ICCJ. Decizia nr. 2665/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2665/2010
Dosar nr. 43118/3/200.
Şedinţa publică din 20 mai 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2344 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în contradictoriu cu pârâtul V.O. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că pârâtul a fost colaborator al Securităţii în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 pentru următoarele considerente:
Potrivit Raportului întocmit de ofiţerul de Securitate din cadrul Inspectoratului Judeţean Ialomiţa la data de 10 ianuarie 1974 (fila 73 la dosarul de fond) şi care poartă viza unui ofiţer superior din data de 14 ianuarie 1974:
„La data de 10 ianuarie 1974, fiind contactat numitul V.O., instructor metodist la Casa de Cultura Slobozia, fost colaborator al organelor noastre, s-a stabilit că dispune de posibilităţi de informare în rândul cadrelor didactice, elevilor şi alţi intelectuali din oraş şi că doreşte să sprijine organele noastre. Faţă de această situaţie, propunem a se aproba reactivizarea în calitate de colaborator a numitului V.O.".
Anterior, pârâtul a fost recrutat în anul 1966, când era elev la Liceul nr. 1 din Slobozia şi a relatat „o serie de aspecte negative din cadrul Liceului Slobozia,despre care ne-a semnalat şi în scris", astfel cum rezultă din raportul cu propuneri de recrutare, în calitate de agent, a numitului V.O. întocmit la 14 noiembrie 1966, raport care a fost aprobat la 15 noiembrie 1966, conform vizei aplicate de şeful Direcţiei Regionale Bucureşti.
A reţinut instanţa că înscrisurile depuse la dosar, întocmite de către pârât în anul 1966 sau de către lucrătorul Securităţii, referitoare, spre exemplu, la faptul că unul dintre profesorii săi a venit la şcoală în stare de ebrietate şi că a lovit un elev nu pot fi calificate ca activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist şi, cu atât mai puţin, ca având drept scop îngrădirea drepturilor fundamentale, dar au relevanţă în stabilirea împrejurării că pârâtul, deşi nu a semnat un angajament de colaborare, a furnizat în fapt informaţii către Securitate.
Instanţa reţine că astfel se explică şi „reactivarea" ulterioară a pârâtului în anul 1974, întrucât aceasta presupune în mod esenţial o activitate anterioară a pârâtului de furnizare a unor informaţii către Securitate. Sub acest aspect, instanţa a reţinut că nu sunt susţinute de un minim suport probator, susţinerile pârâtului în sensul că documentele întocmite după reactivare, în anul 1974, ar fi fost antedatate sau contrafăcute de către ofiţerul de securitate pentru a-şi justifica inacţiunea.
De asemenea, în raport cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) teza a doua din OUG nr. 24/2008, Curtea de apel a respins susţinerile pârâtului referitoare la faptul că documentele din anul 1974 ar fi fost scrise de el sub presiune, când se afla în penitenciar ca urmare a condamnării suferite în anul 1975, întrucât informaţiile au fost furnizate de către pârât în prima parte a anului 1974, înainte de desfăşurarea anchetei împotriva sa, iar simpla afirmare a constrângerii nu este suficienta pentru a proba incidenţa dispoziţiilor respective potrivit cărora nu este considerat colaborator al Securităţii persoana care a furnizat informaţii în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată.
În privinţa aceluiaşi aspect, instanţa a respins susţinerile pârâtului, reţinând că la dosarul cauzei nu au fost depuse nici pretinsa adresa de înaintare a dosarului pârâtului către Securitatea Bucureşti şi nici înscrisuri care să probeze inadvertenţelor între menţiunile din nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S. în sensul că pârâtul ar fi furnizat lunar material informative.
În raport de aspectele reţinute, Curtea de apel a constatat că în ceea ce priveşte constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, singurele note informative relevante sunt:
- nota informativă din 14 ianuarie 1974 (fila 113 la dosarul de fond), prin care pârâtul, sub numele conspirativ „M.B.", prezintă informaţii referitoare la intenţia numitului U.A., elev la Liceul Industrial, de a părăsi ţara şi de a se stabili la mătuşa sa în RFG (care la momentul acela se afla în ţară în vizită la rude). Prin menţiunea înscrisă pe aceeaşi notă, se dispune a se lua date de stare civilă despre numitul U.A., să se stabilească dacă a depus cerere pentru a renunţa la cursuri şi se dispune că: „pentru ambii, introduceţi fişa consemn".
