ICCJ. Decizia nr. 199/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 199/2010
Dosar nr. 1493/2/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la data de 18 februarie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC T.P. SRL Slobozia a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „Ministerul Agriculturii") şi Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „Ministerul Mediului"), solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună:
- anularea parţială a actului administrativ cu caracter normativ, respectiv a art. 2 din Ordinul comun al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 735/1187 din 2 noiembrie 2006 (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „Ordinul nr. 735/2006"), dat în aplicarea prevederilor art. 2 din HG nr. 1525/2006 privind suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, în sensul menţinerii la art. 2 din ordin a valorii despăgubirilor la nivelul stabilit în HG nr. 1525/2006, respectiv a sumei de 1.750 mii lei;
- obligarea pârâtelor la plata sumei de 82.170,70 de lei, cu titlu de despăgubiri, reprezentând diferenţa între valoarea cuprinsă în HG nr. 1525/2006 şi valoarea cuprinsă în Ordinul nr. 735/2006, precum şi la plata dobânzii legale până la data la care pârâţii vor efectua integral plata;
- în subsidiar, obligarea pârâţilor la emiterea unui nou ordin prin care să acorde diferenţa dintre sumele stabilite cu titlu de despăgubiri prin HG nr. 1525/2006 şi cele acordate prin Ordinul nr. 735/2006.
În susţinerea acţiunii, recurenta-reclamantă arată următoarele:
SC T.P. SRL Slobozia deţine pe raza localităţii Vlădeni, judeţul Ialomiţa, o suprafaţă totala de 489 ha teren arabil, din care o suprafaţă de 257 ha (115 ha cultivate cu grâu, 12 ha cultivate cu rapiţă şi 130 ha ogoare pregătite pentru însămânţarea cu porumb şi floarea soarelui) a fost inundată controlat la data de 16 aprilie 2006, ca urmare a spargerii digului de protecţie împotriva inundaţiilor de la Dunăre, în zona Vlădeni şi Făcăieni.
În conformitate cu prevederile art. 75 alin. (3) din Legea apelor nr. 107/1996, Direcţia pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Ialomiţa (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii „D.A.D.R. Ialomiţa") a propus, pentru judeţul Ialomiţa, valoarea de 793.748 de lei cu titlu de despăgubiri ce urmau a fi acordate proprietarilor terenurilor afectate, propunere transmisă prefectului judeţului Ialomiţa şi care a fost înaintată Ministerului Mediului.
Ulterior, pe baza celor constatate şi a fundamentării tehnice întocmite de D.A.D.R. Ialomiţa, prin HG nr. 1525/2006, Guvernul României a aprobat „suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii cu suma de 1.750 mii lei", din care, potrivit anexei la HG nr. 1525/2006, suma de 793 mii lei a fost repartizată judeţului Ialomiţa, corespunzător valorii constatate de D.A.D.R. Ialomiţa şi propusă de prefectul judeţului.
Prin adresa nr. 30695 din 07 iunie 2007, Ministerul Mediului a comunicat societăţii faptul că „din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, s-au alocat în totalitate sumele propuse de prefecţii judeţelor Ialomiţa şi Călăraşi pentru despăgubirea proprietarilor de terenuri […], sume care au făcut obiectul suplimentării bugetului Ministerului Agriculturii."
Prin art. 2 din HG nr. 1525/2006, ministrul agriculturii şi ministrul mediului au fost abilitaţi să stabilească modul de utilizare a sumei mai sus menţionate, fără a fi însă abilitaţi să reducă sau să mărească suma alocată prin hotărârea Guvernului.
În aplicarea HG nr. 1525/2006 a fost emis Ordinul nr. 735/1187/2006 care, în fapt, a înjumătăţit suma de 793 mii de lei acordată judeţului Ialomiţa, fiind astfel încălcate prevederile art. 1 şi ale anexei la hotărâre.
Reclamanta susţine că, deşi în aparenţă, nu există nicio neconcordanţă între HG nr. 1525/2006 şi Ordinul nr. 735/1186/2006, art. 2 din ordin, stabilind sumele ce ar reveni pentru fiecare hectar, în funcţie de cultura afectată, reduce practic la jumătate sumele alocate de Guvern, întrucât, în loc să prevadă despăgubiri în valoare de 793.000 lei pentru judeţul Ialomiţa, prevede despăgubiri de numai 401.998 lei, aşa cum rezultă din adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 emisă de către Direcţia Juridică a Ministerul Agriculturii.
