ICCJ. Decizia nr. 2088/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2088/2010
Dosar nr. 880/59/2009
Şedinţa publică din 22 aprilie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauze.
1. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr.361 din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâţii A.N.A.F., Preşedintele A.N.A.F., B.S. şi D.G.F.P. Timiş.
Drept urmare, instanţa de fond a anulat Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009 emis de Preşedintele A.N.A.F. şi a dispus emiterea unui alt ordin care să prevadă numirea reclamantului pe postul vacant de Şef Birou - Biroul autorizări şi gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş.
Prin aceeaşi sentinţă au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes, invocate de pârâta A.N.A.F., în mume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţii:
Prima instanţă apreciază că adresa nr. 938853 din 21 mai 2009 nu produce, prin ea însăşi, efecte juridice, actul care l-ar putea vătăma pe reclamant fiind Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009, în raport de care adresa susmenţionată are caracter de act premergător, însă reclamantul şi-a clarificat obiectul acţiunii, arătând că prin acţiunea sa a înţeles să solicite anularea ordinului menţionat, iar nu constatarea lipsei obiectului, astfel încât nu se poate reţine că acţiunea reclamantului în întregul său ar fi inadmisibilă doar pentru că acesta a înţeles să atace şi o comunicare adresată de pârâţi înainte de emiterea Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009.
Cât priveşte excepţia lipsei de interes, pe considerentul că reclamantul şi-ar fi exprimat opţiunea pentru ocuparea funcţiei publice de execuţie de consilier I, grad superior, treapta 1, instanţa de fond a apreciat că susţinerea pârâtei este neîntemeiată, având în vedere că exprimarea opţiunii în sensul arătat a intervenit ca urmare a refuzului pârâtei de a lua act de opţiunea iniţială pentru postul de Şef Birou - Biroul autorizări şi gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş; această din urmă opţiune nu poate fi apreciată ca o renunţare la solicitarea iniţială, din întreaga atitudine a reclamantului rezultând intenţia acestuia de a ataca ordinul ce urma să fie emis.
Cu privire la fondul cauzei:
Prin OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, s-a prevăzut desfiinţarea anumitor posturi, printre acestea aflându-se şi postul ocupat de către reclamant, acela de Director executiv, astfel încât în temeiul aceleiaşi ordonanţe i s-a pus în vedere să opteze pentru un alt post din lista posturilor vacante din cadrul A.N.A.F.
Prin cererea înregistrată la D.G.F.P. Timiş sub nr. 17281 din 15 mai 2009, reclamantul şi-a exprimat opţiunea pentru postul Şef Birou, Biroul autorizări şi gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş, cerere care nu a fost acceptată, prin adresa nr. 938853 din 21 mai 2009 comunicându-i-se că funcţia publică pentru care a optat nu este inclusă în lista posturilor vacante; prin aceeaşi adresă i s-a pus în vedere reclamantului să opteze pentru un alt post, astfel încât acesta s-a conformat, fiind emis Ordinul nr. 1038 din 22 mai 2009 al Preşedintelui A.N.A.F., care la punctul 2 precizează că reclamantul va fi numit pe funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta I de salarizare la compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. Timiş.
Reclamantul a formulat plângere prealabilă (fila 13 dosar) la care i s-a răspuns negativ prin adresa nr. 912.373 din 20 iulie 2009.
De asemenea, se arată în considerentele sentinţei atacate, din actele depuse la dosar, respectiv adresa nr. 22077 din 24 iunie 2009 (fila 12 dosar), adresa nr. 38280/AD/9.011.2009 (fila 93 dosar), adresa nr. 39040/AD/l 1.011.2009 (fila 94 dosar), rezultă că la data desfiinţării postului ocupat de către reclamant era vacant postul de Şef Biroul - Biroul autorizări şi gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş, post care, aşa cum rezultă din documentele menţionate, este vacant şi la data pronunţării prezentei hotărâri.
Este adevărat, reţine prima instanţă, că la data apariţiei OUG nr. 37/2009 postul vizat de reclamant nu era vacant, însă această împrejurare nici nu are relevanţă întrucât la data exprimării opţiunii acesta era liber, respectiv începând cu 11 mai 2009 şi până în prezent (filele 90-91 din dosar).
Raportându-se la cele reţinute, instanţa de fond a apreciat că, prin ordinul atacat, în mod neîntemeiat s-a dispus ca numirea prin Decizia directorului coordonator să se facă pe funcţia publică de execuţie, astfel încât solicitarea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 1038 din 22 mai 2009 este întemeiată.
În privinţa solicitării reclamantului de a se dispune anularea adreselor nr. 938853 din 21 mai 2009 şi nr. 912.373 din 20 iulie 2009, instanţa de fond a apreciat că aceasta este neîntemeiată, reţinând că adresele respective nu produc efecte juridice prin ele însele, actul vătămător pentru drepturile reclamantului fiind ordinul atacat, iar nu corespondenţa purtată cu pârâta.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs A.N.A.F., în nume propriu şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, şi Preşedintele A.N.A.F.
