administrativ fiind încălcat, ca şi art. 99 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.
De asemenea, mai arată prima instanţă, sunt îndeplinite şi celelalte două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, vizând vătămarea reclamantei şi paguba iminentă ce i s-ar crea prin punerea în executare a Ordinului, prima rezultând din încălcarea dreptului legitim al reclamantei de a ocupa o funcţie de natura celei din care a fost suspendată şi din instabilitatea creată raportului său de muncă, garantat prin Legea nr. 188/1999, iar cea de-a doua fiind probată prin afectarea drepturilor salariale sub aspect material dar şi prin componenta morală, suspendarea dintr-o funcţie de conducere atingând grav probitatea profesională a reclamantei, în lipsa unor motive ce ţin de exercitarea defectuoasă a managementului.
2. Recursul declarat de pârâţi
împotriva sentinţei Curţii de Apel, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâţii C.N.P.A.S. şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Social.
2.1. Recursul declarat de C.N.P.A.S.
Recurenta C.N.P.A.S. şi-a încadrat în drept motivele formulate, indicând dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi 6 C. proc. civ.
Sintetizând criticile formulate, Înalta Curte reţine că hotărârea atacată este combătută sub următoarele aspecte:
a) Încălcarea dreptului la apărare
Prima critică vizează eludarea dispoziţiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., prin aceea că, odată cu citaţia, nu i s-a comunicat pârâtei şi copie de pe cererea de chemare în judecată şi înscrisurile ataşate în probaţiune. Deşi a solicitat comunicarea, precum şi acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, instanţa a păşit la judecarea pricinii.
b) Instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut
Recurenta susţine că reclamanta a solicitat numai suspendarea provizorie a executării Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 dar instanţa s-a pronunţat asupra suspendării propriu-zise, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
c) Au fost interpretate şi aplicate greşit dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004
În cuprinsul acestui motiv, recurenta dezvoltă ideea potrivit căreia în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru acordarea suspendării. Arată că ordinul a fost emis în baza OUG nr. 37/2009, aşa încât se bucură de prezumţia de legalitate iar vătămarea iminentă şi ireparabilă nu s-a dovedit.
2.2. Recursul declarat de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Social.
Recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi-a încadrat recursul formulat în dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., dar a formulat numai critici vizând încălcarea unor normă de procedură, reiterând excepţiile ridicate în faţa primei instanţe, după cum urmează:
a) Cauza a fost soluţionată de o instanţă necompetentă material
Recurentul consideră că art. IV alin. (7) din OUG nr. 105 din 6 octombrie 2009 asimilează contractul de management cu contractul individual de muncă şi, ca urmare, pricina ar fi un litigiu de muncă de competenţa tribunalului.
b) Recurentul nu are calitate procesuală pasivă
Ordinul în discuţie a fost emis de C.N.P.A.S., care este o instituţie publică autonomă de interes naţional, cu personalitate juridică. Nefiind emitentul actului, nu există nici un motiv pentru chemarea sa în judecată.
c) Intimata nu a îndeplinit procedura prealabilă.
Recurentul susţine că în cauză nu s-a dovedit îndeplinirea cerinţei prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2009, aşa încât cererea de suspendare trebuia respinsă ca inadmisibilă.
d) Acţiunea nu a fost timbrată
Acest motiv nu a fost dezvoltat de recurent.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursurilor formulate, precum şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că se impune casarea acesteia cu trimitere spre rejudecare, pentru considerentele expuse în continuare.
1.Argumente de fapt şi de drept relevante
Intimata-reclamantă A.M.E. a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava două cereri de suspendare a executării Ordinului nr. 1020 din 13 octombrie 2009 emis de preşedintele C.N.P.A.S.
Prin prima cerere, înregistrată la data de 27 octombrie 2009, intimata-reclamantă a cerut „suspendarea provizorie a ordinului, până la soluţionarea cererii de suspendare introdusă în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004" iar prin cea de-a doua, înregistrată la data de 29 octombrie 2009, s-a solicitat suspendarea executării ordinului „până la soluţionarea cererii de anulare a ordinului". Ambele dosare au primit termen la data de 9 noiembrie 2009, când, prin încheierea pronunţată în şedinţa publică, în temeiul art. 164 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a dispus conexarea lor, luând act de precizarea formulată de avocatul reclamantei în sensul că ambele cereri au acelaşi obiect: suspendarea executării ordinului până la pronunţarea instanţei de fond, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la încălcarea dreptului la apărare, motiv de recurs formulat de C.N.P.A.S.
