ICCJ. Decizia nr. 2270/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2270/2010
Dosar nr. 1121/33/2009
Şedinţa publică din 30 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 501/2009 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantul P.N. în contradictoriu cu C.J.P.S., instanţa dispunând anularea Hotărârii nr. 5.673 din 16 aprilie 2009 şi obligarea pârâtei să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 1 noiembrie 1940 – 1 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 mai 2008.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că martorii audiaţi au confirmat calitatea de refugiaţi a familiei reclamantului, arătând totodată că refugiul a fost determinat de teama persecuţiilor etnice ce s-au exercitat asupra lor.
Prima instanţă a avut în vedere şi împrejurarea că probele testimoniale provin de la persoane care la rândul lor sunt beneficiare ale prevederilor Legii nr. 189/2000, fiindu-le recunoscută calitatea prin hotărâri similare ale pârâtei.
A mai reţinut instanţa fondului şi împrejurarea că fraţii reclamantului sunt beneficiari ai Legii nr. 189/2000, pârâta recunoscându-le statutul de refugiat, astfel încât aplicarea unui tratament discriminatoriu între fraţi ar fi inechitabilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P.S., criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, invocând prevederea art. 1191 C. civ., în raport cu cuantumul indemnizaţiei lunare la care beneficiarii Legii nr. 189/2000 sunt îndrituiţi.
A mai susţinut recurenta că declaraţiile date în cauză nu stabilesc fără echivoc împrejurarea că reclamantul a fost refugiat pe criterii etnice.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Conform art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
De asemenea, în acord cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, precum şi din declaraţiile martorilor audiaţi nemijlocit de instanţa fondului, rezultă că intimatul - reclamant se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de acesta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.S., împotriva sentinţei civile nr. 501/2009 din 23 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 aprilie 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 2265/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2277/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
---|