ICCJ. Decizia nr. 2019/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2019/2010

Dosar nr. 8104/2/2009

Şedinţa publică din 21 aprilie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC Z.T. SRL Voluntari a chemat în judecată Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ilfov, solicitând suspendarea executării raportului de inspecţie fiscală din 6 februarie 2009 şi a deciziei de impunere din 6 februarie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.

Reclamata a arătat că prin actele a căror suspendare o solicită, s-a stabilit în sarcina sa obligaţia de plată a sumei de 1.431.650 lei cu titlu de TVA şi impozit pe profit cu majorările aferente şi că aceste acte administrativ-fiscale au fost puse în executare, procedându-se la blocarea conturilor societăţii, fapt ce a condus la paralizarea activităţii societăţii.

Totodată, reclamanta a mai arătat că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că procedura administrativă nu a fost finalizată, impunându-se astfel suspendarea executării actului administrativ fiscal contestat până la pronunţarea unei instanţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate în cuprinsul acestuia.

Prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin Sentinţa civilă nr. 3436 din 21 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de reclamanta SC Z.T. SRL Voluntari.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că ulterior formulării cererii de suspendare s-a pronunţat o soluţie în calea administrativă de atac, în sensul că s-a admis în parte contestaţia reclamantei prin Decizia nr. 328 din 11 septembrie 2008, s-au desfiinţat în parte actele administrativ fiscale s-a diminuat suma totală cu suma de 262.383 lei reprezentând 54.748 lei TVA şi 207.635 lei majorări aferente, iar organele fiscale execută doar partea menţinută din Decizia de impunere contestată.

Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă nu pot fi considerate aparenţe de nelegalitate fără a se prejudeca fondul.

Instanţa de fond a mai apreciat că în speţă nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat şi prin urmare,cerinţa producerii unei pagube iminente apare de prisos a mai fi analizată.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta SC Z.T. SRL a declarat recurs, considerând-o nelegală şi netemeinică.

Prin cererea de recurs recurenta susţine că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. deoarece hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

De asemenea, se arată că instanţa de fond fără temei a reţinut că, în cauză, nu ar fi îndeplinite cumulativ cele două condiţii prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004, deşi s-a făcut dovada existenţei unui caz bine justificat şi a iminenţei producerii unei pagube.

Se susţine că prima instanţă, nu a analizat argumentele şi înscrisurile care justifică existenţa cazului bine justificat, constând în faptul că autoritatea pârâtă, cu ocazia soluţionării plângerii prealabile, a desfiinţat în parte actele fiscale contestate, inclusiv Decizia de impunere nr. 44/2009, diminuând suma totală cu suma de 262.388 ron, ceea ce creează o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare s-a solicitat.

Nici cerinţa producerii unei pagube iminente nu a fost analizată în mod corect deoarece, în opinia recurentei-reclamante, s-au făcut dovezi în ceea ce priveşte îndeplinirea acestei condiţii. Se menţionează că împotriva societăţii a fost începută executarea silită prin înfiinţarea popririi asupra contului astfel că în acest mod este afectată activitatea economică atât în raporturilor cu partenerii comerciali cât şi în ceea ce priveşte plata salariilor celor 17 angajaţi.

Se arată şi faptul că măsura suspendării executării actului administrativ menţionat se impune, nefiind afectat principiul caracterului executoriu al actului administrativ, având în vedere şi recomandarea Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei, privind protecţia jurisdicţională provizorie în materie administrativă.

Aceste critici pot fi subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente cât şi prevederile art. 3041 C. proc. civ. apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Prin Decizia de impunere nr. 44/2009 a cărei suspendare a executării s-a solicitat, a fost impusă recurentei - reclamante la plată suma de 1.431.650 lei reprezentând TVA şi impozit pe profit cu majorările aferente.

Ulterior, ca urmare a plângerii prealabile adresate autorităţii pârâte, prin Decizia nr. 328 din 11 septembrie 2009 s-a dispus la pct. 2 desfiinţarea parţială a deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 pentru suma totală de 262.383 lei reprezentând TVA şi majorări de întârziere, urmând ca organele de inspecţie fiscală să procedeze la o nouă verificare a aceleiaşi perioade şi a aceluiaşi tip de impozit, în conformitate cu prevederile legale incidente speţei precum şi cele precizate în această decizie.

Este adevărat că actul administrativ fiscal are caracter executoriu pentru că se bucură de o puternică prezumţie de legalitate, fiind considerat a fi emis în baza şi în limitele legii, dar executarea acestuia poate fi suspendată, în mod excepţional, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, când se constată existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube.

În cauza dedusă judecăţii este necontestat faptul că Decizia de impunere nr. 44/2009 a fost desfiinţată parţial prin Decizia nr. 328/2009, ceea ce reprezintă, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, o împrejurarea de fapt şi de drept în măsură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ fiscal a cărui suspendare a executării s-a solicitat.

Pe de altă parte, executarea în continuare a debitului impus la plată, în condiţiile în care există o îndoială serioasă în privinţa legalităţii sale, reprezintă o pagubă iminentă pentru societatea comercială, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege.

În consecinţă, se reţine că în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, pentru a se putea dispune suspendarea executării deciziei de impunere nr. 44/2009, fiind incidentă situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că soluţia instanţei de fond, este nelegală şi netemeinică, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. urmează a fi admis recursul, modificată sentinţa recurată în sensul admiterii cererii de suspendare formulată de recurenta-reclamantă şi suspendării executării deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de SC Z.T. SRL Voluntari împotriva sentinţei civile nr. 3436 din 21 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, modifică sentinţa atacată în sensul că admite cererea reclamantei şi dispune suspendarea executării Deciziei de impunere nr. 44 din 6 februarie 2009 până la pronunţarea instanţei de fond.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2019/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs