ICCJ. Decizia nr. 1991/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1991/2010
Dosar nr. 227/1/2010
Şedinţa publică din 20 aprilie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 ianuarie 2010, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a înregistrat sub nr. 227/1/2010, recursul declarat de Asociaţia Magistraţilor din România împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, prin care:
- s-a respins solicitarea formulată de către doamna A.T., candidată la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, referitoare la anularea concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii;
- s-a respins solicitarea formulată de către domnul N.S., candidat la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, privind suplimentarea numărului de locuri de auditori de justiţie pentru toţi candidaţii care au obţinut note peste 7,00;
- s-au respins solicitările formulate de domnii C.M., C.N.E., M.A., R.I. şi S.H.C., candidaţi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii;
- s-au respins propunerile formulate de Asociaţia Magistraţilor din România;
- s-au validat rezultatele concursului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, organizat în perioada 25 iunie - 25 septembrie 2009, conform Anexei nr. 1, parte integranta a hotărârii;
- s-au constatat îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către candidaţii declaraţi admişi, conform Anexei nr. 2, parte integrantă a hotărârii;
- s-a constatat neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute de art. 12 şi art. 14 alin. (2) lit. e) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, de către domnii C.C., F.P., M.A., C.M., C.N.E., R.I. şi S.H.C., candidaţi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii;
- s-a dispus continuarea procedurii pentru ocuparea locurilor de auditori de justiţie rămase neocupate, în limita celor 200 de locuri scoase la concurs, respectiv pentru 7 locuri.
Din considerentele Hotărârii, în ceea ce priveşte propunerile formulate de Asociaţia Magistraţilor din România, referitoare la validarea tuturor candidaţilor declaraţi admişi la concurs şi modificarea procedurii testării psihologice, inclusiv stabilirea unei valori consultative, rezultă că aprecierea Plenului este în sensul că nu este posibilă modificarea acestei proceduri în timpul desfăşurării concursului, având în vedere faptul că procedura testării psihologice din cadrul examenului de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii a fost şi s-a desfăşurat în temeiul dispoziţiilor legale şi regulamentare în vigoare la data anunţării examenului.
Cât priveşte validarea tuturor candidaţilor declaraţi admişi la concurs, caz în care ar trebui suplimentat un număr de locuri de auditori de justiţie în limita numărului de candidaţi care au obţinut cel puţin nota 7, motivat de lipsa de personal din sistemul judiciar, aceasta propunere a fost respinsă, cu motivarea că aceste aspecte au fost avute în vedere la propunerea Hotărârii Plenului Consiliului nr. 1142 din 25 iunie 2009 prin care s-a aprobat suplimentarea numărului de locuri pentru auditorii de justiţie de la 160 la 200 de locuri, luându-se în considerare atât posibilităţile certe de ocupare a posturilor de execuţie, cât şi previziunile de vacantare determinate de organizarea concursului pentru promovarea în funcţie de execuţie, precum şi fondurile bugetare existente.
Împotriva acestei Hotărâri, a declarat recurs Asociaţia Magistraţilor din România, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, formulând următoarele motive de recurs:
- Hotărârea Plenului nr. 1880 din 29 octombrie 2009 nu este motivată. Ea nu răspunde la chestiunile de legalitate ale desfăşurării concursului.
Deşi testarea psihologică este prevăzută de lege ca o condiţie anterioară susţinerii concursului, ca o consecinţă a încălcării legii a devenit o probă distinctă de concurs, ulterioară susţinerii probelor ştiinţifice. Nu este stabilită în mod clar valoarea juridică a testării psihologice.
- Nu există un profil psihologic al candidatului la care să se raporteze testul psihologic la care sunt supuşi candidaţii la admiterea în magistratură.
- Nu sunt făcute publice criteriile care au stat la baza selectării testelor psihologice la care sunt supuşi candidaţii la admiterea în magistratură.
- Testele care stau la baza profilului candidatului nu au fost validate în raport cu profilul dezirabil al candidatului, atâta timp cât nu există un asemenea profil.
- Interviul oral în baza căruia se stabileşte profitul psihologic al candidatului la admiterea în magistratură nu este înregistrat cel puţin prin mijloace audio.
- Nu există cale de atac împotriva profilului psihologic stabilit de către comisia de reexaminare.
- Acordarea calificativului admis/respins la testarea psihologică a unui candidat care deja a fost admis la concursul de admitere în magistratură este incorectă, deoarece testarea psihologică relevă constante de temperament pe care persoana le poate amenda în decursul timpului.
Recurenta concluzionează în sensul că prin modificarea procedurii testării psihologice, această probă ar trebui să aibă valoare consultativă, în prezent impunându-se că toţi candidaţii admişi la concurs să fie validaţi, aceştia neputând fi excluşi pe temeiuri psihologice, ele însele neclare şi neegale, atât timp cât au fost admişi la concurs.
Recurenta critică Hotărârea Plenului şi pentru faptul că are un caracter contradictoriu, pentru că după ce în art. 5 dispune validarea candidaţilor admişi, în art. 6 exclude parte din candidaţii validaţi în art. 5 din Hotărâre. Au fost invocate reglementările europene în materie.
Se solicită admiterea recursului, anulara parţială a Hotărârii Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, validarea candidaţilor admişi la concurs conform listei cu rezultatele finale ce constituie anexă la hotărâre, înlăturarea art. 7 şi art. 8 din Hotărâre şi recunoaşterea calităţii de auditor de justiţie tuturor candidaţilor admişi la concurs.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţiile de necompetenţa materială a Înaltei Curţi, de tardivitate şi de inadmisibilitate. În subsidiar, pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Înalta Curte examinând cu prioritate excepţia necompetenţei materiale în soluţionarea recursului, constată următoarele:
Recursul a fost formulat de Asociaţia Magistraţilor din România în condiţiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi vizează Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009, solicitându-se anularea parţială a acesteia, validarea candidaţilor admişi la concurs conform listei cu rezultatele finale, înlăturarea art. 7 şi art. 8 din Hotărâre şi recunoaşterea calităţii de auditor de justiţie tuturor candidaţilor admişi la concurs.
Criticile aduse acestei Hotărâri prin motivele de recurs formulate, astfel cum au fost enumerate mai sus ca şi Hotărârea Plenului, de altfel, exced textului de lege – art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, potrivit căruia „hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor pot fi atacate cu recurs, de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie".
Or, Hotărârea atacată nu priveşte cariera şi drepturile judecătorilor şi procurorilor, aspectele invocate de recurentă referindu-se la candidaţii respinşi la concursul de admitere la Institutul Naţional al Magistraturii, candidaţi care nu au calitatea prevăzută de textul de lege – aceea de judecător sau procuror.
Aşadar, Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1880 din 29 octombrie 2009 nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ea putând fi atacată potrivit procedurii de drept comun prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, republicată cu modificările şi completările ulterioare – art. 10 alin. (1) teza a doua, competentă a soluţiona cauza fiind Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Constatând deci că excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi este întemeiată, urmează a fi admisă iar cauza declinată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Aşa fiind, apare de prisos a se examina celelalte excepţii invocate de intimat şi cu atât mai mult fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Declină competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 199/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2016/2010. Contencios → |
|---|