- nota informativă din 18 mai 1974 (fila 109 la dosarul de fond), prin care pârâtul paratul a furnizat informaţii cu privire la faptul că profesorul de matematică a spus un banc de natură politică în prezenţa unui alt coleg, iar ofiţerul de securitate l-a instruit pe pârât să „stabilească care-i sunt convingerile politice, atitudinea şi comportarea profesorului S.".
- nota informativă din 08 iunie 1974 (fila 104 la dosarul de fond), prin care pârâtul, sub numele conspirativ „M.B.", a adus la cunoştinţa Securităţii împrejurarea că directorul de la Şcoala Generală nr.2, „a spus un banc cu vădit conţinut politic", nota lucrătorului de Securitate de pe acest document fiind în sensul instruirii colaboratorului de a se stabili dacă cel în cauză continuă să spună asemenea bancuri şi care este starea generală de spirit în rândul cadrelor didactice de la acea şcoală. În acord cu instruirea primită, pârâtul a relatat discuţiile private ale profesorilor în privinţa „cuvântării şefului statului" (nota informativa din data de 28 mai 1974 (fila 105 la dosarul de fond), iar aceste aspecte au fost raportate la „sinteză", conform rezoluţiei lucrătorului Securităţii de pe această notă.
În raport de aceste note informative, instanţa a reţinut că îngrădirea drepturilor vizate prin aceste note informative s-a realizat prin investigaţiile efectuate de pârât asupra persoanelor urmărite, oferind date referitoare la viaţa privată a celor urmăriţi, iar prin măsurile luate împotriva numitului U.A., ca urmare a semnalării de către pârât a intenţiei acestuia de a părăsi ţara, a fost îngrădit şi dreptul la liberă circulaţie, consacrat de art. 13 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.
A mai reţinut instanţa că sunt semnificative şi menţiunile Raportului privind verificarea colaboratorului „M.B." (fila 89 la dosarul de fond) în sensul că „informaţiile furnizate de colaboratorul M.B." au fost verificate prin discuţiile detaliate cu ocazia fiecărei întâlniri pe marginea materialelor furnizate, precum şi prin verificările făcute în urma informaţiilor date, care s-au confirmat, luându-se măsuri corespunzătoare pentru fiecare caz în parte.
Instanţa a reţinut că celelalte informaţii furnizate de către pârât privitoare la semnalarea posibilelor activităţi de speculă, a practicării jocurilor de noroc etc.,au semnificaţia denunţării unor infracţiuni de drept comun.
Curtea de apel a reţinut că nerespectarea de către C.N.S.A.S. a prevederilor art. 10 din OUG nr. 24/2008 şi ale art. 36 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., prin necomunicarea notei de constatare şi a adeverinţei către persoana verificată nu constituie motive de respingere a acţiunii având ca obiect constatarea calităţii pârâtului de colaborator al Securităţii şi nu se poate reţine încălcarea dreptului la apărare al pârâtului atâta timp cât acestuia i-au fost comunicate documentele respective odată cu cererea de chemare în judecată, iar în raport cu conţinutul acestora pârâtul a formulat întâmpinare.
Împotriva sentinţei civile nr. 2344 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul V.O., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul susţine că sentinţa atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (1 ) lit. b) teza I şi II din OUG nr. 24/2008.
În esenţă, recurentul aduce următoarele critici sentinţei recurate:
- instanţa de fond nu a ţinut seama de faptul că „notele informative" incriminate nu puteau viza încălcarea unor dispoziţii ale Pactului Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice, întrucât sunt anterioare Pactului, acesta fiind ratificat prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în M.Of. nr. 146 din 20 noiembrie 1974, urmând a produce efecte de la momentul intrării în vigoare şi nu anterior;
- în mod greşit instanţa de fond a reţinut că prin notele informative ar fi adus atingere „dreptului unei persoane de a se stabili în R.F.G." în anul 1974 fără a ţine seama de faptul că existau o serie de reglementări legislative prin care aceste drepturi şi libertăţi erau serios limitate, fiind interzisă circulaţia minorilor în străinătate fără acordul părinţilor;
- prin „notele informative", despre care se susţine că nu-i aparţin, care semnalau faptul că unele persoane spuneau bancuri politice, nu se putea aduce atingere „libertăţii de exprimare şi libertăţii opiniilor" persoanelor vizate, cum a reţinut instanţa de fond, în condiţiile în care nu exista un text de lege care să incrimineze şi să sancţioneze asemenea fapte de maximă generalitate.
