ICCJ. Decizia nr. 1971/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1971/2010
Dosar nr. 9634 /1/ 2009
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 2 iulie 2008 pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamantul C.C.A. a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi L.F. solicitând anularea Hotărârii nr. 338 din 4 iunie 2008, prin care a fost sancţionat contravenţional cu o amendă de 1000 lei.
Prin sentinţa nr. 2093 din 6 august 2008 Tribunalul Galaţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.
Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 125 din 4 noiembrie 2008 a anulat acţiunea ca insuficient timbrată, reţinând că reclamantul nu a depus la dosar timbru judiciar în sumă de 0,3 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.C.A., susţinând în esenţă, că a solicitat termen pentru a-şi angaja apărător şi că la acel termen acesta ar fi depus şi timbru judiciar.
Prin Decizia nr. 2047 din 4 noiembrie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constatând că instanţa de fond a soluţionat cauza cu încălcarea dreptului la apărare al reclamantului, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Astfel reinvestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 187 din 8 septembrie 2009 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, faptul că pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 338 din 4 iunie 2008, a constatat că reclamantul a avut o manieră de exprimare în presă de natură discriminatorie, în sensul art. 2 alin. (1) şi (4) din OG nr. 137/2000, prin încălcarea dreptului la demnitate al persoanelor aparţinând comunităţii evreieşti, faptă pentru care acesta a fost sancţionat cu o amendă de 1000 de lei.
S-a reţinut în acest sens că reclamantul, în calitate de redactor la cotidianul Buletinul de Tecuci, a publicat în repetate rânduri, caricaturi şi texte discriminatorii privitoare la numitul F.L., pe care l-a înfăţişat într-o manieră degradantă, motivat de originea sa etnică, ebraică.
Instanţa constatat că faptele de discriminare au fost dovedite iar reclamantul nu a combătut prin nici un mijloc de probă cele reţinute de autoritatea pârâtă în culpa sa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul C.C.A. criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului formulat, recurentul a susţinut în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în calitate de redactor la cotidianul „Buletin de Tecuci" ar fi publicat caricaturi şi texte discriminatorii privitoare la numitul F.L., deşi caricaturile – pamflet erau la adresa fiului acestuia F.E.
Consideră totodată recurentul că pârâtul F.L., cel care a formulat petiţia de sesizare către Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării nu avea calitatea necesară, întrucât imaginea din caricaturile pamflet era cea a fiului său şi nu îl viza pe acesta.
Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, susţinând că materialele prezentate în cotidianul local „Buletin de Tecuci" încalcă dreptul la demnitate garantat de dispoziţiile art. 15 din OG nr. 137/2000 republicată.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate cât şi în temeiul art. 3041 C. proc. civ. Curtea constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins având în vedere următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 republicată, prin discriminare se înţelege, orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată precum şi alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în ori ce alte domenii ale vieţii publice constituie discriminare iar potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (4) şi art. 15 din acelaşi act normativ este stabilită răspunderea contravenţională pentru orice comportament care prin efectele pe care le generează, favorizează sau defavorizează nejustificat ori supune unui tratament injust sau degradant o persoană, un grup de persoane sau o comunitate ori acel comportament manifestat în public de instigare la ură rasială sau naţională, care are ca scop sau vizează atingerea demnităţii sau crearea unei atmosfere ostile, degradante, unilaterale sau ofensatoare, îndreptat împotriva unei persoane, un grup de persoane sau unei comunităţi şi legat de apartenenţa acesteia la o rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau categorie defavorizată.
Curtea constată că instanţa de fond prin sentinţa criticată a făcut o corectă aplicare a acestor prevederi legale reţinând legalitatea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 338 din 04 iunie 2008 prin care s-a dispus aplicarea unei amenzi contravenţionale recurentului – reclamant C.C.A. pentru încălcarea dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (4) din OG nr. 137/2000 respectiv, reţinându-se caracterul discriminatoriu al faptelor sesizate de către petentul F.L. privind imaginile publicate în Buletinul de Tecuci, imagini care promovează intoleranţa şi care încalcă dreptul la demnitate al persoanelor aparţinând comunităţii evreieşti.
Criticile recurentului privitoare la faptul că, în calitate de redactor la cotidianul Buletinul de Tecuci, nu a publicat niciodată caricaturi şi texte discriminatorii privitoare la petentul-pârât F.L., ci doar cu privire la fiul acestuia F.E. nu pot fi reţinute întrucât, în conformitate cu dispoziţiile art. 20 din OG nr. 137/2000, persoana interesată are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări, fie directă sau indirectă, din examinarea hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării rezultând că faptele discriminatorii au fost probate.
Pe de altă parte susţinerile recurentului privitoare la lipsa calităţii petentului de a sesiza Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sunt nerelevante, întrucât petentul este „persoană interesată" în raport cu dispoziţiile art. 20 al OG nr. 137/2000, iar faptele reclamate şi reţinute ca fiind discriminatorii, reprezintă un comportament manifestat în public, care vizează crearea unei atmosfere ostile, îndreptat împotriva persoanelor aparţinând comunităţii evreieşti, comunitate din care face parte şi acesta.
Astfel fiind, Curtea reţinând legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.A. împotriva sentinţei nr. 187 din 8 septembrie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1970/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1973/2010. Contencios → |
|---|