Astfel fiind, reclamanta susţine că, întrucât a fost emis cu nerespectarea prevederilor HG nr. 1525/2006, ordinul încalcă principiul ierarhiei actelor normative şi dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.
Totodată, reclamanta arată că a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr.554/2004, prin adresa nr. 38 din 07 mai 2007, înaintată Ministerului Agriculturii şi Ministerului Mediului, prin care a solicitat revocarea Ordinului nr. 735/1187/2006.
Reclamanta contestă şi faptul că, prin răspunsul primit la plângerea prealabilă (adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007) Ministerul Agriculturii i-a comunicat faptul că despăgubirile prevăzute de ordin au fost acordate conform prevederilor HG nr. 828/2006 şi ale HG nr. 1006/2006, emise în baza prevederilor Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, cu modificările ulterioare. Sub acest aspect, reclamanta susţine că cele două hotărâri ale Guvernului se referă la situaţii de calamitate naturală, iar nu la situaţia în care terenurile agricole au fost inundate dirijat şi că, în cuprinsul HG nr. 1525/2006, nu se face referire la aplicarea celor două hotărâri.
2. Hotărârea instanţei de fond, ce formează obiectul recursului
Prin sentinţa civilă nr. 2744 din 24 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta SC T.P. SRL Slobozia în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Ministerul Mediului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, că este neîntemeiată critica adusă de reclamantă în sensul că ordinul contestat este un act cu o forţă juridică inferioară hotărârii Guvernului în temeiul căreia a fost emis şi încalcă dispoziţiile actului cu forţă juridică superioară.
Astfel, instanţa a reţinut că prin HG nr. 1525/2006 a fost propusă o anumită sumă pentru Judeţul Ialomiţa şi nu o sumă individualizată pentru fiecare dintre proprietarii de terenuri agricole care au fost inundate dirijat, iar Ordinul nr. 735/1187/2006, ca act administrativ cu o forţă juridică inferioară, s-a conformat prevederilor HG nr. 1525/2006 şi a reglementat modul de utilizare a sumelor alocate pe judeţe.
A mai reţinut instanţa că suma de 1.750.000 lei (din care 957.000 lei pentru judeţul Călăraşi şi 793.000 pentru judeţul Ialomiţa) prevăzută de HG nr. 1525/2006 a fost diminuată de către Ministerul Finanţelor Publice, aşa cum rezultă din adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 emisă de pârâtul Ministerul Agriculturii (fila 60 la dosarul de fond), în condiţiile în care ministerul a efectuat demersurile necesare pentru aplicarea ordinului contestat şi, în baza situaţiilor centralizatoare întocmite de direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală ale judeţelor Călăraşi şi Ialomiţa, vizate de prefecţi, a solicitat Ministerului Finanţelor Publice deschiderea creditelor bugetare, iar după aprobarea de către acest minister, din bugetul M.A.P.D.R. au fost alimentate conturile celor două direcţii judeţene cu suma de 916.868 lei în loc de 1.750.000 lei cât era prevăzut de HG nr. 1525/2006, cât şi de ordinul contestat, întrucât aceasta a fost suma de care a dispus pârâtul Ministerul Agriculturii, deşi din actele dosarului rezultă că acest pârât a solicitat deschiderea creditelor bugetare pentru suma prevăzută în hotărârea de Guvern.
Totodată, Curtea de apel a reţinut că suma de 833.132 lei (respectiv 442.130 lei pentru judeţul Călăraşi şi 491.002 lei pentru judeţul Ialomiţa) reprezintă restul din suma solicitată de Ministerul Agriculturii şi care a fost anulată de drept de către Ministerul Finanţelor Publice în baza art. 61 alin. (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, conform căruia „creditele bugetare neutilizate până la închiderea anului sunt anulate de drept".
Pe cale de consecinţă, Curtea de apel a reţinut că diminuarea sumei de 1.750.000 lei prevăzută de HG nr. 1525/2006 a avut loc după emiterea ordinului contestat, astfel că, fiind un fapt survenit ulterior emiterii şi nu unul existent sau concomitent emiterii acestuia, nu poate constitui un motiv de nelegalitate a actului respectiv.