3. Recursul declarat de A.N.A.F. şi Ministerul Finanţelor Publice.
Acest recurs a fost formulat de A.N.A.F. atât în nume propriu, cât şi în reprezentarea Ministerului Finanţelor Publice, în baza mandatului special nr. 197.058 din 14 octombrie 2009 şi cuprinde critici care au fost încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenţii combat soluţia fondului sub următoarele aspecte:
3.1. Greşita soluţionare a excepţiei lipsei de interes a reclamantului
Recurenţii afirmă că reclamantul însuşi şi-a exprimat opţiunea de a ocupa funcţia publică de execuţie, de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 la Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. Timiş.
În măsura în care funcţiile publice „anexate preavizului" nu corespundeau dorinţelor sale, el le putea refuza.
3.2. Ignorarea dispoziţiilor legale aplicabile pe fondul cauzei.
În cuprinsul acestui motiv sunt dezvoltate criticile care privesc soluţionarea pricinii pe fondul său, recurenţii considerând că, în baza art. III alin. (1) şi alin. (11) din OUG nr. 37/2009 şi art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 intimatul nu putea opta decât între funcţiile publice indicate de recurenţi.
3.3. Nelegala acordare a cheltuielilor de judecată
Recurenţii afirmă că nu erau îndeplinite condiţiile art. 274 alin. (1) pentru a fi obligaţi la plata cheltuielilor de judecată, fiindcă nu sunt în culpă procesuală, nu au pierdut irevocabil procesul iar cheltuielile făcute pentru asigurarea apărării nu pot fi imputate părţii adverse.
În cadrul aceluiaşi motiv, recurenţii mai invocă şi prevederile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., arătând că cheltuielile făcute de reclamant sunt excesive.
4. Recursul declarat de B.S., Preşedintele A.N.A.F.
Acest recurent reiterează integral toate motivele prezentate la pct. 3.
În plus, el invocă lipsa calităţii sale procesuale pasive, arătând că atunci când a emis ordinul a cărui nelegalitate se invocă, nu a acţionat în nume propriu, ci, potrivit art. 12 din HG nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F., în reprezentarea instituţiei publice.
5. Apărările formulate de P.D.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 martie 2010, intimatul P.D. a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Intimatul a insistat asupra faptului că după ce i-a fost comunicat refuzul de a fi încadrat pe funcţia publică solicitată a fost nevoit să accepte un alt post vacant, în condiţiile în care era în situaţia de a rămâne fără loc de muncă.
Cât priveşte postul în care a solicitat numirea, acesta era liber la data exprimării opţiunii ca şi în prezent.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că soluţia adoptată este legală, mai puţin în ceea ce priveşte calitatea procesual pasivă a Preşedintelui A.N.A.F., pentru argumentele expuse în continuare.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Obiectul acţiunii judiciare, corect decelat de judecătorul fondului, îl reprezintă cererea de anulare a Ordinului nr. 1038 din 22 mai 2009 emis de Preşedintele A.N.A.F., constatarea refuzului nejustificat de numire a intimatului-reclamant pe postul vacant de şef birou – Biroul autorizări şi gestionarea cazului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş şi, corelativ, emiterea unui nou ordin în sensul solicitat.
Situaţia de fapt nu este contestată.
Intimatul-reclamant P.D. a îndeplinit funcţia publică de conducere de director executiv al D.G.F.P. Timiş.
El a fost eliberat din funcţie începând cu data de 25 mai 2009, prin efectul OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, în baza Ordinului nr. 1038 din data de 22 mai 2009 emis de Preşedintele A.N.A.F., prin care s-a constatat desfiinţarea funcţiei publice de conducere respective (art. 1).
Prin acelaşi act administrativ individual s-a prevăzut numirea intimatului pe funcţia publică de execuţie vacantă de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare la Compartimentul de control din cadrul D.G.F.P. (art. 2).
În interiorul termenului de preaviz acordat prin adresa A.N.A.F. nr. 801539 din 23 aprilie 2009, cuprins între 23 aprilie – 22 mai 2009, la data de 15 mai 2009, cu actul nr. 17281, intimatul a optat pentru funcţia publică de şef birou – Biroul autorizări şi gestionarea cazierului fiscal. Acest post nu figura pe lista anexă cu posturi vacante ce i-a fost pusă la dispoziţie odată cu acordarea preavizului.
Prin adresa nr. 22077 din data de 24 iunie 2009 D.G.F.P. Timiş confirmă faptul că postul pentru care a optat iniţial intimatul s-a vacantat la data de 11 mai 2009 şi era neocupat şi la data emiterii adresei.
