ICCJ. Decizia nr. 2032/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2032/2010
Dosar nr. 7890/1/2008
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 2892 din 17 septembrie 2008 pronunţată în dosarul nr. 2316/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 1931 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a modificat sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea reclamantului Ş.L. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut în esenţă că Autoritatea Naţională a Vămilor a dispus prin ordinul din 9 februarie 2007 sancţionarea reclamantului cu „mustrare scrisă", în urma constatării încălcării de către Ş.L. a obligaţiilor prevăzute la art. 6 lit. d) din Ordinul vicepreşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală din 22 august 2005 privind Codul de conduită şi disciplină al funcţionarului public din cadrul autorităţii vamale, în temeiul art. 65 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
S-a reţinut că „funcţionarii publici din cadrul autorităţii vamale au obligaţia să apere prestigiul autorităţii vamale, precum şi de a se abţine de la orice act sau fapt care poate produce prejudicii imaginii intereselor legale ale acesteia".
Înalta Curte a statuat, în esenţă, că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că procedura angajării răspunderii disciplinare trebuia suspendată până la momentul în care organul de urmărire penală sau instanţa de judecată dispunea sau pronunţa una din soluţiile prevăzute de lege, având în vedere că reclamantul nu a făcut dovezi în acest sens iar instanţa de fond a luat în considerare doar afirmaţiile acestuia, nesocotind astfel dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat cerere de revizuire intimatul-reclamant Ş.L., precizând la 21 aprilie 2009 că temeiul de drept al cererii este art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii de revizuire se arată că ulterior pronunţării Deciziei nr. 2892/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a descoperit un înscris nou, respectiv înştiinţarea Judecătoriei Călăraşi de plată a amenzii penale în sumă de 3.000 ron, aplicată prin Sentinţa penală nr. 370/2007, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1615 din 15 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
Se susţine că din cuprinsul acesteia coroborat cu rechizitoriul din dosarul nr. 1667/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Călăraşi rezultă nelegalitatea şi netemeinicia deciziei a cărei revizuire se solicită întrucât nu poate fi sancţionat penal şi administrativ în acelaşi timp.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. apreciază că aceasta este nefondată pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Revizuentul a indicat motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ori dacă s-a desfiinţat sau s-a modificat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere".
După cum se constată actul nou invocat de revizuent nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 5 C. proc. civ. pe de o parte pentru faptul că înştiinţarea de plată a amenzii penale nu este un înscris doveditor iar pe de altă parte sentinţa penală în baza căreia s-a aplicat amenda penală nu reprezintă o hotărâre pe care s-a întemeiat Decizia a cărei revizuire se solicită şi nu modifică soluţia pronunţată de instanţa de recurs materializată prin Decizia nr. 2992 din 17 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Faţă de cele reţinute se apreciază că nu sunt întrunite prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., astfel că se va respinge cererea de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de Ş.L. împotriva deciziei civile nr. 2892 din 17 septembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2019/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2033/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