Potrivit dispoziţiilor art. 1141 alin. (2) C. proc. civ.„Preşedintele va dispune în acelaşi timp să se comunice pârâtului, odată cu citaţia, copii de pe cerere şi de pe înscrisuri, punându-i-se în vedere obligaţia de a depune la dosar întâmpinare cel mai târziu cu 5 zile înainte de termenul stabilit pentru judecată".
Dispoziţia procedurală citată este menită să garanteze respectarea unor principii fundamentale ale procesului civil, respectiv contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
Or, în speţă, în mod evident, odată cu citaţia trimisă C.N.P.A.S., nu s-a înaintat şi o copie a cererii de chemare în judecată, împrejurare relevată de pârâtă în ambele dosare conexate (fila 15, dosar nr. 1155/39/2009, respectiv fila 29, dosar nr. 1179/39/2009) în cuprinsul unor cereri care conţineau explicit solicitarea de acordare a unui termen „pentru pregătirea apărării".
Este real că judecata cererilor de suspendare a executării actului administrativ se face, potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 „de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor". Însă, urgenţa în soluţionarea acestui tip de cereri nu trebuie să golească de conţinut dreptul de apărare, norma de procedură cuprinsă în art. 1141 alin. (2) C. proc. civ., precitat, nefiind incompatibilă cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice şi particularul vătămat, în sensul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare, în cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanţa încălcând formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. care, la rândul său, stabileşte că „actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale …. se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor".
Iar în speţă, vătămarea pricinuită recurentei C.N.P.D.A.S., care nu şi-a putut formula apărările şi a pierdut procesul, este evidentă.
Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., formulat de C.N.P.A.S.
Acest motiv de recurs este vădit nefondat, instanţa pronunţându-se în limitele a ceea ce s-a cerut, conform precizărilor formulate la termenul din 9 noiembrie 2009 de către reclamantă.
Referitor la excepţiile pe care recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale le reiterează în recurs.
Toate excepţiile invocate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin întâmpinare, au fost legal soluţionate de Curtea de Apel.
Cererea de suspendare a fost timbrată, (dovezile fiind ataşate la filele 20-21, dosar nr. 1155/39/2009) deşi Înalta Curte consideră că acest tip de cerere, indisolubil legat de raporturile de muncă, este scutit de timbrare potrivit art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997.
Curtea de Apel Suceava, ca instanţă de contencios administrativ, este competentă material în raport de art. 10 din contractul de management încheiat între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi intimata-reclamantă şi art. 10 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, chiar în cuprinsul ordinului a cărui suspendare se solicită, la art. 2, este indicată posibilitatea contestării actului administrativ la „instanţa de contencios administrativ competentă, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare".
Dispoziţiile cuprinse în art. IV alin. (7) din OUG nr. 105/2006, invocate de recurentul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale nu mai sunt în vigoare, fiind constatate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 3 decembrie 2009.
Şi în privinţa excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile, rezolvarea Curţii de apel este corectă, în condiţiile în care intimata-reclamantă a făcut dovada (filele 15-16, dosar nr. 1179/39/2009) înregistrării acesteia, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, la data de 26 octombrie 2009, chiar la autorul excepţiei.
În fine, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, are calitate procesual pasivă, chiar dacă nu este emitentul ordinului a cărui suspendare se solicită, întrucât este parte în contractul de management ale cărui efecte au încetat urmare ordinului examinat iar din preambulul acestuia rezultă că a fost adoptat în temeiul Ordinului ministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale nr. 1636 din 9 octombrie 2009 privind revocarea şi numirea conducătorilor structurilor deconcentrare.
Motivul de recurs referitor la condiţiile suspendării executării actului administrativ individual va rămâne neexaminat, în raport de soluţia casării cu trimitere preconizată, instanţa nemaiputând păşi la verificarea îndeplinirii cumulative a „cazului bine justificat" şi „pagubei iminente", conform art. 14 din lege.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) şi art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., se vor admite recursurile de faţă şi se va casa sentinţa atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi C.N.P.D.A.S. împotriva sentinţei nr. 231 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 16 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1599/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2430/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
