ICCJ. Decizia nr. 2024/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2024/2010
Dosar nr.1309/36/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 437 din 15 octombrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., a dispus anularea Hotărârii nr. 32.516 din 25 august 2009 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamanta este beneficiară a Legii nr. 309/2002 art. 3 în calitate de soţie supravieţuitoare a unei persoane care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M., P.R. decedat la 3 mai 2009, astfel cum s-a prevăzut, drepturile urmând a fi acordate din luna următoare depunerii cererii.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că prin Hotărârea nr. 32.516 din 25 august 2009, C.J.P.C. a respins cererea reclamantei P.A., cu motivarea că nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 309/2002, în sensul că nu s-a putut stabili dacă reclamanta este soţia lui P.R.
Din analiza prevederilor art. 3 din Legea nr. 309/2002, precum şi a probelor de la dosar, respectiv actele de stare civilă depuse de reclamantă, instanţe de fond a constatat că reclamanta P.A. este soţia lui P.R., prin urmare beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P.C. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicia.
Recurenta a precizat că soluţia instanţei de fond este greşită, arătând că pe baza documentelor de stare civilă care au fost depuse de către P.A. nu s-a putut stabili că aceasta este soţia numitului P.R., existând neconcordanţe în certificatul acesteia de căsătorie.
Se mai arată în motivarea recursului că numitului P.R. nu i-a fost negată calitatea de beneficiar al Legii nr. 309/2002, însă instanţa de fond a apreciat greşit că intimata reclamantă poate beneficia de aceste drepturi.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum si cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 „beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă din cadrul D.G.S.M. în perioada 1950 - 1961".
Rezultă deci, din dispoziţiile legale invocate, că pentru recunoaşterea drepturilor acordate prin Legea nr. 309/2002 trebuie îndeplinite cumulativ două condiţii respectiv: condiţia efectuării stagiului militar într-un detaşament de muncă şi aceea a perioadei prevăzute în lege, 1950 - 1961.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M., în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi şi soţia celui decedat, din categoria celor prevăzute la art. 1, respectiv de o indemnizaţie egală cu 50% din indemnizaţia ce s-ar cuveni soţului decedat, în condiţiile dispoziţiilor art. 2, neimpozabilă, cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, dacă ulterior nu s-a căsătorit.
În cauză este evident că, prin actele de stare civilă depuse la dosar, respectiv certificat de naştere, carte de adopţie şi certificat de căsătorie, intimata a făcut dovada faptului că este soţia supravieţuitoare a defunctului P.R.
Având în vedere Hotărârea nr. 12.615 din 30 septembrie 2003 emisă de C.P.C., prin care s-a constatat că domnul P.R. se încadrează în prevederile art. 1 din Legea nr. 309/2002, precum şi actele de stare civilă depuse de intimata reclamantă P.A., prin care face dovada că este soţia supravieţuitoare a defunctului P.R., Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.S., împotriva sentinţei civile nr. 437 din 15 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2022/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2264/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
