ICCJ. Decizia nr. 2072/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.2072/2010
Dosar nr. 2777/54/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 3569 din 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul P.G., reţinând că acesta nu a făcut dovada că drepturile solicitate, respectiv suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare, constituie o creanţă certă, lichidă şi exigibilă împotriva pârâtei. Aşa fiind, reţine instanţa, suplimentul de post şi suplimentul de treaptă de salarizare nefiind stabilite de ordonatorul de credite printr-un act administrativ, instanţa nu poate obliga angajatorul la plata acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire reclamantul P.G., reţinând, în esenţă, că Decizia a cărei revizuire a solicitat-o, prin care s-a menţinut soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de chemare în judecată, având ca obiect acordarea suplimentului postului şi a suplimentului corespunzător treptei de salarizare, este în contradicţie cu Decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009 pronunţate în dosarul nr. 1375/101/2009 prin care aceleaşi drepturi de natură salarială au fost acordate altor funcţionari publici.
La termenul de judecată din 23 noiembrie 2009, analizând excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi găsind-o întemeiată s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pronunţând o astfel de soluţie, Curtea de apel a reţinut că întrucât prin cererea de revizuire s-a invocat contrarietatea a două hotărâri pronunţate de Curtea de Apel Craiova, competentă să soluţioneze cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 332 alin. (1) şi pct. 7 C. proc. civ., este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instanţa mai mare în grad faţă de instanţa care a pronunţat hotărârile potrivnice.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul se poate cere „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi părţi, având aceeaşi calitate.
Prin Decizia nr. 3569 din data de 24 septembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamantul P.G. menţinând soluţia Tribunalului Mehedinţi, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, pe considerentul că cele două sporuri, nefiind stabilite în legea specială de salarizare, instanţa nu poate obliga angajatorul la plata lor.
Referitor la cea de a doua decizie, respectiv Decizia nr. 3054 din 23 iunie 2009 care se susţine că ar fi contrară deciziei nr. 3569 din 23 septembrie 2009, urmează să se constate că aceasta nu a fost pronunţată în una şi aceeaşi cauză, ci în dosarul nr. 1375/101/2009 care priveşte aceleaşi drepturi de natură salarială acordate însă altor funcţionari publici.
Pentru a se constata îndeplinite criteriile impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este obligatoriu ca procesele să se poarte între aceleaşi părţi şi să fie vorba de aceeaşi cauză.
Criteriile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., trebuie îndeplinite cumulativ, astfel încât neîndeplinirea uneia dintre acestea conduce la respingerea cererii de revizuire pe acest motiv.
Fiind vorba de procese diferite, cum însuşi recurentul precizează („drepturile acordate altor funcţionari publici), se constată că în calitate de reclamanţi nu au figurat aceleaşi persoane.
Prin urmare, nu are nicio relevanţă împrejurarea că în speţe similare s-au pronunţat hotărâri contradictorii şi cu atât mai mult, calea revizuirii întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 8 C. proc. civ., nu poate fi folosită, astfel că în temeiul art. 326 şi următoarele C. proc. civ., cererea de revizuire va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de P.G. împotriva deciziei nr. 4910 din 23 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1885/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2121/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