A mai reţinut instanţa că, în fapt, toate criticile reclamantei privesc cuantumul sumei alocate drept despăgubire proprietarilor de terenuri care au fost inundate dirijat.
În concluzie, instanţa a mai reţinut că suma alocată prin HG nr. 1525/2006 a avut în vedere valoarea despăgubirilor propusă de prefectul judeţului Ialomiţa, iar prin ordinul contestat pârâţii au avut în vedere suma respectivă, dar diminuarea sumei s-a făcut ulterior de către Ministerul Finanţelor Publice care este terţ, întrucât nu este parte în cauză.
Constatând că ordinul contestat este legal, Curtea de apel a reţinut că este neîntemeiat capătul principal de cerere privind anularea actului respectiv şi, pe cale de consecinţă, vor primi aceeaşi soluţie de respingere şi capetele de cerere accesorii.
3. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei civile nr. 2744 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC T.P. SRL Slobozia, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-reclamantă susţine că în mod greşit instanţa, ignorând probatoriul administrat, a reţinut că diminuarea sumei alocate prin HG nr. 1525/2006 şi efectiv acordate potrivit Ordinului nr. 735/11187/2006 s-a făcut de către Ministerul Finanţelor Publice care este un terţ şi printr-o intervenţie ulterioară emiterii actului contestat.
Recurenta-reclamantă susţine că Ministerul Finanţelor Publice a îndeplinit o operaţiune financiar contabilă menită să readucă la buget sumele neutilizate, ca urmare a reducerii nelegale şi nejustificate de către pârâţi a sumelor alocate prin HG nr. 1525/2006. sub acest aspect, recurenta-reclamantă susţine că, din adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 emisă de Ministerul Agriculturii, se recunoaşte atât încasarea de la Ministerul Finanţelor Publice a despăgubirilor la nivelul cuantumului maxim stabilit prin HG nr. 1525/2006, cât şi diminuarea acestui cuantum prin Ordinul atacat, respectiv restituirea restului neacordat Ministerului Finanţelor Publice.
Recurenta-reclamantă susţine că pârâţii nu pot justifica Decizia de diminuare a cuantumului despăgubirilor fixat prin HG nr. 1525/2006 şi reiterează aspectele din cererea de chemare în judecată referitoare la inaplicabilitatea prevederilor HG nr. 828/2006 şi ale HG nr. 1006/2006.
Se mai susţine că instanţa de fond a realizat o greşită apreciere a materialului probator reţinând că pârâtul Ministerul Agriculturii a solicitat deschiderea creditelor bugetare pentru întreaga sumă prevăzută în HG nr. 1525/2006, deşi art. 2 din ordinul contestat stabileşte suma ce ar reveni pentru fiecare hectar în funcţie de cultura afectată, reducând la jumătate sumele alocate prin hotărârea de Guvern, cu toate că Ministerul Agriculturii recunoaşte prin adresa nr. 151062 din 01 iunie 2007 că a solicitat doar suma de 916.868 lei, diferenţa de 833.132 lei nefiind solicitată Ministerului Finanţelor Publice.
Recurenta-reclamantă reiterează susţinerile din cererea de chemare în judecată referitoare la istoricul situaţiei de fapt care a determinat promovarea şi adoptarea HG nr. 1525/2006 şi emiterea Ordinului nr. 735/1187/2006.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza, prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În analiza recursului, Înalta Curte constată, aşa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, că recurenta-reclamantă contestă în esenţă legalitatea Ordinului nr. 735/1187/2006 şi solicită, în principal, anularea art. 2 din ordin în sensul menţinerii în cuprinsul acestui articol a valorii despăgubirilor la nivelul stabilit în HG nr. 1525/2006, respectiv a sumei de 1.750 mii lei.
Susţinerea principală a recurentei-reclamante, sub aspectul căreia este criticată şi sentinţa pronunţată de Curtea de apel, este în sensul că prin Ordinul nr. 735/1187/2006 a fost diminuată la jumătate suma alocată prin HG nr. 1525/2006.
Prin prevederile HG nr. 1525/2006 se dispun următoarele:
„Art.1. - (1) Se aprobă suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pe anul 2006, din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2006, cu suma de 1.750 mii lei, la capitolul 83.01 "Agricultură, silvicultură, piscicultură şi vânătoare", grupa 40 titlul IV "Subvenţii", pentru acordarea de despăgubiri proprietarilor de terenuri agricole care au fost inundate dirijat în incintele îndiguite Călăraşi-Raul din judeţul Călăraşi şi Făcăeni Vlădeni din judeţul Ialomiţa, conform anexei care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
(2) Beneficiarii despăgubirilor acordate potrivit prevederilor prezentei hotărâri sunt producători agricoli care nu au beneficiat de despăgubiri acordate potrivit Legii nr. 381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, cu modificările ulterioare.
