ICCJ. Decizia nr. 2012/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2012/2010
Dosar nr. 335/2/2009
Şedinţa publică din 21 aprilie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC P.A.I. SA Bucureşti a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor Biroul Vamal Giurgiu - zona liberă şi Autoritatea Naţională a Vămilor la restituirea sumei de 21.803,00 lei, pe care a fost obligată să o achite la data de 15 iulie 2008 cu titlu de TVA în vamă, pentru a se autoriza scoaterea din zona liberă Giurgiu a utilajului „foarfecă presă pentru tăiere fier vechi H.".
Reclamanta a mai solicitat instanţei să oblige pârâtele la radierea din evidenţa vamală a tuturor utilajelor adjudecate prin procesul-verbal de adjudecare din data de 15 decembrie 2005, pentru care a achitat suma de 1.874.250,00 dolari S.U.A. cu titlu de preţ şi suma de 299.250 dolari S.U.A. cu titlu de TVA.
De asemenea, reclamanta a solicitat să se constate faptul că nu se datorează pentru aceste bunuri şi utilaje taxe vamale precum şi obligarea pârâtelor la acordarea „liberului de vamă" pentru toate utilajele menţionate în procesul-verbal de adjudecare din data de 15 decembrie 2005, respectiv pentru următoarele utilaje şi bunuri: macara mobilă M.; banda harespartatoare şi vibrator; macara F., cuptoare de inducţie în vid; instalaţie de topire electrică sub zgura E.; pompe centrifuge pentru apă; staţie de dedurizare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, în esenţă, că în mod nejustificat acordarea „liberului de vamă" a fost condiţionată de efectuarea unor operaţii de import, precum şi de plata încă o dată a TVA-ului şi a unor taxe vamale, cu toate că a dovedit cu înscrisuri că toate utilajele sunt exceptate de la plata taxelor vamale şi că TVA-ul a fost deja achitat.
Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, cauza nefiind de competenţa unei secţii de contencios administrativ şi fiscal întrucât priveşte o obligaţie de a face şi pretenţii.
Prin sentinţa civilă nr. 2491 de la 10 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamanta SC P.A.I. SA Bucureşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că obiectul cererii îl reprezintă obligaţia de a face, iar o astfel de cerere este de drept comun şi nu face obiectul legii speciale, Legea nr. 554/2004, motiv pentru care a admis excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs reclamanta SC P.A.I. SA Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs se aduc, în esenţă, critici sentinţei atacate în sensul că instanţa de fond în mod eronat a respins acţiunea sa, urmare a excepţiei invocate, fără a arăta care sunt considerentele pentru care Decizia Autorităţii Naţionale a Vămilor de a nu- i acorda „liber de vamă" nu poate fi cenzurată de o instanţă de contencios administrativ.
Se susţine că temeiul legal al cererii sale îl constituie art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 554/2004, iar prin soluţia pronunţată, prima instanţă a schimbat natura şi conţinutul neîndoielnic al cererii de chemare în judecată.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, cât şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat.
Astfel cum rezultă şi din expunerea rezumativă de mai sus cât şi din înscrisurile de la dosar, recurenta-reclamantă a adjudecat, în urma licitaţiei organizate de A.V.A.S., prin procesul-verbal de licitaţie din 15 decembrie 2005, mai multe mijloace fixe, menţionate în cuprinsul acestuia, achitând valoarea acestora cu TVA.
Necontestat este de părţi, inclusiv prin concluziile în faţa instanţei de recurs că recurentei-reclamante nu i se acordă „liber de vamă" pentru bunurile achiziţionate la licitaţie de către Autoritatea Naţională a Vămilor – Biroul Vamal Giurgiu, deoarece această autoritate apreciază că incumbă recurentei obligaţia de a plăti taxe vamale şi TVA pentru acestea, la intrarea în România.
Prin urmare, atât din motivele de fapt ale cererii de chemare în judecată, din susţinerile părţilor în faţa instanţei, cât şi din înscrisurile depuse la dosarul cauzei se deduce că în speţa de faţă este vorba de un refuz, apreciat de recurenta-reclamantă ca fiind nejustificat, în ceea ce priveşte acordarea de către autoritatea publică pârâtă a „liberului de vamă" pentru bunurile menţionate în acţiune.
Este adevărat că în cauză nu este contestat un act administrativ tipic însă, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este asimilat actului administrativ unilateral şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim.
În consecinţă, în cauză fiind vorba de un refuz apreciat ca nejustificat, evident că în această situaţie cererea reclamantei este de competenţa instanţei de contencios administrativ în raport de dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Date fiind aceste considerente, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că acţiunea recurentei-reclamante este inadmisibilă, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I, şi art. 313 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se impune casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Cu ocazia rejudecării, se vor analiza toate motivele invocate înaintea instanţei a cărei hotărâre a fost casată, conform art. 315 alin. (3) C. proc. civ., urmând a se preciza în concret obiectul cererii de chemare în judecată în raport de care se va analiza refuzul nejustificat şi implicit îndeplinirea condiţiilor pentru acordarea „liberului de vamă".
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC P.A.I. SA Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2491 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2010/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2019/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