Referitor la chestiunile în dispută, Înalta Curte consideră necesar să abordeze cu prioritate motivele de recurs prin care se invocă excepţii de procedură sau de fond, în acord cu prevederile art. 137 alin.(1) C. proc. civ.
1.1. Referitor la calitatea procesual pasivă a Preşedintelui A.N.A.F.
Potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din HG nr. 109/2009 privind organizarea şi funcţionarea A.N.A.F.:
„A.N.A.F. este condusă de un preşedinte cu rang de secretar de stat, numit prin decizie a primului-ministru"
De asemenea, în baza art. 12 alin. (8) din acelaşi act normativ, „Preşedintele A.N.A.F. reprezintă A.N.A.F. în relaţia cu terţii ".
Din coroborarea dispoziţiilor legale citate rezultă că Preşedintele A.N.A.F. nu poate avea calitate procesual pasivă în cauză, nefiind autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, ci doar reprezentantul acesteia.
Cum în speţă nu se solicită şi acordarea de despăgubiri potrivit art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, nu există nicio justificare procedurală pentru a recunoaşte legitimitate procesuală pasivă conducătorului A.N.A.F.
1.2. Referitor la interesul recurentului Ministerul Finanţelor Publice de a exercita calea de atac a recursului
Examinând condiţiile învestirii sale cu recursul Ministerului Finanţelor Publice, Înalta Curte constată că această autoritate publică nu justifică nici un interes în cauză.
După cum rezultă din dispozitivul sentinţei atacate, prezentat la pct. I.1 din decizie, în sarcina Ministerului Finanţelor Publice nu s-a stabilit nicio obligaţie, de nicio natură. Ca atare, nu există niciun element care să justifice condiţia interesului, ca şi condiţie de exerciţiu pentru promovarea oricărui demers judiciar.
1.3. Referitor la interesul intimatului în promovarea cererii de chemare în judecată.
Soluţionând această excepţie, prima instanţă a reţinut în mod corect că exprimarea celei de-a doua opţiuni a intervenit ca urmare a refuzului pârâtei de a valorifica prima opţiune a reclamantului pentru postul de şef birou – Biroul autorizări şi gestionarea cazierului fiscal din cadrul D.G.F.P. Timiş. De altfel, din întreaga atitudine a intimatului rezultă că el nu a renunţat la intenţia de a ataca refuzul comunicat de A.N.A.F. şi, în orice caz, este incorectă poziţia acestei recurente de a acredita ideea că intimatul avea şi opţiunea: „nicio opţiune", cu consecinţa de a fi lipsit de un loc de muncă şi, implicit, de veniturile aferente.
1.4. Referitor la criticile formulate pe fondul cauzei
Recurenta A.N.A.F. a dezvoltat ideea potrivit căreia nu putea fi valorificată prima opţiune a intimatului, în contextul în care funcţia publică vizată nu era publicată, la data preavizului, pe site-ul A.N.A.F.
Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999:
„(1) Persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, în următoarele cazuri:
…
b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public;
…
(5) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), şi e), în perioada de preaviz, dacă în cadrul autorităţii sau instituţiei publice există funcţii publice vacante corespunzătoare, aceasta are obligaţia de a le pune la dispoziţie funcţionarilor publici."
Cum s-a arătat, de la data de 11 mai 2009, adică în interiorul perioadei de preaviz, la D.G.F.P. Timiş s-a vacantat un post aferent unei funcţii publice pentru care intimatul îndeplinea condiţiile legale, post care era vacant şi la data pronunţării hotărârii atacate.
Ca urmare, la fel ca şi judecătorul fondului, şi instanţa de recurs consideră că nepublicarea vacantării postului pe site-ul instituţiei publice nu este un motiv legal care să confere un caracter justificat refuzului exprimat de recurenta A.N.A.F.
Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că în cazul concret analizat nu se poate face abstracţie de contextul în care a fost emis Ordinul nr. 1038 din data de 22 mai 2009 al Preşedintelui A.N.A.F., ordin care s-a fundamentat pe un act normativ neconstituţional: OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Cu atât mai mult, într-o atare situaţie, instanţa de judecată nu se poate limita la un control de legalitate pur formal şi nu poate ignora necesitatea instaurării unui echilibru între interesul public şi inconvenientele create funcţionarului public vizat de schimbările intempestive intervenite în cariera sa.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate de instanţa de recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) –(3) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de Preşedintele A.N.A.F. şi se va modifica, în parte, sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, se vor respinge celelalte recursuri, al A.N.A.F. ca nefondat şi al Ministerului Finanţelor Publice ca fiind lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Preşedintele A.N.A.F., împotriva sentinţei nr. 361 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea faţă de pârâtul Preşedintele A.N.A.F., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Respinge recursul declarat de A.N.A.F. împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice împotriva aceleiaşi sentinţe, ca fiind lipsit de interes.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2086/2010. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2091/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