- nu s-a ţinut seama de faptul că nu există vreo dovadă că împotriva persoanelor vizate în notele informative reţinute de prima instanţă ca relevante în admiterea acţiunii a fost luată o măsură de natură penală, contravenţională, civilă, etc., simplele însemnări ale ofiţerilor de securitate neavând vreo valoare probantă cât timp nu se coroborează cu alte mijloace de probă;
- instanţa de fond nu a ţinut seama de apărarea sa dezvoltată în întâmpinare în sensul că „notele informative" din 14 ianuarie 1974, 18 mai 1974 şi 08 iunie 1974 au fost scrise după arestarea sa, fiindu-i dictate de procurorul anchetator, acestea fiind antedatate de ofiţerii fostei Securităţi, fiind imposibil ca în anul 1974 să se afle în Slobozia pentru a culege „informaţii" cât şi la Bucureşti, unde a urmat cursuri de calificare.
De asemenea, nu s-a avut în vedere că a fost urmărit de organele fostei Securităţi şi condamnat în baza dosarului întocmit de structurile acesteia cât şi faptul că prin două înscrisuri oficiale emise înainte de 1989 i s-a infirmat că ar fi avut calitatea de colaborator al Securităţii.
- a fost ignorat faptul că la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada vreunui „Angajament" semnat, deşi se susţine racolarea de organele de Securitate în mai multe rânduri.
- prin sentinţa atacată au fost încălcate spiritul şi litera art. 10 din OUG nr. 24/2008 şi art. 36 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., întrucât în perioada de întocmire a dosarului înaintat instanţei i-a fost încălcat dreptul de a-şi face o apărare corespunzătoare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul formulat, în raport de criticile formulate, care se subsumează motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Legiuitorul, în art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările ulterioare, defineşte noţiunea de colaborator a Securităţii ca fiind:"persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care vizau îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese-verbale de interogatoriu sau confruntare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, nu este considerată colaborator al Securităţii, potrivit prezentei definiţii……"
În raport de aceste dispoziţii, rezultă că, pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii, trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii:
- persoana să fi furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii;
- prin acele informaţii să se fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;
- furnizarea informaţiilor să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, recurentul-pârât a fost recrutat de organele Securităţii în anul 1966, când era elev la Liceul nr. 1 din Slobozia, pentru acoperirea informativă a elevilor şi cadrelor didactice de la acest liceu, fiind folosit până în anul 1968, fiind reactivat în 1974. Această situaţie de fapt a reţinută şi de instanţa de fond şi nu a constituit obiectul criticilor recurentului.
În ceea ce priveşte perioada după „reactivare", în mod corect instanţa de fond a reţinut că recurentul-pârât a furnizat informaţii Securităţii potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, respectiv „notele informative" înregistrate în evidenţele Securităţii la 14 ianuarie 1974, 18 mai 1974, 28 mai 1974 şi 08 iunie 1974, semnate cu numele conspirativ „M.B.", considerate relevante în ceea ce priveşte constatarea calităţii acestuia de colaborator al Securităţii.
Aceste înscrisuri fac dovada „furnizării de informaţii", astfel cum conţinutul acestei sintagme a fost menţionat de legiuitor în art. lit. b) redat anterior, chiar dacă nu a fost semnat un angajament în acest sens.
Prin urmare, documentele propuse cu titlu probatoriu în vederea constatării calităţii de colaborator al Securităţii în persoana pârâtului, menţionate anterior, fac parte din categoria înscrisurilor prevăzute în art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008.
Susţinerile recurentului-pârât referitoare la împrejurarea că acestea au fost antedatate, fiindu-i dictate de procurorul anchetator şi ofiţerul de securitate nu pot fi reţinute, întrucât acestea sunt lipsite de un minim de suport probator, astfel cum în mod corect a statuat prima instanţă.
Legiuitorul, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. b), teza a II-a, menţionat, a prevăzut situaţia în care o persoană nu este considerată colaborator al Securităţii.
Ori, recurentul-pârât nu a dovedit că se încadrează într-o astfel de situaţie, că a furnizat informaţii „în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată", întrucât notele informative reţinute ca relevante în cauză se plasează într-o perioadă anterioară celei pentru care a fost cercetat şi condamnat, fapt ce rezultă din Sentinţa nr. 865 din 2 octombrie 1975 a Tribunalului Militar Bucureşti (filele 8-12 dosar fond). Deci, urmărirea de către organele Securităţii este ulterioară colaborării, la fel şi condamnarea sa, astfel că aceste aspecte nu atrag incidenţa art. 2 lit. b) teza a II-a din OUG nr. 24/2008.