Art. 2. - Modul de utilizare a sumei prevăzute la art. 1 se stabileşte prin ordin al ministrului mediului şi gospodăririi apelor şi al ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale."
Potrivit anexei la HG nr. 1525/2006, din suma totală de 1.750 mii lei cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii, Judeţului Ialomiţa i-a fost repartizată suma de 793 mii lei pentru acordarea de despăgubiri proprietarilor de terenuri care au fost inundate dirijat.
Ordinul nr. 735/1187/2009 a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 2 din HG nr. 1525/2006 pentru punerea în executare şi organizarea executării dispoziţiilor respectivei hotărâri a Guvernului, reglementând procedura de acordare a despăgubirilor cuvenite deţinătorilor terenurilor afectate de inundarea controlată.
Astfel fiind, prin ordinul respectiv sunt reglementate următoarele aspecte:
- sumele maxime ce se acordă ca despăgubire pe unitatea de suprafaţă pentru culturile agricole, păşuni şi ogoare afectate, pentru care se acordă despăgubiri, sunt: a) grâu, orz, rapiţă, floarea-soarelui, soia, lucernă 450 lei/ha; b) legume 1.000 lei/ha; c) păşune 70 lei/ha; d) ogoare 150 lei/ha (art. 2 din ordin);
- componenţa şi atribuţiile comisiilor care se constituie la nivelul celor două judeţe pentru verificarea suprafeţelor de grâu, orz, rapiţă, floarea-soarelui, soia, legume, lucernă, păşune şi ogoare, afectate de inundaţii dirijate din luna aprilie 2006 (art. 3 din ordin);
- categoriile de beneficiari ai despăgubirilor acordate şi documentaţia pe care aceştia trebuie să o întocmească şi să o depună la direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală ale celor două judeţe (art. 5 din ordin);
- obligaţiile ce revin reprezentanţilor direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală în ceea ce priveşte verificarea documentaţiilor depuse în vederea acordării despăgubirilor (art. 6 din ordin);
- procedura de avizare de către prefect şi de transmitere a situaţiei centralizatoare la Ministerul Agriculturii şi procedura de solicitare de către acest minister a deschiderii de credite bugetare înaintată Ministerului Finanţelor Publice (art. 7 din ordin).
- alimentarea conturile direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală ale judeţelor Ialomiţa şi Călăraşi din bugetul alocat Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, după aprobarea de către Ministerul Finanţelor Publice a cererii pentru deschiderea creditelor bugetare, şi, ulterior, plata despăgubirilor acordate producătorilor agricoli de către direcţiile pentru agricultură şi dezvoltare rurală ale judeţelor Ialomiţa şi Călăraşi.
Din analiza dispoziţiilor celor două acte administrative, Înalta Curte constată că dispoziţiile Ordinului nr. 735/1187/2006 nu modifică nici suma totală de 1.750 mii lei cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, potrivit art. 1 din HG nr. 1525/2006, şi nici sumele repartizate judeţelor Călăraşi şi Ialomiţa, conform anexei la HG nr. 1525/2006, pentru acordarea de despăgubiri proprietarilor de terenuri care au fost inundate dirijat în incintele îndiguite Călăraşi-Raul din judeţul Călăraşi şi Făcăeni-Vlădeni din judeţul Ialomiţa.
Astfel fiind, toate susţinerile recurentei-reclamante care tind să argumenteze diminuarea prin ordinul contestat a sumei repartizate judeţului Ialomiţa şi a sumei totale alocate prin HG nr. 1525/2006, sunt neîntemeiate.
De altfel, solicitarea reclamantei de modificare a art. 2 din Ordinul nr. 735/1187/2006 în sensul menţinerii valorii despăgubirilor la nivelul stabilit în HG nr. 1525/2006, respectiv la suma de 1.750 mii lei, nu ar putea fi satisfăcută de către instanţă printr-o modificare a prevederilor art. 2 din Ordin care reglementează, aşa cum s-a arătat anterior, despăgubirea cuvenită pe hectar în funcţie de cultura înfiinţată, prin raportare şi pentru a se ajunge la suma totală cu care a fost suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii.
