ICCJ. Decizia nr. 1981/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1981/2010
Dosar nr. 1108/35/2009
Şedinţa de la 20 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 18 septembrie 2009, reclamantul S.T. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P.B. pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Hotărârii nr. 8.302 din 23 august 2009 emisă de aceasta din urmă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, în mod eronat, prin actul contestat, pârâta i-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, deşi a dovedit că între anii 1957 - 1959 a efectuat stagiul militar la construcţii căi ferate, aşa cum rezultă şi din adeverinţa din 3 iunie 2009 emisă de M.A.N., în respectiva perioadă neefectuând practic instrucţie militară, ci muncind la construcţii căi ferate în regim de 12 ore pe zi, inclusiv sâmbăta.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 212/CA/2009 - P.I. din 2 noiembrie 2009, a respins acţiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 309/2002, deoarece nu a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M., aşa cum impune legea, pentru acordarea drepturilor solicitate.
Împotriva susmenţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul S.T., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
Recurentul a susţinut că, în mod greşit, prima instanţă i-a respins acţiunea, pe motiv că din livretul său militar nu reiese cu claritate dacă a fost la muncă sau sub armă. Întrucât aşa cum rezultă din fişa de evidenţă "Tip A" eliberată la cererea sa, şi-a îndeplinit serviciul militar la "arma căi ferate", armă de fapt inexistentă, că după depunerea jurământului militar şi-a îndeplinit serviciul militar ca "lucrător C.F." (căi ferate) post care de asemenea, nu există, toate aceste aspecte atestând, în opinia sa, faptul că deşi a activat într-o brigadă ce a aparţinut fostului M.F.A., iar nu D.G.S.M., ca militar a fost supus unei munci extrem de dificile, desfăşurată în condiţii ce corespund încadrării în grupa I de muncă, motiv pentru care este îndreptăţit la plata drepturilor compensatorii, prevăzute de lege.
Intimata a depus întâmpinare, prin care, reiterând apărările din faţa instanţei de fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum şi cu reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este legală şi temeinică.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2004, invocată de recurentul reclamant drept temei al cererii sale, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 - 1961.
De asemenea, în conformitate cu art. 6 alin. (2) din acelaşi act normativ, stabilirea drepturilor prevăzute de lege se face, la cerere, pe baza înscrisurilor din livretele militare, din adeverinţele eliberate de centrele militare judeţene sau de U.M. Piteşti.
Jurisprudenţa instanţei supreme în materie este constantă, în sensul că pentru stabilirea persoanei îndreptăţite să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, criteriul determinat este ca persoana în discuţie să fi efectuat stagiul militar în unităţi militare care au aparţinut D.G.S.M., în cadrul căreia s-au înfiinţat detaşamentele de muncă.
per a contrario, rezultă că persoanele care şi-au îndeplinit stagiul militar în perioada prevăzută de lege în unităţi militare care nu au aparţinut D.G.S.M., nu au vocaţia de a beneficia de prevederile Legii nr. 309/2002.
Cum în cauză, nu rezultă că reclamantul şi-a efectuat serviciul militar în unităţi care au aparţinut D.G.S.M., ci în unităţi militare ce au aparţinut fostului M.F.A., faptul că acesta a ar fi efectuat, în timpul stagiului său militar şi alt gen de activităţi decât cele de instruire militară, nu este de natură să-i confere acestuia calitatea de persoană beneficiază a Legii nr. 309/2002.
Având în vedere că, faţă de cele expuse, dezlegarea dată cauzei de către prima instanţă este legală şi temeinică, în baza art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.T., împotriva sentinţei civile nr. 212/CA/2009 - PI din 2 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 20 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1968/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1983/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