În consecinţă, este îndeplinită condiţia referitoare la furnizarea de informaţii Securităţii pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securităţii.
Sunt îndeplinite şi celelalte condiţii menţionate anterior pentru ca, în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât, să fie constatată calitatea de colaborator al Securităţii.
În mod corect instanţa de fond a interpretat şi aplicat prevederile art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, cu modificările ulterioare, reţinând că prin informaţiile furnizate de pârât s-au denunţat activităţi potrivnice regimului totalitar comunist şi acestea au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Este evident că informaţiile furnizate, reţinute ca relevante, au fost în sensul îndeplinirii scopului pentru care a fost „ reactivat" de organele Securităţii.
Prin aceste informaţii au fost denunţate activităţi ale unor persoane, potrivnice regimului totalitar comunist, referitoare la relaţii cu cetăţenii străini, aspecte din viaţa privată şi manifestări necorespunzătoare.
Mai mult, aceste informaţii, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de recurent, au fost valorificate de organele Securităţii, iar în unele cazuri a fost declanşată urmărirea operativă a persoanelor vizate în cuprinsul acestora.
Prin urmare, prin activitatea informativă, s-au denunţat activităţi şi atitudini potrivnice regimului comunist, aceasta vizând drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libera circulaţie, la viaţa privată, prevăzute de art. 12 şi art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice.
Chiar dacă Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice a fost ratificat de ţara noastră prin Decretul nr. 212/1974 şi a intrat în vigoare la 20 noiembrie 1974, nu înseamnă că notele informative date de recurentul-pârât nu puteau viza îngrădirea drepturilor şi libertăţilor menţionate în cuprinsul acestuia, deoarece urmărirea operativă a persoanelor la care se refereau aceste note s-a desfăşurat continuu de la data informării organelor de Securitate, deci şi după data intrării în vigoare a acestuia.
Aceste aspecte rezultă chiar din"nota informativă" de la 14 ianuarie 1974 (fila 113 la dosarul de fond) pe care lucrătorul de Securitate a înscris următoarele dispoziţii: „luaţi date de stare civilă despre numitul U., stabiliţi dacă a depus cerere pentru a renunţa la cursuri. Pentru ambii introduceţi fişă consemn. Apoi vom sta de vorbă cu tatăl lui U.".
Prin urmare, susţinerile recurentului - pârât cu privire la aceste aspecte sunt nefondate, neputând fi reţinută nici legitimitatea acţiunilor sale.
În altă ordine, condiţia referitoare la faptul că „furnizarea informaţiilor trebuie să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului" este îndeplinită, întrucât legiuitorul nu a condiţionat îndeplinirea acestei condiţii de faptul sancţionării, condamnării efective a persoanelor vizate de informaţiile furnizate.
În concluzie, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din OUG nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, cu modificările ulterioare, astfel că în mod corect a fost admisă acţiunea reclamantului formulată în temeiul art. 11 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă.
Criticile referitoare la faptul că au fost încălcate dispoziţiile art. 10 din OUG nr. 24/2008 şi art. 36 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., întrucât în perioada de întocmire a dosarului înaintat instanţei i-a fost încălcat dreptul de a-şi face o apărare corespunzătoare, nu schimbă soluţia primei instanţe, fiind nefondate.
Nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor art. 10 din OUG nr. 24/2008 în sensul precizat deoarece procedura aprobării notei de constatare urmată de introducerea acţiunii în constatarea calităţii de colaborator la instanţa competentă nu este o procedură care să impună respectarea principiului contradictorialităţii.
În consens cu instanţa de fond, se reţine că i-a fost respectat dreptul la apărare al recurentului-pârât întrucât în cadrul acţiunii în constatare a avut cunoştinţă de notele informative şi toate actele dosarului în raport de care şi-a exercitat pe deplin dreptul la apărare.
În altă ordine, dispoziţiile art. 36 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S., incidente în cauză, şi nu cele ale alin. (2) indicate de recurent dar străine de obiectul acesteia, prevăd comunicarea notei de constatare după introducerea acţiunii la instanţa de contencios administrativ, cerinţă dealtfel îndeplinită, astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, acest aspect nefiind contestat de recurentul-pârât.
Faţă de cele expuse, nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de V.O. împotriva sentinţei civile nr. 2344 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2558/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2723/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