Cu alte cuvinte, atâta timp cât art. 2 din ordinul contestat nu reglementează suma totală repartizată celor două judeţe pentru acordarea despăgubirilor respective, textul articolului respectiv nu este susceptibil de modificare în sensul corelării cu suma totală alocată prin HG nr. 1525/2006. Este adevărat că, în raport cu suma stabilită prin art. 2 din ordin a se acorda cu titlu de despăgubire pe hectar în funcţie de cultură poate determina, în funcţie de numărul beneficiarilor, suprafeţele afectate şi culturile existente pe aceste terenuri, utilizarea în totalitate a sumei alocate prin HG nr. 1525/2006, după cum, în practică, despăgubirile totale necesar a fi acordate pot fi mai mici sau pot chiar depăşi cuantumul sumei alocate cu această destinaţie în bugetul ministerului.
Independent de aceste aspecte, Înalta Curte reţine că nu există o prevedere legală care să impună utilizarea în totalitate a sumelor alocate cu anumită destinaţie în bugetul ordonatorilor de credite, cum este şi cazul sumei totale cu care, prin HG nr. 1525/2006, a fost suplimentat bugetul Ministerului Agriculturii.
Totodată, este de reţinut că suma totală alocată în bugetul ministerului pentru acordarea despăgubirilor a fost utilizată ulterior parcurgerii procedurilor prevăzute de ordin constând în verificarea de către comisiile constituite a suprafeţelor de teren inundate, depunerea documentaţiei necesare de către deţinătorii terenurilor inundate, verificarea documentaţiilor de către reprezentanţii direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală, avizarea documentaţiilor de către prefect şi transmiterea acestora la Ministerul Agriculturii, solicitarea de către minister a deschiderii de credite bugetare, deschiderea creditelor bugetare de către Ministerul Finanţelor Publice, alimentarea conturile direcţiilor pentru agricultură şi dezvoltare rurală ale judeţelor şi, ulterior, plata efectivă a despăgubirilor.
Ceea ce recurenta-reclamantă numeşte operaţiunea financiar contabilă efectuată de către Ministerul Finanţelor Publice, iar instanţa a reţinut ca reprezentând diminuarea de către Ministerul Finanţelor Publice a sumei totale alocate prin HG nr. 1525/2006, nu reprezintă altceva decât procedura de punere în executare a prevederilor hotărârii Guvernului şi, subsecvent ordinului contestat, procedură în urma căreia suma necesară efectiv pentru acordarea despăgubirilor nu s-a ridicat la nivelul previzionat iniţial de 1.750 mii lei şi prevăzut de HG nr. 525/2006. Astfel, neutilizarea în totalitate a întregii sume prevăzute în bugetul Ministerului Agriculturii, conform HG nr. 1525/2006, nu reprezintă un motiv de nelegalitate a prevederilor art. 2 din ordinul contestat.
Cu alte cuvinte, alocarea unei sume în bugetul unei instituţii publice cu o anumită destinaţie nu presupune utilizarea în totalitate a sumei respective, ceea ce practic s-a întâmplat în speţa dedusă judecăţii, împrejurare care însă nu constituie un motiv de nelegalitate a ordinului contestat.
Din această perspectivă, este întemeiată aprecierea instanţei de fond în sensul că aşa numita „diminuare" a sumei totale alocate prin HG nr. 1525/2006, care reprezintă practic consecinţa procedurilor de punere în aplicare a prevederilor ordinului, constând în identificarea suprafeţelor inundate, întocmirea şi avizarea documentaţiilor aferente, deschiderea creditelor bugetare şi acordarea efectivă a despăgubirilor în cuantumul determinat pe baza documentelor justificative, constituie împrejurări de fapt şi de drept ulterioare emiterii ordinului contestat, care nu sunt de natură a influenţa legalitatea actului respectiv, analizată la momentul emiterii acestuia.
Faţă de soluţia dată capătului principal de cerere, care se constată a fi întemeiată şi legală, în mod corect Curtea de apel a respins petitele accesorii ale cererii de chemare în judecată.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de SC T.P. SRL Slobozia împotriva sentinţei civile nr. 2744 din 24 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1964/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1991/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
